Folclor politic la zi

Boul, vițelul și puterea

Un bou, ce condusese cireada zece ani,

cel mai malac, mai țanțoș și mut dintre plăvani,

când s-a gătat huzurul și viața lui frumoasă,

cu niciun chip, malacul, n-a vrut să plece-acasă!

Ce s-a-ntâmplat cu boul de vrea să mai domnească?

Doar știm cât e de leneș, i-e greu chiar și să pască!

Sunt voci ce spun că-n ieslea unde era stăpân 

primea tocați cocenii și rația de fân,

că nimeni, niciodată, nu l-a văzut lucrând,

ci toată ziulica la umbra sta, căscând…

Era un bou nostalgic, iubea călătoria,

stătea mai mult pe-afară, mai rar prin România,

și-avea plăvanul nostru un singur, mare, of:

pleca, nebun, pe dealuri, îndrăgostit de golf…

Și mai avea plăvanul o și mai mare boală,

săptămânal, să meargă în ciurda lui natală 

unde-o lăsase boul (iertați-mă) pe vaca 

ajunsă "primă doamnă", fără să vrea, săraca…

În rest, n-avea, cornutul, alte angajamente,

trăia, din plin, plăvanul, " La dolce far niente”!

Mai mult de-atât, prieteni, eu nu știu ce să zic 

de boul nostru, mândru că n-a făcut nimic ….

Problema-ncepe-n ziua când să scăpăm de el!

N-a vrut să lase locul unui isteț vițel, 

strigând că vițelușul n-a fost cinstit deloc,

manipulând cireada pe Facebook și tik-tok!

De-aceea, când mulțimea vota înfierbântată,

a spus că-i furăciune și mai votăm odată!

A adunat cățeii, cei mai loiali din Curte,

care știau cum Legea pe degete se-nvarte,

și-au dat cățeii ăștia, pe bou  să-l mulțumească,

o hotărâre care s-a dovedit porcească 

Ehei!, însă vițelul, nedreptățitul nostru,

nu-i unul dintre-aceia să tacă-n front ca prostu’.

Vițelul nostru-i unul cu foarte multă carte,

meșteșugite vorbe cu glas de miere-mparte,

și cât ai zice pește a scos mulțimea-n stradă,

și-n vorbe-ales gândite vorbi către cireadă:

Să fim uniți în cuget, în fapte și-n simțire!

Acum, la noi privește întreaga omenire!

Stați liniștiți, prieteni, puterea nu ne scapă,

că-i binecuvântată de cer, pământ și apă!

Spre noi privesc strămoșii, copiii și părinții!

Și nu uitați, din ceruri, ne apără toți sfinții!

Dar mai presus de toate, vă jur, peste Ocean

e un bizon ce sigur ne scapă de plăvan!

E un bizon din State ce nu poate s-accepte

această nedreptate și sigur o s-o- nedrepte,

i-am scris și-a spus bizonul că îi va lua în coarne

pe toți și nedreptatea pe loc o s-o răstoarne

Această întâmplare îl prefăcu-n erou

pe vițelușul nostru nedreptățit de bou!

Dar credeți că plăvanul vreun pic s-a speriat 

de vițelimea care pe străzi s-a adunat?

Sau credeți că vreo clipă sub pleoapa bouleană

vreo lacrimă să curgă ca semn că-i ia în seamă?

Nici pomeneala! Boul mai rău s-a agățat 

de scaunul puterii, că-i place la Palat!

Dar după-a sfinților din închisori canonizare,

la doar săptămână, iat-o primă minune mare:

Boul s-a speriat și                               

DEMISIA ȘI-A DAT.