De ce o iubesc românii pe Sfânta Parascheva?
După atâtea momente istorice semnificative petrecute alături de poporul român, cred că n-am greși afirmând că Sfânta Parascheva a devenit româncă.
Părintele Arhimandrit Mihail Daniliuc este egumenul Schitului Vovidenia-Neamț, Custode al Casei Memoriale Visarion Puiu și Muzeului Mihail Sadoveanu, cadru didactic la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”- Mănăstirea Neamț Studii: Liceul Economic și de Drept Administrativ-Iași, Seminarul Teologic Veniamin Costachi-Neamț, Facultatea de Teologie Dumitru Stăniloae, 2005, studii de master și doctorale la aceeași facultate, 2007.
A publicat numeroase articole pe portalul doxologia.ro, în cotidianul Lumina, al Patriarhiei Române, precum și alte publicații religioase și laice pe diverse teme de spiritualitate, istorie și cultură.
Este autor Doxologia - https://doxologia.ro/arhimandrit-mihail-daniliuc - de unde ActiveNews preia uneori din materialele sale duhovnicești.
⚊ www.facebook.com/Dan94Mihai
După atâtea momente istorice semnificative petrecute alături de poporul român, cred că n-am greși afirmând că Sfânta Parascheva a devenit româncă.
Dacă până la el numărarea anilor se făcea luând ca reper întemeierea cetății Romei sau domnia unor împărați romani, Sfântul Dionisie a venit cu o noutate: numărarea anilor să înceapă de la Nașterea lui Hristos.
„Ceea ce izbea în persoana lui Vasile Voiculescu era bunătatea serafică pe care știa să o arate orișicui: nici nu critica pe nimeni, nu găsea defecte nimănui și nu blama pe nimeni, aflând întotdeauna scuze și înțelegându-l pe fiecare.”
Data de 27 martie reprezintă un moment de referință în lupta pentru unitatea poporului român. După o dureroasă înstrăinare prin ocupația țaristă (1812-1918), Moldova de dincolo de Prut s-a unit cu România. Vorbim despre un eveniment istoric de care, cade-se a ne aminti cu recunoștință, dar și cu dorința de a învăța din patriotismul și dragostea de unitate a înaintașilor noștri.
„Fumatul nu-și are niciun rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe. …”
Să o numești doar artistă, e prea puțin; să o încadrezi în rândul poeților, nu e suficient; să spui că e doamna cântului și a portului popular românesc, parcă nu e întregitor, căci doamna Sofia Vicoveanca este cu mult mai mult decât toate aceste numiri. Este darul lui Dumnezeu făcut nației române