Corneliu Vlad este scriitor și jurnalist, cel mai important analist de politică internațională la ora aceasta, în România.
⚊ www.facebook.com/corneliubvlad
7 martie este ziua de naștere a subtilului și discretului gazetar Radu Pascal, marele prieten, de neînlocuit, al jurnalistilului Corneliu Vlad, dar și o rudă a colegului nostru de acțiuni civice, Pompiliu Diplan, cât și, în același timp, fostul șef și profesor de politică internațională al lui Victor Roncea
Avem un trecut, asadar si o Istorie, cu care ne-am putea mandri. Dar universul ei maret si zbuciumat a coplesit eforturile istoriografiei romanesti, care a mai avut de infruntat si vitregiile istoriei.
Mai multe țări reintroduc serviciul militar obligatoriu, iar unii politicieni din UE ar saluta o reintroducere uniformă în întreaga UE. Portalul maghiar de știri Divány enumera țările care au reintrodus recrutarea.
„NATO va depăși „linia roșie a Rusiei”, deoarece analizează trimiterea de trupe pentru a antrena forțele armate ucrainene”, titreaza publicatia americana „Citizen Watch Report”.
Și uite-așa, România dobândește toate atributele de a deveni (Doamne ferește) ciuca bătăilor între "monștrii reci” ai lumii de azi, cum îi numea Nietzsche.
Azi, remarca "Înainte era mai bine” a devenit laimotiv banal. Iar cei care încearcă să se explice de ce, sunt etivchetati reacționari, retrograzi, declinisti. Dar "nostalgia a devenit păcatul cel mai răspândit în Franța”
Au gasit cu cale sa paraseasca aceasta lume in care li s-a parut ca, privind in jur, nu prea mai e de ras si locul lor nu mai este aici.
Cu un trecut care, ne aduce aminte profesorul, s-a scos din atatea incercari, viitorul nu ar trebui sa ne poata fi furat. Profesorul Florin Constantiniu ne invata sa cunoastem, sa pricepem, sa retraim si sa traim Istoria intr-un alt fel, adica mai aproape de adevaratul sau chip, adica sincer.
Cu titluri generice deloc captivante, dar cu un corpus de texte inedite și captivante, cărturarul Mihai Neagu Basarab , directorul Institulului Român și al Bibliotecii Române din Freiburg publică, de ani de zile, creații literare care aparțin unor nume mai mult sau mai puțin cunoscute ale intelectualității romanești.
Generațiile viitoare își vor aminti de cele aproape 90 de milioane de dolari acordate jurnalistei E. Jean Carroll ca de cea mai mare eroare judiciară din istoria americană contemporană.
Ultimele gânduri de An Nou Eminescu ni le-a lăsat scrise într-unul din cele din urmă articole ale sale, la 1 ianuarie 1889, anul cel mai funest al culturii române, când Poetul a pășit în eternitate, urmat în curand de cei mai apropiați ai săi, Ion Creangă și Veronica Micle
Revolutia româna am „prins-o” si eu. Ma apropiam, ca vârsta, de 50 de ani si se presupune ca îndeajuns de matur pentru a sti ce face. Dar am facut revolutia nu la CC, nu la casa lui Ceausescu sau la Televiziune, ci la locul de munca.
Viața publică din SUA e stupefiată de dezvăluirile și supozitiile revelate de presa alternativă privind rețeaua de pedofilie a lui Jeffrey Epstein (care între timp s-a sinucis) și care implică nume sonore.
Nu știu dacă în oceanul de cărți polițiste a fost vreodată vorba de o întâlnire a șefilor serviciilor de spionaj ale principalelor țări ale lumii. Dar un asemenea conclav există în realitate.
Congresmanul republican Ronny Jackson, care a fost medic la Casa Albă sub Administrațiile Obama și Trump, exprima public aprecieri devastatoare despre starea de sănătate a președintelui Joe Biden și consecințele imprevizibile ale straniei situații de la Casa Albă.
Marea senzație, dar cu implicatii globale, a momentului care a marcat un an de la inceputul conflagratiei din Ucraina este initiativa de pace lansata de China. Rusia a salutat-o, Statele Unite și Occidentul Colectiv exprima rezerve, Kievul reacționează prolix, iar Bucurestiul, ca de obicei, tace.
La 15 ianuarie 1883, când a împlinit 33 de ani, vârsta lui Hristos, Eminescu nota pe fila unui manuscris: ,,78 de ani viața mea întreagă. Atâta am să trăiesc. Bătrânul meu tată tot astfel. Asta e mărimea constantă în timp a vieții unui individ din rasa noastră.
„Ceea ce trebuie să facă SUA pentru a se impune în războiul proxy cu Rusia este să înroleze o coaliție de state (SUA, Polonia, România și Marea Britanie) care sunt dispuse să angajeze trupe de luptă în conflict cu înțelegerea tacită că NATO nu va participă direct la niciun război terestre cu Rusia.”
Conductele Nord Stream continuă să fie învaluite de cel mai mare mister internațional al momentului.
Organizația Mondială a Sănătății spune că omenirea ar trebui să se pregătească acum pentru următoarea pandemie. Și, deloc surprinzător, pentru a declanșa o nouă pandemie e nevoie de mulți bani.
