Profesorul Ioan Aurel Pop este președintele Academiei Române. Publicația ActiveNews este onorată să îi preia din pozițiile sale publice.
⚊ www.facebook.com/ioanaurel.pop
Cei care invocă legea Vexler pentru epurarea culturii românești de valorile sale comit o mare eroare, fiindcă le cer acelor mari intelectuali să se fi purtat în epoca lor, adică în secolele al XIX-lea și al XX-lea, după prevederile unei legislații din 2025. Așa ceva nu s-a întâmplat niciodată într-o societate democratică.
Războiul cu istoria și cu cei morți este o formă perversă de distragere a atenției de la problemele stringente actuale și de creare a unor sentimente de ură față de anumite grupuri din societate, de învrăjbire a spiritelor.
Marele intelectual a fost ucis de comuniști, în închisoarea de la Aiud, la 48 de ani, în 1952. Să vedem în ce împrejurări a ajuns Mircea Vulcănescu să fie acuzat din nou acum după aproape trei sferturi de secol.
„Nu mai putem cere nimic, decât conviețuire decentă și egalitate cu majoritarii, ceea ce Ucraina nu a dat. Nici autoritățile române nu s-au preocupat ...”
Văd că este lăudată Primăria din Iași pentru că a fi avut „sânge în instalație” prin îndepărtarea statuii lui Octavian Goga de pe Copou, statuie care ar trebui topită și făcut „ceva folositor din metal”; sunt îndemnați toți primarii din țară să dea statuile jos, să schimbe denumirile de instituții și străzi, „pe criterii de bun simț”, care ar lipsi din „societatea
Nu voi înțelege niciodată de ce trebuie ca unele legi să se lupte cu istoria, cu personalități care au trăit demult, au biruit, au și greșit, dar au lăsat opere viabile. Octavian Goga (1881-1938) nu a trăit, din fericire, sub comunism, fiindcă ar fi murit pe la Sighet ori pe la Canal.
Cine suntem noi să judecăm ideile și să condamnăm oamenii pentru ideile lor? Dacă Paulescu a lăsat o descoperire medicală deosebită, dacă Radu Gyr a scris o poezie bună, dacă Octavian Goga a îndemnat la egalitatea românilor din Ardeal cu ungurii și sașii din Ardeal. Oare să fi devenit noi judecători? Să ne arogăm atribute de Dumnezei?
Nu încetez să mă uit cu tristețe la scena politică din România de dinainte de 1989, dar – din păcate! – și la cea de după 1989. Sute de miniștri ne-au vegheat în acești ultimi 35 spre 36 de ani, dintre care câteva zeci la Educație, și s-a ales praful.
Scopul acestei adunări speciale este dat de faptul că astăzi vor fi anunțate patru evoluții majore, de importanță națională, care au în centru Academia Română:
Le aducem tuturor omagiul nostru și, cu precădere, celui care a așezat la nivelul cel mai înalt versul, lui Mihai Eminescu.
Toate societățile civilizate, în ultimele două secole mai ales și, în unele cazuri, de la Renaștere încoace, s-au îngrijit atent de educația membrilor lor. Educația este un set de teorii și de practici prin care se transmite experiența de viață
„O regulă majoră a democrației spune, de două mii cinci sute de ani încoace, că minoritatea se supune majorității. Dacă acest precept nu se respectă, se ajunge la haos, anarhie, dezordine.” - Ioan Aurel Pop de Ziua Limbii Române
Academia Română celebrează luni, 4 aprilie, în Adunarea Generală festivă, 156 ani de la fondare. Manifestarea se va desfășura în Aula Academiei din Calea Victoriei nr. 125, începând cu ora 10.00. În acest context avem onoarea să
În epoca interbelică proiectul de țară a avut în atenție fortificarea edificiului național, organizarea lui judicioasă la nivel european, apărarea ordinii continentale stabilite la Conferința de Pace la Paris din 1919‑1920. Am mai avut un proiect de țară impus de tancurile sovietice.
Un album despre Eminescu, la peste 170 de ani de la nașterea sa, despre Eminescu și Veronica, despre Eminescu și Creangă, despre Eminescu și gura de rai moldavă nu poate să fie decât o sărbătoare a spiritului.
Eminescu, născut la o dată precisă (15 ianuarie 1850) și într-un loc anume (în Țara de Sus a Moldovei), și-a încheiat creația odată cu vârsta christică pământească, dar a fost atins de o aripă de înger și a fost destinat eternității
Aud, în preziua Sărbătorii Naționale de 1 Decembrie – când ne bucuram de o altă sărbătoare națională, cea a Sfântului Andrei – că se gândesc unii să ne interzică Crăciunul.
Un prieten vechi, încă profesor la o universitate americană de prestigiu, îmi spune că în instituția lui s-au introdus anumite cursuri obligatorii pentru profesori, pe lângă cele cvasi-facultative pentru studenți.
Extravaganțele acestei veri buclucașe continuă. De vreo săptămână, un site de știri menține în prim plan anunțul despre o nouă materie școlară care ar putea să fie predată începând cu anul 2022 în școlile din România: educația cinematografică. Aceasta „ar putea aduce beneficii...
Generalul Gheorghe Mărdărescu poate și trebuie să fie considerat de istorie drept unul dintre artizanii României libere și unite, dar și drept un părinte al Europei democratice, ferite de regimuri totalitare.
Suntem îngrijorați pentru că lumea nu merge bine, iar țara noastră nu poate să fie altminteri decât lumea aceasta, care este „umbră și vis”. Cu toate aceste zbateri, dureri și dezorientări, Biserica rămâne mereu pe primul loc în încrederea românilor, secondată de Armata Română și de Academia Română.
„Prima provincie românească care a dat exemplul de reunire a ținuturilor românești înstrăinate a fost Basarabia. Ea venea ca o fiică spre mama sa România, având convingerea respectării principiilor celor mai avansate ale dreptului internațional și încrederea în viitorul poporului român unit sub coroana Regatului României”
Văd tot mai des, prin mijloacele de difuzare în masă, „soluții” tot mai trăsnite, de rezolvare a crizei școlii românești prin introducerea unor „materii” precum educație sexuală, igienică, circulația pe drumurile publice, educație financiar-bancară, nutriție sănătoasă, protecția mediului etc
Nu-i vorbă, nici molima aceasta care pare că ne copleșește nu este un sfetnic bun pentru îndeplinirea celor sfinte la marile sau micile praznice bisericești. Faptul se petrece deopotrivă din cauza fricii și lașității semenilor și a măsurilor restrictive, unele deplin justificate, altele mai puțin.
Îmi amintesc de o întâmplare nostimă de acum câțiva ani, când un distins intelectual român mi s-a plâns că un italian a folosit, într-o conversație cu el, cuvântul „morbido”, adică „morbid”, fapt
Legat de Trianon, noi nu sărbătorim prin acest document din 1920 Marea Unire, ci doar consfințirea de către comunitatea internațională a unei realități implantate cu un an și jumătate înainte. Altfel, noi „locului ne ținem, cum am fost așa rămânem”, chiar dacă am ajuns să trăim în era digitală și în pandemie.
Grupurile sunt îndată catalogate drept naționaliste, bigote, subversive, masonice, patriotice, tradiționaliste, autohtoniste, și câte altele. Instituțiile, mai ales cele în care, în acord cu sondajele de opinie, opinia publică are încredere, adică Biserica, Armata, Academia Română, sunt terfelite, maculate, acuzate de felurite vini, de la colaboraționism comunist până la implicare prea pronunțată în comunitate.
