Doamna Zoe Dantes este absolventă de știinte politice, sociologie și relații internaționale.
⚊ www.facebook.com/zoe.bratu
Auzim cât de bine ne doresc autoritățile. Din toată lumea. Privim în jur și nu înțelegem nimic. Confuzia e totală. Ne vor sănătoși cu orice preț. Mai ales cu prețul vieții noastre.
În România nu ies oamenii la proteste. Am înțeles asta. De ce? Habar nu am. Discuția ar cuprinde sute de argumente. Plecând de la "Psihologia poporului român" și "Psihologia mulțimilor", ajungând la toate explicațiile din zilele noastre.
Binențeles. Atât timp, cât cei care au zis, doar au zis, că organizează "protestul" au o agendă proprie, nu avea cum să fie altfel. Românul normal nu are cultura protestului în general.
Nu stiu dacă e bine sau nu. Important e că se mișcă lumea. Iese din letargie. Nu așteaptă nimeni minuni după aproape trei ani de somn al rațiunii. Somn ce a născut monștri.
SUA are în componență 50 de state si un district federal D.C.. După cantitatea banilor livrați către Ucraina, zic că are 51 de state. Restul, adică UE sunt doar colonii ale ei. De unde spoliază toate resursele și impun draconic reguli.
În 2020, latrinele media căutau cu înfrigurare conspiraționiștii. Pe cei care au văzut adevărul dincolo de minciunile livrate 24 de ore din 24. Îi urmăreau, îi hărțuiau și le strigau că din cauza lor o să "moară bunica".
Suferința omului îl face mic. Îl ajută să-și vadă măsura. Sau îl smerește. Să înțeleagă că e trecător pe lumea asta și că a venit în lume să învețe să iubească.
Adică pe Hristos. Încă o dată! Pentru că El Este capul Bisericii. Dintotdeauna. Și pentru totdeauna. Să vorbim despre oameni? Despre noi? Nu. Că ne este frică să ne uităm la noi în Adevăr. Ne-am vedea mici, neputincioși, egoiști.
Sunt convinsă că atunci când ai luat naștere, unii, își frecau măinile de bucurie. Datele și viața socială a oamenilor îți aparțineau. Puteai să faci ce vrei cu ele.
Întrebarea este: câți bani s-au sifonat pentru așa zisele spitale pentru boala ideologică numită Dictatură? Unde sunt banii dumneavoastră? Tot ce uităm și rămâne fără răspuns, se va întoarce! Întotdeauna împotriva celor ce uită!
Aseară, lumea a auzit într-un final, după aproape 3 ani, cine a fost scenaristul, regizorul și protagonistul principal al Mascaradei numită PlanDemonie! Acest "specialist" de carton care are o problemă majoră la căpuț.
Niște slugi au ajuns să conducă o țară. După ce au pus un foc. Mare. În urma căruia au ars de vii niște tineri. Colectiv i s-a spus operațiunii prin care unul, mai slugoi decât oricare slugă, a vrut și el guvernul lui.
În ultima săptămână, indivizii care-și spun autorități din întreaga lume, și-au dat măsura valorii lor.
Vremea trece și vremurile trec. Peste noi, prin noi, în noi și ne lasă gustul amar al întrebărilor fără răspuns. Întrebări, care fără răspuns aduc și mai multe întrebări. Tot fără răspuns.
Lumea lui România Educată a intrat în război deschis cu lumea noastră. Sau mai bine zis, cu lumea copiilor. De ce? Pentru că începe școala. Care școală? Aia de nu se mai face de trei ani.
Citim și ne crucim! Sau rămânem cu gurile căscate. Nu de uimire, doar de silă. Manualul de limbă si literatură română, pentru clasa a VIII-a aduce școlarilor pe bănci "elita diavolilor" de la Davos.
Se zice că în ceas de taină la miezul nopții, cerurile sunt deschise. Oare ajungi mai repede cu gândul acolo Sus?!
Poate da, poate nu. Cine stie? Probabil cine știe nu spune...
România ultimelor două săptămâni a fost ca un circ. Din acela prost, cu spectatori care au huiduit din tribune, în timp ce arena era ca un ospiciu. Fără cămășile alea cu măneci lungi legate la spate.
Dacă ne uităm în Dex avem următoarele explicații:
Mă gândesc să scriu...dar nu stiu ce. Sau despre ce. Poate despre oameni și vremuri. Habar nu am. Despre vremuri și viață! Despre război și pace! Despre curaj și lașitate! Știu că au scris alții, mult mai bine ca mine.
Cu fiecare zi care se scurge, orice minut care trece, anevoios, dureros, nimicitor, uluitor, apocaliptic, pentru unii dintre noi, ne apropiem de final. Finalul lor este aproape și zilele acestor teroriști se numară invers. Nu au de unde să înțeleagă
Nu e bine să nu ascultați de autorități! Fuga, marș la coadă! O să vă dea acum un pahar de must! Că vine toamna. Nu mai merge cu micul și cu berea. Doar cu gândacii! Are probabil crescatorie. Chireac și ăla de e cățelul lui Oha, unul cu ochii umezi!
