Elena Chiaburu, doctor în Istorie și Științe auxiliare, este Bibliotecar șef la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Licențiată în Istorie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași în anul 1990. Doctor în Istorie și Științe auxiliare în anul 2003, cu teza Carte și tipar în Țara Moldovei. Asociația Bibliotecarilor din România i-a
conferit Premiul „Ioachim Crăciun” (cel mai bun bibliotecar universitar din România - 2010). Este Expert în Carte veche și Documente și Carte modernă, bibliofilie și manuscrise, acreditat de Ministerul Culturii. A publicat peste 150 de studii, articole și recenzii și a susținut peste o sută de comunicări la conferințe, simpozioane și sesiuni științifice. Domeniile de interes sunt istoria cărții și a tiparului, a presei, a bibliotecilor, a Bisericii și a culturii românești. A elaborat două lucrări devenite de referință: Carte și tipar în Țara Moldovei (două ediții, în 2005 și 2009) și Însemnări de pe manuscrise și cărți vechi din Țara Moldovei (vol. I – IV, în colaborare cu acad. Ioan Caproșu) și câteva cataloage de carte veche, rară și prețioasă. De asemenea, este o strălucită publicistă pe teme istorice și contemporane.
⚊ www.facebook.com/chiaburu.elena.3
La 28 iulie (1914) a început Primul Război Mondial; iată o carte tipărită în Roman (jud. Neamț), în octombrie 1917, după cumplita bătălie de la Mărășești. Sînt însemnările unui participant la luptele de pe valea Siretului, Vasile Dem. Bradul, sublocotenent de rezervă, care i-a trimis jurnalul manuscris soției sale ca să-l tipărească, el aflîndu-se în continuare pe front.
Deoarece sîntem încă în siajul comemorării manifestărilor antievreiești din anii 1941 / 1942 din România și Basarabia, spre a acoperi o chestiune din unghiuri diferite, am căutat în cîteva volume de documente adunate din arhivele...
Să vezi drăcie! Un grup de mari intelectuali publici i-au raportat președintelui țării cum că „Narațiunea continuității daco-romane este un pilon al imaginarului național încă din secolul al XIX-lea”. Nu-mi permit să-i contrazic, firește. Dar Chesarie episcopul Râmnicului poate!
Pe 19 iulie 1931, tot într-o duminică, dar la orele 5 dimineața, trecea la Cele Veșnice un savant român de reputație internațională: Nicolae C. Paulescu.
În urmă cu 109 ani, la 11 iulie 1917, la ora 3:50, începea bătălia de la Mărăști.
Întrebam în urmă cu cîtva timp de ce lipsesc din bibliografia „canonică” a holocaustului capii Comunității Evreiești din România = din cauza colaboraționismului. Nandor Gingold, președintele Centralei Evreilor (pe aproape întreaga durată a celui de-al doilea război mondial: decembrie 1941 - 2 septembrie 1944), a fost medicul personal al lui Manfred von Killinger, ambasadorul Germaniei naziste la București.
Îmi semnalează un prieten un site de presă pe care sînt etichetată drept o antisemită care încalcă legea prin minimalizarea și negarea holocaustului. Argumentul folosit este propoziția luată din postarea mea referitoare la...
Dacă tot am intrat în atenția mass media și dacă de ieri am început să primesc amenințări, dintre care una, as’noapte, de la un înalt funcționar al unui stat vecin și prieten (era să zic și frate) iar alta azi prin centrala telefonică a Universității, înainte de a mă sălta mascații sau în cazul fericit călca vreo mașină, las aici un drept la replică.
Interesantă chestiune în istoria așa-numitului pogrom de la Iași: nu doar martorul cheie militar = medicul șef al garnizoanei Roman, locotenent-colonel Ionel Fătu a dispărut din Istorie. Lipsește chiar cel cu adevărat esențial: președintele comunității evreiești din Iași în vara anului 1941: Iosef Iacov (sau Iacob).
Pentru că astăzi este ziua Tricolorului nostru, mi se pare potrivit un text scris de marele jurnalist Pamfil Șeicaru în 1929: „Spițe de neam”
Elena Chiaburu, doctor în Istorie și Științe auxiliare, Bibliotecar șef la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, susține că recentele acțiuni în justiție împotriva numelor lui Octavian Goga, Nicolae Paulescu sau Radu Gyr nu vizează antisemitismul, ci urmăresc eliminarea naționalismului din spațiul public.
