Doamna Zoe Dantes este absolventă de știinte politice, sociologie și relații internaționale.
⚊ www.facebook.com/zoe.bratu
În ultimele 2 zile, jurnalistul Dan Andronic a lansat o acuzație gravă: că România ar fi cedat Germaniei controlul asupra portofelului digital și, implicit, asupra identității digitale a românilor.
Există momente în viața unei națiuni când problema nu mai este cine guvernează. Problema devine dacă mai există cineva care guvernează cu adevărat pentru poporul pe care pretinde că îl reprezintă. România pare să fi ajuns exact în acel punct.
O națiune care își pierde memoria diplomatică riscă să descopere, prea târziu, că lumea nu îi mai cere părerea nu pentru că nu are dreptate. Pentru că nu o mai consideră relevantă
Ieri, ora 16,38. 112! În 10 minute apare echipajul cu ambulanța. Pentru mine un șoc teribil. Câtă grijă și câtă aplecare spre om!
În mod normal la cafel aș fi început naibii cu un banc. Mișto! Da' m-am hotărât să închid cu el. Așa pe caterincă maximă.
O întrebare venită firesc într-o discuție în noaptea târzie la un pahar de vin: "De ce pui la toate scrierile tale (nu doar cele pe care le știți), motto-ul din Evanghelia după Ioan, "Și lumina luminează în întuneric și întunericul nu a putut să o cuprindă"?
A-ți duce Crucea înseamnă să nu mai negociezi cu întunericul din tine. Înseamnă probabil a ști cât de mult rău poți să faci, ca să nu ajungi acolo niciodată. Să nu mai trăiești în jumătăți de adevăr.
Pentru că m-am săturat de ură, orgolii, propagandă, de durere și de tot mâlul care ne înconjoară...
De la interviul dat de domnia sa dlui Cristoiu, care mi s-a părut mie, cel puțin de departe cel mai bun, am așteptat un an și jumătate să aud un altfel de sens al prezentării. A venit aseară.
Gata cafelu'? Că io abia acu' îl beau că ce să fac m-am adormit spre 4 dimineața. Ca un om muncitor Și așa azi noapte uitându-mă prin curtea lumii, am văzut că suntem smintiți toți. Ăia peste baltă sunt năuci de cap și de ce li se întâmplă.
România este sub asediul unei boli care nu are leac. Nicicum! Dacă pentru afecțiunea în sine poate exista vreo scăpare, de boala asta numita ebola USR, vă spun că nu.
Există un moment rar în viața publică a unui om în care presiunea nu îl mai micșorează, ci îl dezleagă. În care hărțuirea nu mai strivește, ci decantează. În care sistemul, crezând că își apără zidurile, ajunge să creeze fără să vrea un Om liber. Absolut liber.
Discursul lui Călin Georgescu de aseară din emisiunea Culisele Statului Paralel de la Realitatea Plus cu Anca Alexandrescu nu a fost unul de conjunctură. Nu a fost nici calm, nici conciliant, dar nici întâmplător. A fost un discurs încărcat de o tensiune care nu aparține exclusiv vorbitorului, ci unei societăți ajunse într-un punct de saturație morală.
Raportul prezentat în Comisia Juridică a Congresului american a pus România într-o situație rară: aceea de a fi obligată să se privească din exterior. Nu prin propagandă, nu prin comunicate diplomatice, ci printr-un document
România nu mai stă la masă. România stă pe margine. Pe o fâșie îngustă de asfalt geopolitic, între două lumi care nu ne mai privesc cu adevărat în ochi.
Despre discursul atotștiutorului gen. In rezervă Florian Coldea. Tăticul Statului Pararel care se vrea, el, Statul la vedere. Acum. Există momente în istorie când ideile nu se mai anunță prin forță, ci prin "rațiune".
România nu mai este condusă. Din 6 decembrie 2024. Din mai 2025, România are doi președinți și de fapt niciunul.
În afară de discursul Președintelui Donald J. Trump, pe mine personal nu m-a interesat decât ce a avut de spus ideologul "gurii iadului", cum îl numesc eu, pe Yuval Noah Harari. Profesor de istorie parcă, dar de istoria "predictivă după Iad". Plin de "intenții bune". Precum calea spre a cui "gură este"!
În timp ce Boss-ul vorbea despre industrie, tarife și interes național, Europa, fată, tu vorbeai despre incluziune, sustenabilitate și „valori comune”.
ANUNȚ: Poiana lui Iocan debutează în 2026 cu un invitat special care sparge gheața venind în premieră din lumea scrijelitorilor de text în lumea cuvântătorilor la microfon! Vocea Străzii @ZoeDantes369 , editorialist @ActiveNewsRo , va veni alături de Nae și @adrianagiurgiu să discutăm multe și mărunte!
Nimeni nu se mai îndoiește. "Adevărul" meu e cel mai important. Cam așa a fost ziua de ieri și de alaltăieri. Comentarii la greu. Majoritatea cu "democrația" în gură, cu "sabia" ridicată, cu analiza doctrinei Monroe și Actul Donroe la purtător!