Cititul este ca o scară! Așa cum te ajută să urci, tot ea, scara, are treptele să o și cobori. De tine depinde ce sens alegi! Să urci până la Cuie sau să te cobori în adâncimea fără fund a locului în care ea, Crucea a fost bătută în pământ!
În 29 iulie 2019, scriam aceste lucruri. Azi, 29 iulie 2022, situația este actuală, vizibilă, certă și trăită de fiecare dintre noi! Pe viața noastră și a familiilor noastre!
De 2 ani, 5 luni și 5 zile, adica, 885 de zile, frica propagată de autoritățile oficiale, cum le place lor să li se spună, mai nou, este la mare răspândire. Frica de moarte! 30% din populație, se gândește că vor muri și în felul ăsta se va termina totul.
Sindromul Morții Subite, a apărut de niciunde. Interesantă denumire, nu? Ai cui sunt acești oameni? De ce cad din picioare și mor, brusc, oamenii tineri, copii și mai ales sportivi?
Ieri a venit vestea! Direct din gura celui ce e prezentat ca fiind „cel mai puternic om al planetei”. Are cancer! Până la urmă cine-l are? El sau Putin?! Firesc ar fi să credem că amândoi sunt bolnavi rău! La cap! Doar că unul se plimbă
Înșelătoria globală poate funcționa până la un anumit punct. Când o lumină mică, de lumânare, uitată aprinsă în întunericul negru, va face exact ce nu poate face soarele noaptea: să aducă lumină! Și să sfâșie perdeaua grea a Minciunii!
Cred că am visat. Numai Dumnezeu știe ce, căci visele aparțin nopților și se destramă în zorii zilei. Zadarnic am încercat să-mi amintesc amănunte. Dar știu că am visat cum România redevenise Demnă!
Ora 4,30! Zorile stau să răbufnească într-o paletă de zeci de culori. E totuși întuneric și multă liniște! E momentul meu cu Cerul! Ascult liniștea lumii și aburul pământului se ridică încet. Și pământul obosește probabil de la atâta larmă de peste zi.
De doi ani și jumătate, niște diavoli, vă tot spun, măi românilor, că sunteți proști, nespălați, idioți, cretini, că nu știți să aveți grijă de voi și de ce e al vostru! Niște diavoli, ce poartă diferite culori, care se numesc culori politice!
Bat clopotele bisericilor. În țările estice, rămase ortodoxe! Căci vestul nu mai are ce să bată! Clopotele lor au amuțit de mulți ani, pentru că nu au mai avut nevoie de biserici. Le-au transformat în cluburi de noapte și bordeluri.
Au blocat spitalele, arestând realmente în ele oamenii sănătoși, ei nu se mai pot opri. Deconturile contează! Să curgă banii! Să se facă alte Protocoale ale morții! Să se înțepe cât mai multă lume cu un ser despre care știm deja că are ca urmare Sindromul Morții Subite, ei nu se vor opri!
Stai și privesti în jur. Doar atât! E suficient! Vezi cum minciuna se vrea adevăr, păcatul se vrea virtute și virtutea este transformată de unii în adevăr absolut. Nebunie? Demență? Sminteală?
Un copil. 17 ani. Campion mondial la natație. David Popovici. Român! Al României, parcă fără să fie al ei. Doar că el, încă copilul, știe să lupte precum războinicii din istoria țării! Cei care au luptat cu prețul vieții pentru țara lor! De data asta, războinicul a luat aurul. De două ori!
Minciuna care te-a orbit în 89 și 90, te-a lăsat fără posibilitatea de a afla adevărul. Adevărul despre tinerii tăi care au luat drumul cimitirelor! Tinerii ai căror călăi i-au facut eroi, ca să-și ascundă crimele! Au trecut 32 de ani și noi toți azi suntem în aceeași minciună și sub aceiași călăi!
Ai adus un individ de ultimă speță în 2020 ca și PM! Unul care nu a făcut absolut nimic în viața lui. Ai dat putere maximă unui psihopat, să-și spună Comandantul Acțiunii. Ăsta a reușit să distrugă tot ce înseamnă sistem de sănătate.
La Constanța, unul care se vrea liberal s-a apucat de treabă! Orașul pute! Mizeria este sufocantă, străzile arată ca dupå razboi, dar Liberalului îi plac bisericile. Dărâmate!
Perdeaua de întuneric, grea, neagra că smoala și mai ales densă. Densă, că un covor greu de pământ umed aruncat peste un sicriu sau un sac negru de plastic. Atât de dens, încât nu se mai aud nici bulgarii de pământ care pică pe el.
Sărut mâna părinte și Hristos s-a Înălțat! Au trecut aproape 20 de ani, de când vreau să cred că mergem umăr la umăr prin viață, de la prima noastră întalnire! Am zis eu atunci întamplatoare!
