Un filmuleț de câteva minute a devenit viral pe facebook, având deja 260.000 de vizualizări.„Era pe 2 iunie 1999, pe la ora prânzului. Afară era o căldură de te sufocai şi la umbră. A venit trenul cu armament şi am văzut că nu au documente de trecere prin vamă şi le-am zis că nu mişcă de acilea până nu fac rost de ele. Au venit unii de la vama din Craiova, au spus că totul e în regulă şi să le dau drumul, eu le-am zis celor de la vamă să ştampileze ei, ăia n-au ştampilat... 

În patru ore, cât a stat trenul în Pieleşti, nu cinci zile, ca-n film, am primit nu ştiu câte ordine verbale de la toţi şefii SNCFR-ului. Eu le-am zis că trebuie să văd ştampila pusă pe hârtie. Până la urmă, au pus-o şi, din punctul meu de vedere, a fost în regulă, am făcut parcursul trenului, am schimbat macazele şi le-am dat drumul. L-am cunoscut şi pe Armand Assante, de două ori am vorbit cu el, i-am povestit cum s-au petrecut lucrurile şi i s-au părut mai de senzaţie decât în film. Şi n-a fost doar părerea lui, directoarea de producţie a promis că va face, pe banii ei, un documentar despre povestea trenului oprit de mine", a povestit Florin Pătrăchioiu.

 

Asta n-a fost tot. Șeful de gară din Pielești le-a mai făcut una americanilor. Pentru a părăsi Craiova, americanii trebuiau să treacă tot prin Pieleşti. „Atunci i-am ţinut două săptămâni! Se întorceau mai mulţi, şi cei care veniseră cu avioanele. Le-am pus la dispoziţie vagoane şi le-am făcut taxarea: 20.000 de dolari şi 371 de milioane. N-aveau bani, şi aşa au început presiuni asupra mea de la regională, de la Bucureşti. Eu n-am luat în seamă nicio dispoziţie verbală, am zis să-mi dea scris de la Bucureşti. După ce a venit dispoziţia semnată,  stabilisem plecarea americanilor pentru ora 18.00. Nu ajunseseră de la hotelul Jiul nici jumătate dintre soldaţi. Am zis apoi că pleacă la 19.00, apoi 19.20. La 19.20 am pus trenul să plece. Mulţi mergeau spre tren ca la plimbare.