De ceva zile observ că o grămadă de domni și doamne sunt specialiști pe subiectul Iran vs. Israel, sau Israel vs. Iran (acum o să înceapă „cunoscpătorii” și cu SUA vs Venezuela). De ce ambele variante? Pentru că nici ei, cei doi actori statali, nu mai știu cine e împotriva cui și cine a început. Și mai ales când!
Știu. Sunt încă zile de sărbătoare. Am vrut să amân acest text până luni. Doar că nu pot! Am intrat în noul an sub auspiciile săraciei. Taxe, impozite, alte taxe, alte impozite. Bolojean ne amenință că dacă nu le dam camata pe viață va mări din nou totul.
România de ecrane. Am ajuns să nu mai avem timp pentru noi. Să fim nevoiți să stăm cu ochii pe ecrane, mai ceva decât pe viață. În speță, pe mizeriile care se numesc ședințe în Parlament.
Aseară, în emisiunea lui Robert Turcescu, "Sub semnul întrebării", de la Metropola Tv., excepționalul român Dan Puric, a adus pe masă o zicere a lui Albert Camus. Care mi-a oferit un moment de meditație.
Când flăcările o cuprind, când cenușa îi acoperă aripile frânte, când lumea crede că a pierit pentru totdeauna, atunci, exact atunci, în tăcerea aceea mormântală, încep să se audă bătăi de inimă sub scrumul mirosind a tămâie și smirnă.
Am vrut să-ți scriu un elogiu curat, cu metafore și cu stele. Dar nu pot. Mi-a rămas să scriu doar cu lacrimi și sânge. Din suflet și un condei în palmă.
Azi, 26 octombrie, anul 2025 de la Nașterea Domnului, s-a sfințit împlinirea Catedralei Mântuirii Neamului. A Neamului Românesc, care a dat Cerului mulți Sfinți. Sfinți mucenici, mărturisitori în Hristos și Maica Domnului. Un Neam care a dat sânge curs pentru Credință și Țară.
Cea mai importantă știre de ieri, în afară de Acordul de Pace din Orientul Mijlociu, pentru mine este cea despre "educarea" celor mici în spiritul "libertății de gen" și schimbarea sexului lor „fără restricții de vârstă”. Comisara Ursula și armata ei LGBT și-au fixat „prioritățile”: Războiul din Ucraina și Războiul împotriva copiilor noștri.
Dacă nu e Covid e război, dacă nu mai e amenințarea războiului, e amenințarea economică, dacă nu mai prezintă interes nici asta, e amenințarea dronelor, care s-au dovedit inventate se pare, iar dacă nu e nici una nici alta, e veșnica amenințarea a rușilor. Devenită mai nou "război hibrid".
Avem un rechizitoriu și avem niște "fapte". Basme de adormit pentru cine nu are somn.
Am așteptat două zile ca să am timp să citesc povestea. 327 de pagini, realmente aiuritoare. Despre ce? Despre o lovitură de stat dată de cei care conduceau România la acea vreme și de instituții ale aceluiași stat.
Dacă spui Adevărul devii o pată de sânge. Dacă taci sau minți, devii un cont în bancă. Cu multe zerouri. Astfel a ajuns societatea la nivel planetar. Divizată, cu multă ură revărsată, cu înjurături, cu frustrări și cu asasinate. Politice!
Ieri au luat foc rețelele după ce Departamentul de Stat al SUA a băgat pe sub ușa Cotrocenilor raportul despre hoțiile și loviturile de stat în formă continuată ce au fost regizate în România. De ce acum?
Am înțeles că a început număratoarea "infectaților" și a "morților" de guvid. O luăm de la capăt?! Nu aveți și voi acolo pe vreunul să facă și un altfel de scenariu? Ați dat-o cu guvidul, cu tabletele, cu testările, cu seringa, cu războiul, cu legionarii, cu pleava. Ați ajuns de râsul curcilor cu "vin rușii", după care ați început cu "blugii și bananele".
Până una alta, am avut ieri două tablouri. Unul cu cei care construiesc poduri între oameni și suflete, conduși și chemați de Călin Georgescu și George Simion și alta cu neterminații ăluia de nu are cetățenie română da' e mare om de partid cu 8%. Împărțeau niște funcții
Vă rog să nu-mi mai trimiteți mesaje private în care să mă întrebați de ce nu mai scriu. Că nu mai vreau! Că poate mi s-a acrit? Că poate m-am săturat? Sau poate doar am obosit! Că poate există viață și dincolo de centura socială.
După o detoxifiere de centurile sociale, la 1,19 în creierii nopții mă plimb pe aci. Scandal, circ și multă panaramă. Pentru ce și pentru cine?
Ce să vezi?! Unul din cei care fac legile în România returnează o tinichea dată de Cotroceni. Supărat nevoie mare că nu i s-a semnat o lege. Bolșevică! Cu dedicație pentru un singur om, dar în viitor ne afecta pe toți.
Cândva am scris că există un om care construiește poduri între suflete. Unii dintre noi se mai ocupă și azi cu asta. Rari! Dar, sunt! Alții, ne spun sectanți. Unii îi spun Mesia, în batjocoră, alții strigă că este Președintele pe care ei l-au ales.
