Director Cotidianul
Marea găselniță cu dezbaterea organizată în Sală de recepții a Palatului prezidențial Cotroceni (care nu-i cîtuși de puțin jurnalistică!) este mai degrabă un aranjament bihorean decît o încercare de ridicare a dezbaterii la rangul...
Nu din cauza minciunilor sale politice rostite frumos, ca florile în buchetele de florar visător. Nu! Nu-l cred din cauza dosarului de spălare de bani cercetat în Belgia, de pe vremea cînd la cîrma PNL-ului erau el (președinte)...
Nici în cele mai urîte vise despre libertate nu m-aș fi putut imagina așteptînd să primesc un rezultat al votului dintr-o comisie de cercetare a adevărului. Rămîne, se șterge sau se închide?
În fața unei asistențe plină de morgă (pe post de garanți politici ai candidatului), Crin Antonescu și-a lansat Programul prezidențial intitulat ”România, înainte!”.
„Analiza metrică a relevat o creștere a postărilor cu conținut de natură a aduce atingere securității naționale prin afectarea capacității operaționale și denigrarea imaginii publice a unei componente a Comunității Naționale de Informații”.
Avem de-a face cu un nou semnal că gluma se îngroașă. Purtătorul de steag tricolor a devenit și el parte din campania de combatere a oricărei forme de protest după anularea alegerilor.
Toate se derulează „În fața națiunii”, „În fața poporului”, pe ”Televiziunea poporului”, adică în jur de 0,5-1, pînă în 2% rating, poporul român fiind în mintea producătorilor cam cît un orășel de provincie.
Țara mea se schimbă în pas alergător. Are mai multe minți care cred că progresează cu viteza întunericului. De fapt, ele decid să se întoarcă în timp, la vreme de război.
Turnătorul de Petrov a prins glas. Cînd se trezește, face turul televiziunilor, o promovează pe Elena Valerica Lăsconi (?) combate candidați, face pe analistul politic și geostrategic și, trăgînd cu ochiul stîng la subiectele de politică.
I s-au încleștat maxilarele, l-au lăsat nervii și i-a tremurat obrazul. Putem presupune ce și-a zis în gînd, dar este de nepus pe hîrtie. Oricum, n-a mai putut suporta înjurăturile, caricaturile, huiduielile, ironiile și a zis gata, m-am săturat.
Mi-e tare greu să-mi explic de ce liberalii l-au numit pe Daniel David ministru al Educației cînd erau destule semne că prietenul SRI-ului, ajuns rector la UBB, este unul dintre cei mai cumpliți progresiști și români definiți de „cancel culture”.
Cele trei cete de lume pestriță și hulpavă au hotărît. Crin Antonescu va fi candidatul lor.Cea mai nenorocită selecție se agață de putere ca înecatul de pai, paiul fiind figura buhăită a unui fost liberal care i-a „luat la mișto” de cîte ori n-a avut nicio altă idee.
Povestea acestui cîntec este destul de simplă. Într-o zi, mergînd spre casă după un drum mai lung, Paula Hriscu s-a trezit fredonînd măsurile din linia lui melodică.
Dacă ar fi după mintea unora, și ciorile din copacii de la Agronomie ar trebui să cîrîie anti-Georgescu! Iar după mintea altora, cei care ar spune bancuri despre ucraineni cu mașini luxoase ajunși prin România ar încălca grav Constituția și ar trebui pedepsiți.
De ce se feresc ei în această zi istorică? Simplu! De frică! Știu ce-au făcut. Și-au dat seama că populația a înțeles. Simt și ei că în aer geme o nemulțumire populară. Pricep și ei că nu mai au sprijinul mulțimii.
Florian Bichir, zis încă de pe vremea cînd lucra la Evenimentul zilei „padre Bichir”, și fost membru CNSAS (greu de înțeles cine și de ce l-a desemnat) intră pe neașteptate în rol. A păstrat „de ani de zile” documente despre Aneta Popescu, mama lui Călin Georgescu, care ar fi fost legionară în timp ce aceasta era funcționară
Cine nu vrea să vadă n-are decît să creadă mai departe că în spatele protestelor din România sunt rușii și alte forțe din țări inamice. Ălora de soiul lor poți să le arăți și incendiile din California și spun că sunt făcute pe calculator și de inamicii Americii.
La mii de kilometri de București, am putut urmări pe TikTok imagini de la mitingul din fața sediului CCR. Și erau mai multe și mai grăitoare imaginile decît cele pe care compatrioții noștri le-au putut vedea în țară pe televiziunile lui Zoltan Teszari, Dan Voiculescu și Familia și a fugarului Sebastian Ghiță.
Sunt din ce în ce mai multe zilele pe care mi le stric cînd văd cum sunt construite știrile, cum sunt interpretate și, mai ales, cum este ocolit fondul subiectului sau principalul vinovat. Valul de păreri de pe TikTok se revarsă în telejurnale și în articole de presă cu pretenții.