Nebuloasa Nord Stream se învăluie într-o ceață tot mai groasă. Arealul Baltic al sinistrului a devenit într-o clipită zona cea mai strașnic secretizată și păzită zonă a planetei.
Daca ar fi să fac un articol pentru The New York Times, cred că n-aș avea un trac mai mare decât atunci când mă hotărăsc să scriu pentru Active News. Și cu asta am spus totul. Dar să mă explic, totuși.
După unii, Operațiunea Nord Stream ar putea fi un fel de Pearl Harbor al secolului XXI. Adică pur si simplu un atac al Americii împotriva Germaniei. Se sparie gândul, ar zice cronicarul. Nu e confirmat, dar ipotezele curg în trombă.
Suntem în secolul XXI, ne vârâm cipuri în creier și scormonim în Marte după apă, ne-am creat o sperietoare cumplită din covid și ne luptăm cu umbra lui ucigașă, dar parca nu ne vine să credem că tot mai multă omenire suferă
Profesorul și cercetătorul Magnus Soderlund de la Stockholm School of Economics, „un reputat și respectat om de știință suedez”, cum îl prezintă presa, crede că dacă am consuma carne umană, din cadavre, am contribui la combaterea schimbărilor climatice globale și am putea ajuta astfel la salvarea rasei umane.
Henry Kissinger, Bill Gates, Klaus Schwab și Yuval Noah Harari, excelează ca sacerdoții cei mai înfocați ai cultului eugeniei umane. Li se adaugă, din păcate, și susținătorii Agendei ONU pentru Dezvoltare Durabilă 2030, promotori devotați, și ei, ai „subțierii turmei umane”
în prezent suntem pe cale de a permite folosirea acestei tehnologii în societate și în viața noastră personale, ne-ar expune și în public, "goi că un vierme”, cum spune francezul. Însă această tehnologie nu dezvăluie lenjeria noastră sau intimitatea noastră fizică, ci viața noastră privată.
„Embrioni umani fară cap crescuți în pântece mecanice”. Nu e titlul unei cărți de beletristică de genul „Călărețul fară cap”, nici al unei proze științifico-fantastice.
Vaccinarea se infatiseaza tot mai clar ca vaccindemie sau, si mai clar, ca moarte prin seringa. Statisticile sunt tot mai convingatoare, oamenii tot mai lămuriți, spaima si indignarea cresc, dar asasinarea cu seringa continua prea putin tulburata. Si "marea presa” tace.
O lume întreagă e uluită cum se face că într-o clipa de încercare existențială pentru Ucraina, în fruntea statului se află un actor de comedie ușoară, unul care simula pe scenă că interpretează la pian nu cu mâinile pe claviatură, ci cu
Presa britanică rostogolește teoria conspirației: „Putin este înlocuit cu un dublet corporal”. Iar adevărul vine din Honolulu: Putin „este literalmente cel mai puternic om din lume”. Și directorul CIA se plânge că Putin este „prea sănătos”
„Președintele Harris este inevitabil în acest moment. Biden a spus că a avut cancer ieri, astăzi are covid. Acum doua săptămâni a căzut de pe bicicletă. Se simte ca și cum ar fi un personaj din Final Destination”, a spus Ross Patterson.
S-a decis: trebuie să ne pregătim din nou pentru covid. Să ne pregătim? Sinistră glumă. Cu alte măști, aceeași piesă. Daca ni s-a anunțat, înseamnă că "cineva” știe. Sau poate chiar ne-o pregătește. Cine? Cine e interesat.
Este ceva grav în neregulă cu el și este îngrozitor că ne conduce țara. Declinul cognitiv al președintelui este acum o problemă legitimă de securitate națională și este timpul ca oficialii Administrației să înceapă să se gândească la al douăzeci și cincilea amendament
Prabusirea World Trade Center a semnalat prabusirea invulnerabilitatii Americii. Prabusirea Georgia Guidestones anunta oare declinul globalizarii in paradigma americana?
Gafa geopolitică memorabilă a sfârșitului de secol XX a comis-o politologul american Francis Fukuyama, în titlul faimoasei sale cărți publicată în 1992, adică exact în urma cu 30 de ani. "Sfârșitul istoriei", a exclamat atunci ditamai
Superputerile canonice ale lumii de la confluența mileniilor scrâșnesc din dinți una la alta. Zăngăne armele și poartă un dialog al morții. Sunt parcă hotărâte să se arunce într-o luptă finală. Până la distrugerea totală a uneia dintre ele sau, mai degrabă, a amândorura.
Omul de știință german demonstrează că oamenii provoacă încălzirea globală cu mai puțin de 0,05°C și avertizează asupra anarhiei din politicile delirante de tip zero net.
S-ar putea să ne trezim la graniță cu cea mai întinsă, mai neliniștită și mai imprevizibila țară europeana. S-ar putea. Dar nu e o glumă. Și nu, nu e vorba de Rusia, fiți pe pace. (Căci 1. Rusia nu este nici europeană, nici asiatică, nici eurasiatica. Rusia e Rusia, spunea mai anii trecuți un înalt demnitar de la Moscova.
Ucrainenii au în sfârșit, din nou, un stat al lor. Dar sunt un popor – sau o populație – fară noroc. De ce oare? Din cauza altora? Din cauza lor?
