CAMELIA SURUIANU, (n. 1981), doctor în filologie al Universității București; în prezent activează în sectorul privat, a publicat mai multe lucrări în volum și peste o sută de articole literare, dedicate cu precădere Asociației culturale Rugul Aprins; preparator la Universitatea „Ovidius" din Constanța (2007-2008); realizator și prezentator al emisiunilor săptămânale Vers pentru minte și inimă și Mărturii sub comunism la „Radio Dobrogea" (2007-2012); consilier editorial în cadrul editurilor A.N.C.A. și Apollon (2008-2012).
⚊ issuu.com/anonimus01
„Reprezentantul complet al grupului Rugul Aprins", după cum îl numește Marian Popa, în Istoria literaturii române de azi pe mâine, 23 august 1944 – 22 decembrie 1989, Alexandru Mironescu a reintrat în atenția intelectualilor români în perioada postdecembristă, datorită strădaniei fiice sale, Ileana Mironescu
De câțiva ani, în lunile de vară, Europa este supusă căldurii extreme și incendiilor forestiere. Potrivit raportului Seceta în Europa, elaborat de Centrul Comun de Cercetare al Uniunii Europene, se subliniază faptul că în 2022 a avut loc cea mai gravă secetă din ultimii 500 de ani.
În timp ce accesul la apă sigură în Siria era înainte de începerea războiului, în 2010, de 98% în orașe și 92% în zonele rurale, această rată a scăzut cu 40% și doar 50% din sistemele de apă și canalizare sunt active după terminarea războiului.
Pe părintele Ioan Iovan l-am cunoscut personal, copil fiind mergeam, din când în când, joia la Mănăstirea Plumbuita, când sfinția sa slujea Sfanta Liturghie.
În urma schimbărilor politice survenite în țară, începând cu anul 1945, numeroși oameni de cultură au fost treptat înlăturați din funcțiile publice. În 1946, Vasile Voiculescu este destituit din postul de redactor cultural,
18 martie 1921 – au trecut 104 ani de la nașterea ÎPS Bartolomeu Valeriu Anania
Anul acesta se împlinesc 108 ani de la nașterea renumitei poete și traducătoare filocalice Teodosia Zorica Lațcu.
Dosarul Rugului Aprins reprezintă cel mai concludent exemplu de persecuție religioasă. Deși Constituția garanta libertatea religioasă, acest privilegiu era socotit „o mască pentru promovarea diverselor obiective politice antidemocratice de către elemente dușmănoase”.
Conferințele organizate în incinta Mănăstirii Antim au fost sistate în urma unei legi votate în Parlament, în anul 1948, care interzicea activitatea tuturor fundațiilor și asociaților, fie ele cu program cultural.
Cu evidentă nostalgie, André Scrima în Timpul Rugului Aprins alocă un spațiu generos prezentării liderului Grupului „Rugul Aprins". Acesta l-a cunoscut pe ziaristul și scriitorul Sandu Tudor după cel de-al Doilea Război Mondial.
Grupul duhovnicesc se îndeletnicea cu traducerea și prezentarea, în premieră la noi în țară, a celebrilor patrologi răsăriteni. Totodată, se organizau concursuri de pictură, arta sacră numărându-se printre subiectele favorite. Acestea erau însoțite și de ample explicații privind erminia culorilor și a simbolisticii religioase.
După o viață tumultoasă, proaspăt intrat în monahism la Mănăstirea Antim, Sandu Tudor „continuă să-și exerseze pasiunea «poetică»."1 Astfel, în jurul anului 1946, ca semn de omagiu adus „Rugului Aprins" începe să lucreze la o amplă poezie religioasă, de rit bizantin, pe care o va intitula sugestiv Imnul Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului.
Sandu Tudor și Alexandru Mironescu, aflați într-una din zile în vizită la părintele Nicodim Bujor, călugăr din cadrul mănăstirii, au fost prezentați celor doi refugiați. Astfel, în urma întrevederii a rezultat o apropiere între părintele Ioan Kulîghin și grupul „Rugului Aprins"
În anul 1927 Sandu Tudor va surprinde cititorii revistei „Gândirea"1 cu publicarea unui amplu poem, cunoscut credincioșilor sub denumirea de Acatist. De această dată, scriitorul dedică o amplă poezie religioasă protectorului capitalei, Sfântul Dimitrie cel Nou Basarabov ale cărui moaște se găsesc în Biserica Patriarhiei.
Prin acest studiu încercăm să prezentăm în linii mari istoricul Asociației culturale „Rugul Aprins", propunându-ne un demers de redescoperire a unui grup de intelectuali format din clerici și mireni, care, în acei ani ai totalitarismului comunist (1945-1958), au refuzat să se înregimenteze cultural în noua ideologie de partid.
