Am greșit atunci când am crezut poveștile sforăitoare și adormitoare despre democrație, libertățile și drepturile omului. Păpușarii vor trage frâna de mână și mai mult, din ce în ce mai mult. Pană când crapă sclavul... Sau, poate până se rupe hamul...
Lumea ar putea să se reîntoarcă la normalitate. Desigur, normalitatea presupune multe imperfecțiuni, dar nimic nu poate fi mai rău decât acest marș forțat al omenirii către abator. Din momentul distrugerii hidrei corporatiste, omenirea poate renaște cu adevărat, în loc să fie "resetată".
Precizez că eu nu mă exclud din rândul complicilor. Chiar dacă m-am opus dictaturii poate mai mult decât alții, tot nu mă pot numi "om bun" în sensul prezentului articol. Prin lașitatea mea, am contribuit și eu cu o părticică la instaurarea plandemiei.
Toți cei ce au dorit să înțeleagă au înțeles. Suntem victimele unei farse de proporții apocaliptice, un genocid gigantic ce are ca scop final lichidarea fizică a circa șapte miliarde de ființe umane. Știu că ieducații culți în cap, "frumoși și liberi", zâmbesc cu superioritate și autosuficiență:
