ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


”La Colectiv a fost o tragedie cumplită, care a sfâșiat sufletul unei țări. Dar ce vină poartă pentru asta Biserica, preoții sau patriarhul. Este întrebarea pe care și-o pune chitaristul și compozitorul Mihai Alexandru, fost membru al trupei IRIS, într-un text publicat pe un site de specialitate.

”Sunt un om care încearcă să nu se îndepărteze de Dumnezeu. Pe scurt, un habotnic în viziunea multora, deşi sunt un păcătos, vai de mine!”. Așa se prezintă Mihai Alexandru, fost component al formației IRIS, într-un text în care vorbește despre tragedia de la Colectiv, rock și credință și vinovății morale. Artistul care amintește că, într-un concert din vremea lui Ceaușescu, Cristi Minculescu a îndrăznit să se închine pe scenă, deși securitatea monitoriza tot, nu înțelege de ce, în ultimele zile, Biserica și preoții au fost puși cu spatele la zid. 
 
Mihai Alexandru a debutat la 18 ani cu grupul Sui Generis, iar apoi la 20 ani a devenit membru al trupei IRIS, alături de care a înregistrat două albume. Este cel care a lansat-o în lumea muzicală pe Nicola, compunându-i piese care au devenit în scurt timp hituri ale anilor ’90 si 2000. A făcut parte din juriile celor mai importante festivaluri - Eurovision, Mamaia, Cerbul de aur, etc

Acesta este textul integral scris de Mihai Alexandru și publicat pe site-ul artasunetelor.ro.

”Iertaţi-mă dacă nu sunteţi de acord cu mine. Aseară mi-am lasat copilul să meargă la manifestaţie, deşi am stat cu sufletul la gură. Mi-a zis: "tata şi tu ai fost la revoluţie, acum este timpul meu". Mai mult, chiar eu am share'uit acel mesaj de la Trooper, pe care l-am găsit decent, sugestiv şi mobilizator. Nu zicea nimic de ieşit în stradă ca să înjurăm biserica, preoţii sau Patriarhul. Poate cineva să-mi explice de ce sunt vinovaţi aceştia că s-a întâmplat această tragedie cumplită care mi-a sfâşiat sufletul mie şi întregii ţări? Dacă primarii şi oamenii politici pot fi găsiți vinovaţi, bisericii şi preoţilor ce li se poate reproşa? Că n-au stins focul, că nu s-au rugat pentru ocrotirea acelor copii în timp ce se desfăşura acel eveniment? Sau ce?! Poate aveţi ceva cu Patriarhul, atunci lăsaţi-i pe ceilalţi în pace. Duhovnicul meu are 85 de ani, iar cu banii pe care îi strânge, ajută la ctitorirea altor lăcaşuri de cult, iar învăţăturile lui îmi sunt atât de necesare şi mie şi tuturor enoriașilor. Din care salariu? Nici nu cred că are salariu, e la pensie de mulți ani. Nici nu vrea să-i spun numele pe undeva, în presă, la televizor. Aşa sunt mulţi. Da, încă mai sunt. Și atâta timp cât există, trebuie să-i căutam şi, mai ales, SĂ NU-I BĂGĂM ÎN ACEIAŞI OALĂ PE TOŢI! Nu-i drept. Bun, acum cine sunt eu de vorbesc şi de ce mă bag. Sunt un om care încearcă să prindă slujba de Duminică la biserică, Sfânta Liturghie şi sărbătorile religioase. N-am zis că reuşesc mereu. Un om care încearcă să nu se îndepărteze de Dumnezeu. Pe scurt, un habotnic în viziunea multora, deşi sunt un păcătos, vai de mine.
 
Acum. Interesant este că sunt fost membru al formației IRIS, deci vin din zona rock, iar acum 28 de ani nu știu câte formaţii erau mai dure decât noi. Făceam ca toate alea pe scenă şi nu-mi e ruşine. Am fost interzişi de comunişti de două ori, iar odată, s-a întâmplat, în urma unui concert la Sala Polivalentă, când Cristi Minculescu s-a închinat înainte să urce pe scenă, iar evenimentul era monitorizat de securitate, filmat de sus de undeva. Noi am fost avertizaţi că sunt cu ochii pe noi şi ne-am îmbrăcat ca niste tocilari, cu cămaşi şi cravate de costum şi nu ne-am mișcat deloc. Sala mai rău a intrat în delir. Dar pentru faptul că Minculescu s-a închinat, ne-au interzis. Eu aşa îmi aduc aminte.
 
Există şi alte variante. Muzica rock este foarte variată, este un pas între normalitate şi demenţă. Îmi pun multe întrebări. Ce s-a întâmplat acolo, de s-a aprins totul în 10 secunde. Cum de în 30 de secunde s-a întâmplat toată tragedia? Eu, ceva similar, n-am mai auzit. De ce a trebuit să moară copiii aceia? De ce a trebuit să moară copilaşul acela de doar 15 ani? Îmi plânge sufletul şi nu-mi revin. Cine i-a atras acolo? Care este istoricul acelui club, ce se practica acolo? De ce nu căutam şi altfel de vinovați? Vinovaţi morali. Mă întreb dacă nu cumva Dumnezeu a fost gonit din acel club.
 
Vă rog să mă iertaţi dacă nu sunteţi de acord cu mine. Copiii mei sunt de vârsta celor din Colectiv şi îmi doresc să îi pot mângâia pe fiecare dintre aceştia, să alin durerea părinţilor. Parcă trăim un coșmar, iar dimineaţa nu mai vine, ca să ne trezim”.