Profesor universitar, ASE București, specialist în Turism
Balcicul este în mare parte... românesc. Auzi vorbindu-se la tot pasul românește (pe faleză, în magazine, pe străzi și în restaurante), te întâlnești cu prieteni ori cunoscuți, este vie imaginea Reginei Maria a României, recunoști vedete, ești ca acasă.
Copil fiind am crescut printre rude, vecini, prieteni - fericit și vesel - la fel ca toți puștii din orașele patriarhale.
La începutul anilor ’90, de bună seamă în secolul 20, lucram în una din primele agenții private de turism din România.
Clisura Dunării este o zonă unică: frumusețe naturală, bogăția culturală și istorică. Plus mirosurile și strălucirile de soare cu influența mediteraneene, însoțite de flori și fructe dintre cele mai neașteptate. Clisura este diferită de la un anotimp la altul și are o aură romantică cum numai zonele cu atingeri și mângâieri de apă pot avea.
La
o primă examinare, Baden-Baden este un oraș balnear din Germania, situat în
landul Baden-Württemberg, aproape de granița cu Franța.
Realitatea a consemnat existența unui anume domn Harry W. Morgan, președinte al Fundației „American Council for Nationalities Services” (A.C.N.S.) care, în timpul comunismului, și-a ales loc de căsătorie cu doamna Catherine Devlin tocmai satul Lerești, Argeș.
Aveam 14 ani, Amália Rodrigues - cântăreață și actriță portugheză, considerată una dintre cele mai mari interprete de fado din toate timpurile – făcea un turneu în România.
Terente și Didina se plimbă cu mașina,/ La orice cotitură mănâncă o prăjitură,/La orice stop beau câte-un un sirop.
O fericită întâmplare face ca doi dintre cei mai buni prieteni ai mei să își petreacă de ani buni vara la Balcic - într-un cartier precum în America (unde străzile au numere), dar cu denumiri slave (ulița!).
Orient Expressul - Venice Simplon-Orient-Express, în actuala sa denumire – a fost și rămâne unul dintre cele mai emblematice și elegante trasee feroviare din lume, oferind o combinație de peisaje spectaculoase, orașe istorice și o experiență de lux de neuitat.
Posibil ca orele de istorie, crucea ori ordinul de Malta, nu în ultimă instanță poziția de fortăreață și viteza internetului, m-au făcut să îmi doresc – în subconștient - să vizitez tărâmurile malteze.
Canicula ne schimbă deprinderile, mai ales atunci când am trecut de prima tinerețe, și pe lângă atractivitatea băuturilor reci, a umbrei, ștrandurilor ori țărmurilor - de orice fel ar fi - căutăm compania aerului condiționat/climei, iar televizorul devine „ispita de interior”.
Am cântat alături de mulți dintre copiii generației mele ani întregi cuvintele din titlu, eram entuziaști că scăpam de rigoarea zilelor de școală – deși dascălii ne erau dragi, oricât de exigenți ar fi fost ei, iar dragostea noastră era doar la figurat incendiară.