Cel mai tînăr academician ajuns ministru, cu talent de ghicitoare, cel mai citat om din lume vrea să facă la Cluj o universitate de top după modelul american. Mai ales că el deține și rețeta fericirii.
Niciodată un guvern trecut prin parlament după alegeri n-a început atît de prost. Mai erau niște speranțe, mai era un punct de sprijin la președinție, mai erau niște oameni pe care să-i crezi.
Bietul crai și piețar de Buzău s-a hlizit fericit la masa de Moș Crăciun și își freacă palmele cu bucurie la cea de Anul Nou, gata să zică în sinea lui:
Într-o zi, ne-am prefăcut că le învîrtim pe toate. Am mimat că aplicăm procedurile de formare a noului parlament, că negociem și alcătuim majorități, că alegem șefii celor două Camere, că desemnăm viitorii miniștri.
Lumea românească, de la Simion Bărnuțiu cu al său „Tineți cu poporul toți ca să nu rătăciți. Nu vă abateți de la cauza națională de frica luptei”, la intelectualii români de azi. Ce zic aceștia?
De ce nu am avut puterea și curajul să pornim împotriva comunismului? De ce nu vă revoltați pe seama abuzurilor comise în numele democrației? Vă temeți că sunteți urmăriți, ascultați, înregistrați, reținuți și că puteți fi puși la colț fără nici o probă?
Potra este liber. Legionarul extremist filorus a fost pus în libertate! Dar cu brățară, să poată fi urmărit, strigă coțofenele de la Antena 3 și Digi 24!
Chiar nu mi-am imaginat că primarul Sibiului își poate vîntura caracterul pe scena publică mai ceva ca pe un scut ruginit sau ca pe o jucărie stricată. Val de teutoni, oraș vechi, cetate cu reguli, oameni cu noblețe și onoare.
Nu întîmplător Mihai Gîdea and comp cereau arestări, demisii, cercetări, percheziții. Mirosea a ceva, dar nu chiar așa mare rahat peste democrație.
Cum să meargă ei pe urmele strategiilor nocive de la Bruxelles sau pe cele ale ultimelor dispute între trumpism și progresismul dement promovat de orientarea Obama-Clinton-Biden? Nu cumva în țara noastră se desfășoară ultimele episoade ale acestei dispute? Decît să afle și să ne spună, mai bine își rup gradele și își ascund pistoalele.
Cei mai cumpliți profitori ai Securității comuniste, sorosiști, progresiști și LGBT-iști se întrec între ei în a acuza SRI-ul că nu a supravegheat activitatea lui Călin Georgescu.
Niciodată, România n-a avut la acest nivel o asemenea nulitatate politică și n-a tratat-o cu atîta parfum și cu floricele fără să o întrebe ce vrea să facă pentru țară și de ce se bagă.
Duminică, în seara zilei de mare încărcătură pentru rezultatul alegerilor din SUA, am fost întrebat ce cîștigător întrevăd. Am răspuns simplu:
Jurnalistul Cornel Nistorescu preia modelul lui Valer Marian cu Marcel Ciolacu și îl mitraliază pe Klaus Iohannis cu „pachet de întrebări” în Cotidianul său:
Referendumul a trecut cu greu, la mustață, mai mult de rușine. Dacă nu era votul populației din diaspora, ar fi eșuat lamentabil. Așa a trecut doar pentru a putea zice că n-a fost o catastrofă.
Trebuie să mă declar unul dintre cei împachetați de popa Terheș. L-am văzut de multe ori la tele, mi s-a părut interesant, mai ales că apărea mereu în sutană, l-am ascultat în ce zicea și mi s-a părut logic și coerent.
Nu cred să fie prea mulți cei care să-și fi imaginat că Marcel Ciolacu nu pune botul la ispitele puterii și că nu este tentat să meargă mai departe pînă se cocoață în Dealul Cotrocenilor.
Mai mulți prieteni m-au întrebat dacă știu cine-i Nicu Ștefănuță. Nu știu, am zis. Și de ce nu scriu despre el? Păi, cum să scriu, dacă nu știu cine este.
În jurul promovatului ofițer SRI, devenit peste noapte pol de influență și putere, s-au adunat nenumărate „insecte” mai mici, subordonați slugarnici, turnători cu vocație, clienți și profitori. Rețeaua profitorilor, ca și cea a victimelor, este de-a dreptul enormă.
Au fost cei mai cumpliți ani pentru libertatea de exprimare, marcați de supunerea, adormirea sau neutralizarea presei. Pas de luptă, de fă gazetărie și de spune adevărul despre mecanismul statului paralel!
Fomist după putere și după aplauze, Marcel Ciolacu a dat fuga să-l viziteze pe Florin Piersic. De la „Miami Bici 2”, zis și Buci, a trecut la teatru.
