Pr. Călin Sămărghițan este licențiat al Facultății de Teologie din Sibiu (1992) și al Facultății de Litere din Sibiu (2001). Este doctor în Teologie Dogmatică al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2000). A efectuat studii postuniversitare la College of the Ressurection, Universitatea Leeds, Anglia (1996). A fost redactor al Revistei literare „Gândirea” (serie nouă), 1994-2004, sub conducerea lui Pan. M. Vizirescu și Ovidiu Papadima.
În sfârșit pot să mă pronunț în cunoștință de cauză asupra filmului "21 de rubini” al regizorului preot Ciprian Mega. Anunțat că va fi difuzat în seara care tocmai a trecut (deci scriu la cald), bineînțeles că a trezit interesul multora dintre noi.
E etern deoarece la vremea lui a fost AUTENTIC, autentic în slăbiciuni, asumate, și mai ales autentic în lucrare și fel de a fi, iar autenticitatea nu poate pieri deoarece poartă în sine germenii vieții celei veșnice.
Remarc o tendință la "puținii intelectuali mărturisit ortodocși" (cum se autodenumesc ei) de a se împopoțona cu cărțile scrise de ei despre ortodoxie. Respectivii sunt foarte convinși că ei sunt vocea ortodoxiei și nu alții.
Când nu mai ai nimic altceva mai bun de făcut, când din profesor universitar ai ajuns un balon fleșcăit umflat cu o pompă ruginită, când din ditamai ambasadorul a cărui corabie politică a eșuat lamentabil, iar blonda admirată public
Era singurul loc din afara casei noastre unde se cântau colinde. Dumnezeu a fost blând cu noi, și bun, și milostiv și ne-a îngăduit mica rație de libertate și ni i-a trimis pe toți.
Cu totul întâmplător și colateral, aflu că excelența sa dl. ambasador Baconski este scandalizat de prestația ambasadorului Rusiei la O.N.U., numindu-l: „încă un eșec al speciei umane și o rușine pentru profesiunea de diplomat”
Nu trăim de ieri, de azi, pe această planetă. Avem ceva vechime, iar legile cărora i se supune lumea noastră fizică sunt deopotrivă legile care ne supun pe noi, indiferent dacă ne convine aceasta sau nu. Se numesc legi fizice, pe
(se dedică lui John S. și Novak D.)
A început anul școlar. Descurajant? Așa parcă am simțit. O aripă de întuneric e deasupra noastră. Sălile de clasă cu cuști pentru copii arată deprimant. În realitate e mai sinistru decât în fotografii. Te întrebi...
De la „Malmkrog” al lui Cristi Puiu ieși năucit. Ieși aidoma unui boxer care, timp de 3 ore și 20 de minute, a primit încontinuu pumni, dar, în acest caz, ești năucit de bombardamentul de replici la care ești supus. Dense și copleșitoare, ele vin în rafală, unele după altele, nu găsești timpul și resursele să le rumegi, să meditezi
