Adriana Tîrnoveanu: E înaltă până la Cer... crucea lor Sunt Moșii detoamnă și azi e timp de rugăciune, de candelă aprinsă, de lumânări puse la morminte, de vorbit despre ei moșii și strămoșii noștri, de tămâiat și dat întru pomenirea lor bucată de pâine și vin roșu, sfințind, iar și iar, amintiri devenite icoane. 05.11.2022 17:30
Adriana Tîrnoveanu: PE DRUMUL APEI BUNE Lipsit de energie se așeză pe-o piatră, cu picioarele direct în râul care curgea prea repede. Încălțările i se udară, dar el nu părea să simtă. O ciocănitoare-i strecura, în liniștea aceea cu care nu mai era obișnuit și unde timpul părea comprimat într-o eternitate, puțină vervă. Unu-doi, doi-unu-unu, doi-doi, când mai treceti pe la noi? 30.10.2022 22:55
Adriana Tîrnoveanu: O zi cu tata E toamnă si mi-e dor de Peleș si de tata... Printre ultimele mele amintiri memorabile cu tata stă una, așa, la loc de cinste, de parcă a urcat pe vârful munților cu lucruri deosebite, s-a ascuns într-o stea și nu mai vrea să coboare, deloc, de acolo. 22.10.2022 23:11
Adriana Tîrnoveanu: Lina – Dialog imaginar cu Dumnezeu Se strică lumina în capul podului. Casa părea o cocoașă pe inima muntelui și bătrâna își strânse basmaua sub bărbia moale ca de catifea plușată. Cineva parcă-i zâmbea sub ciobul ăla de lună. N-avea somn și nici nu știa că n-are. 16.10.2022 23:00
Adriana Tîrnoveanu: OAMENII-DASCALI. La mulți ani, de Ziua Dascălului, tuturor celor care își fac meseria așa cum știu și pot, mai ales în aceste vremuri delicate! Doamne, cât iubesc sălciile! Le ador! Cum foșnesc ele în anotimpuri cu ștaif, cum se unduiesc și se alintă, cum strigă doruri în frunze tăioase și subțiri, cum se apleacă și se ridică în balet inedit, indiferent de spectatori știuți și neștiuți, cum le iese sincronul, zbaterea, nemișcarea. 05.10.2022 18:30
Adriana Tîrnoveanu: Tâmplă-n tâmplă zâmbeau lumii și lumea încă le zâmbește, amintindu-i Ne-am bucurat ani mulți de Ion și Ioana, și-am avut veselie destulă, și voie bună, și oameni potriviți la masă, însă, viața nu e doar drum pavat și-ar fi greșit să nu povestim și despre bolovanii întâlniți, dar nu cu amărăciune, căci 02.09.2022 23:20
Adriana Tîrnoveanu: POEM Mai pui un steag pe-un mormânt uscat; Din poză, un ostaș mai lasă urme, Bat clopote și nu mai ești pribeag, Saluți și cerul, și ostașul de pe culme. 31.07.2022 23:00
Adriana Tîrnoveanu: Stupul Copiilor din Orfelinatul din Odorheiu Secuiesc. Sertarul cu bomboane care nu se termină niciodată și Marile Speranțe Așa a început, de fapt, povestea pe care-o port în inimă, de-o vreme, și care nu e doar o altă poveste cu copii orfani sau aflați-n dificultate, cum cu drag vom îmbrățișa ideea peste doar puțin timp, ci e un basm perfect, extrem de real, autentic, cu forță și aer de izbândă 27.07.2022 17:50
