Articole de
Camelia SuruianuEditoraliști / Invitați

CAMELIA SURUIANU, (n. 1981), doctor în filologie al Universității București; în prezent activează în sectorul privat, a publicat mai multe lucrări în volum și peste o sută de articole literare, dedicate cu precădere Asociației culturale Rugul Aprins; preparator la Universitatea „Ovidius" din Constanța (2007-2008); realizator și prezentator al emisiunilor săptămânale Vers pentru minte și inimă și Mărturii sub comunism la „Radio Dobrogea" (2007-2012); consilier editorial în cadrul editurilor A.N.C.A. și Apollon (2008-2012).
⚊ issuu.com/anonimus01

Camelia Suruianu: Maica Mihaela Iordache – jertfă pe altarul neamului românesc. † 20 aprilie 1963 – 63 de ani de la plecarea sa la Domnul

Sunt vieți care nu se încheie odată cu moartea lor, ci continuă să existe în veșnicie. Viața maicii Mihaela nu a fost spectaculoasă, ci trăită până la capăt, în rugăciune, ascultare, curaj și jertfă. În fața unui asemenea destin, cuvintele nu au forță, și ne trimit spre reculegere. Maica Mihaela nu a dus o luptă pentru a fi văzută și nici pentru a fi înțeleasă, 

Camelia Suruianu: Maica Teodosia Lațcu - viața interioară a unei chemări. 17 martie 1917 – se împlinesc 109 ani de la nașterea poetei Zorica Lațcu

Sunt oameni despre care istoria ne vorbește puțin, dar care și-au trăit viața cu o intensitate imposibil de cuprins în câteva rânduri. Nu au urmărit recunoașterea publică, dar au lăsat o urmă prin viață greu de șters. Un astfel de destin a fost cel al Zoricăi Lațcu, cunoscută în viața monahală drept Maica Teodosia.
Părintele Daniil, Patriarhul Teoctist și Mitropolitul Tit

Camelia Suruianu: OMUL – în viziunea Părintelui Daniil Sandu TUDOR (+17 noiembrie). Rugul Aprins, Mitropolitul Tit Simedrea, evreii salvați din Cernăuți și recunoștința înjumătățită a Institutului Yad Vashem

Cugetările părintelui Daniil Sandu Tudor, rămase majoritatea în manuscris la moartea sa, constituie un spațiu de cercetare ce impune dificultăți lectorului atât din cauza numărului impresionat de pagini, cât și din cauza formei nedefinitivate pe care o au. În acest laborator de gândire trebuie să pătrunzi cu atenție față de intenția sa ideatică,

Camelia Suruianu: Părintele ieromonah Adrian Făgețeanu – de la suferință la sfințenie. † 27 septembrie 2011, 14 ani de la trecerea sfinției sale la Domnul

În pofida tuturor greutăților, Părintele Adrian a ales să-și ducă crucea cu demnitate și răbdare. Cunoscându-l încă din copilărie, vă pot mărturisi, că iubea familia tradițională, copiii și bătrânii care trăiau aproape de duhovnicii noștri de prin mănăstiri. Aprecia spovedania curată și sinceră, a omului care, din tot sufletul recunoștea în fața lui Dumnezeu

Chipul Mântuitorului în iconografie, în viziunea Părintelui Sofian și mărturisirea Sfântului Sofian în viziunea Securității: ”Ține predici cu caracter ostil regimului, arătând că nici o schimbare omenească nu se poate face decât numai prin credință”

Sf. Sofian a rămas în amintirea academicianului Virgil Cândea ca fiind monahul care-i aducea aminte de „«părinții bătrâni» ai Patericului, care au vegheat la păstrarea intactă și transmiterea din generație în generație a învățăturii și căilor îndumnezeirii omului, prin despătimire și prin Rugăciunea lui Iisus, săvârșită cu mintea coborâtă în inimă”.
Alexandru Mironescu și Sandu Tudor (st) și Ieroschimonahul Daniil Tudor la Rarău

Camelia Suruianu: Câteva aspecte poetice cu privire la Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului – redactat de părintele Daniil Sandu Tudor

După o viață tumultoasă, proaspăt intrat în monahism la Mănăstirea Antim, Sandu Tudor „continuă să-și exerseze pasiunea «poetică»."1 Astfel, în jurul anului 1946, ca semn de omagiu adus „Rugului Aprins" începe să lucreze la o amplă poezie religioasă, de rit bizantin, pe care o va intitula sugestiv Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului.