Șerban Cionoff a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București și este jurnalist veteran al presei române.
Să mai îmi spună cineva că vizitele peste mări și țări ale celui dintâi cuplu turistic al României nu au nici-o legătură cu ceea ce ne preocupă pe noi, cei rămași acasă, că nu am să îl cred!
Au trecut câteva ceasuri bune de când a început greva generală din învățământul preuniversitar și pe canalele de informații, pe cele ale mediei alternative și pe cele de socializare curg în valuri comentariile pro și contra.
Am scris, cu ceva vreme în urmă, tot aici, în coloanele jurnalului, despre situația foarte neplăcută în care se aflau elevii de la Colegiul Național „Caragiale” din Capitală care s-au clasat pe locul 2 la un concurs organizat de Agenția Națională NASA dar care nu aveau bani ca să își achite cele necesare pentru a merge să își ridice premiul.
Potrivit unui scurt comunicat dat publicității aflăm că, astăzi, domnul președinte Klaus Iohannis și doamna Carmen Iohannis au revenit pe pământul patriei, după ce vineri și sâmbătă s-au aflat la Londra, unde au participat la ceremoniile ocazionate de încoronarea Regelui Charles al III-lea.
„Lumea veche a murit, lumea nouă se naște încet, iar în acest clar-obscur apar monștri”. Iată una dintre însemnările lui Antonio Gramsci pe care, recitind-o azi îți este greu să spui dacă a fost un diagnostic al timpurilor sale sau, mai curând, este o premoniție adeverită după aproape nouă decenii.
Nu o dată, atunci când spun „Bogdan Aurescu”, instantaneu, mulți dintre noi se gândesc la acel domn cu trabuc și cu mănuși, surprins într-o selectă companie în biroul premierul de atunci al României, Ludovic Orban.
„Unul rămâne la Bruxelles, iar altul la Externe”. În acești termeni a tranșat premierul Nicolae Ciucă conflictul Rareș Bogdan - Bogdan Aurescu, după discuția cu fiecare în parte dintre cei doi.
Era cât pe ce să îmi fac mea culpa după ce am scris că trebuie ca președintele Klaus Iohannis (sau Administrația Prezidențială) să facă public decontul voiajului Sibiu- Japonia-Singapore și retur al primului cuplu de navetiști ai țării, că o recentă postare de pe pagina online a lui Adrian Năstase m-a pus într-o mare dilemă.
Să mai mă contraziceți atunci când spun că suntem neam de cârcotași, fiindcă nu am să vă cred!
Acesta este mesajul pe care l-au transmis părinții elevilor Colegiului Național „Școala Centrală” din București (sau după ce, în zilele de 13 și 15 februarie, elevii claselor a VII-a și a VIII-a ai acestei prestigioase unități de învățământ au duși să vizioneze filmul „Close”.
Îmi este greu să îmi imaginez ce au simțit zilele acestea locuitorii Clujului, atunci când au văzut că statuia lui Iuliu Maniu nu mai este la locul ei, pe strada Baba Novac, ci a fost doborâtă, cu excavatorul, de pe soclu și zace învelită cu niște bucăți de pânză undeva prin împrejurimi.
Nu mă mai miră câtuși de puțin faptul că președintele Volodimir Zelenski omite, în mod repetat, să menționeze România în rândul țărilor care au ajutat și ajută Ucraina cotropită de trupele Rusiei putiniste și, cu atât mai puțin că nu mișcă un deget pentru a modifica Legea minorităților naționale.
Aseară, am urmărit și eu, ca tot omul, conferința de presă susținută de președinții Joe Biden și Volodimir Zelensky în marja turneului liderului de la Kiev în Țara Licuriciului cel Mare. Și, sincer vorbind, m-a încercat un sentiment de satisfacție constatând că distinsul oaspete se va întoarce acasă cu tolba plină.
Sunt și eu, ca tot românul, revoltat și scârbit de veto-ul Austriei dat cererii noastre profund întemeiate de a fi admiși în Spațiul Schengen. Și asta cu atât mai mult cu cât România a îndeplinit de mai mult de un deceniu toate condiționările tehnice.
Un dintre ideile care au circulat imediat ce de la Viena ne-a venit știrea despre veto-ul pe care ni l-a aplicat banditește Austria, de pe urma căruia vom mai sta ceva vreme la vămile Schengen, a fost aceea că aici e mâna Moscovei. Sau, mai bine spus, și aici!...
Au stârnit, pe bună dreptate, severe luări de atitudine afirmațiile pe care Csoma Botond, liderul deputaților UDMR, le-a făcut în alocuțiunea rostită la ședința solemnă a celor două camere ale Parlamentului consacrată Zilei Naționale a României
Joi, 24 noiembrie, magistrații judecătoriei sectorului 4 din Capitală au respins ca inadmisibilă acțiunea prin care Monica Macovei cerea procurorului de caz și Parchetului Curții de Apel Constanța să îi asigure dovezile în cazul accidentului soldat cu rănirea gravă a unui motociclist în urma impactului cu un automobil condus de către fosta ministră a justiției.
Ieri, la Berlin, în fața Porții Brandenburg, circa zece mii de oameni și-au manifestat solidaritatea și susținerea față de soții Camelia și Petru Furdui, familie, cărora, în aprilie 2021, Jugendamt le-a luat în mod abuziv cei șapte copii.
Pe mai multe canale de informații a apărut știrea că Agenția Națională de Integritate (ANI) a sesizat Parchetul în legătură cu o serie de încălcări ale legii de care s-ar face vinovată Clotilde Armand, primarul sectorului 1 al Capitalei și care s-au soldat cu obținerea de către distinsa doamnă a unor substanțiale drepturi nemeritate.
Vă îngrijorase faptul că nici la două săptămâni după accidentul petrecut pe DN 39 soldat cu rănirea gravă a unui motociclist în urma impactului cu mașina condusă de Monica Macovei, nu avem un răspuns din partea procurorilor de la Parchetul din Constanța?
Printr-o simplă coincidență – a câta, numai în aceste zile, să nu îmi cereți să vă spun – din arealul comunitar România a primit două mesaje cu înțelesuri la antipod.
A trecut ceva vreme de când europarlamentarul german Guido Reil a declarat că România este „Vestul Sălbatic (Wild West-ul) din inima Europei” și nici de la Palatul Cotroceni, nici de la Palatul Victoria, nici de la Ministerul de Externe nu a venit o reacție fermă, categorică și demnă la asemenea inadmisibile ziceri.
Desigur, în 1987, când Nicolae Ceaușescu promulga decretul care i-a năruit până și bruma de încredere de care se mai bucura, ideologia neo-liberală nu ajunsese la apogeu, iar România nu avea de ce și cum să se ralieze la recomandările Uniunii Europene.
Asta nu înseamnă, însă, că trebuie să primim, fără să crâcnim, lecții de bune moravuri de la personaje în ale căror dulapuri, în ultimele trei decenii, s-au acumulat cam multe schelete.
Au stârnit, și cu siguranță vor mai stârni categorice și severe proteste declarațiile lui Andrei Marga despre Ucraina. Declarații care, recunosc, pot genera argumente pro și contra.
Au trecut câteva zile de când această știre a circulat pe câteva canale media, dar constat, cu deloc plăcută surprindere, că ea a trecut aproape neobservată, deși sunt convins că ar fi fost cazul să suscite un interes aparte.
Aflăm că DNA a deschis o anchetă despre condițiile în care s-au făcut aceste super-achiziții de vaccinuri. Veste care deși ar trebui să îmi dea o bună doză de optimism nu reușește să o facă. Nu de alta, dar atunci când vine vorba
Printr-o dureroasă împrejurare, trecerea la cele veșnice a ambasadorului Nicolae Ecobescu s-a petrecut în aceste zile când se împlinesc 160 de ani de la înființarea Departamentului Trebilor de Stat Străine. Eveniment care marchează piatra de temelie a diplomației moderne românești
Scriu cu o uriașă îndurerare numele lui Doru Dinu Glăvan și pur și simplu îmi este foarte greu să aleg dovezile cele mai convingătoare pentru a-mi susține afirmațiile. Atât de multe fiind ele la număr și atât de încărcate de învățăminte.
Ziua de azi și săptămâna în care am intrat încep cu o veste grea: a murit Horia Alexandrescu! Trece, astfel, în lumea veșniciei încă un gazetar de referință al generației noastre, personalitate complexă care i-a reunit pe cronicarul sportiv
De parcă nu ar fi fost de ajuns participarea pseudo-președintelui Klaus Iohannis la dezvelirea statuii lui Samuel von Brukenthal –guvernatorul Transilvaniei în anii în care a fost reprimată răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan
S-ar putea să mă înșel eu dar, pe zi ce trece,am impresia că ne afundăm într-o criză de sistem care s-ar prea putea să se rezolve printr-un alt fel de decembrie 1989.
Azi, 19 februarie, în holul Primăriei sectorului 1 al Capitalei, va avea loc vernisajul expoziției „Dincolo de canon. Noua sculptură azi”. Expoziție organizată sub patronajul doamnei Clotilde
„E revoltă în capul dumneavoastră”. Așa i-a răspuns Raed Arafat, șeful DSU și secretar de stat în Ministerul de Interne, unui ziarist aflat la Spitalul „Matei Balș”, unde, vineri dimineața, s-a produs un incendiu soldat cu pierderea a cinci vieți omenești.
Pentru că numele „Zuckerman” se traduce în românește prin „om de zahăr” sau „băiat de zahăr”, trebuie, iarăși, să recunosc adevărul-adevărat și anume că, pentru noi, pentru marea majoritate a românilor, domnia sa nu a fost câtuși de puțin așa ceva.
Atunci când se va scrie o istorie a presei românești a zilelor noastre, numele lui Octavian Andronic se va afla într-o strânsă, emblematică unitate, cu numele ziarului ,,Libertatea’’. Prima gazetă de la noi care, în zilele tumultului dramatic din acel decembrie 1989, a avut curajul să își schimbe numele și mesajul.
Din păcate, gândindu-ne în primul rând la Coronavirus și la alegerile parlamentare, poate că unii dintre noi, deși ar fi dorit să o facă, am uitat să transmitem un gând cernit pentru acest om care merită pe deplin titlul de Erou Național.
Ocupați până peste cap să întoarcem pe toate fețele criza în care Covid-19 și, mai cu samă, răspândacii isteriei generalizate pe acest subiect, uităm să dăm atenția cuvenită unor întâmplări a căror semnificație majoră se află în strânsă legătură cu însuși nivelul real al exercitării drepturilor și îndatoririlor meseriei noastre de gazetari
