ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Medicul de origine română Dr. Ana Maria Mihalcea, doctor în medicină, care lucrează în America, postează, pe site-ul său de pe platforma Substack, două videouri care arată, prin trimiteri la mai multe documente, că pandemia cumplită de „gripă spaniolă” din 1918 a fost, de fapt, cu totul altceva decât ceea ce ni s-a spus că a fost.

„Mulți oameni nu doresc să audă nicio informație care le-ar putea contrazice lucrurile pe care le cred și nu vor analiza nicio dovadă care e contrară sistemului lor de credințe. Oamenii vor un răspuns simplu despre Covid, vaccinuri și vor să creadă că totul a fost lămurit. Însă nu este așa. Niciun cercetător nu are toate răspunsurile”, scrie Dr. Ana Maria Mihalcea.  

Știința însă nu echivalează cu o dogmă, cu un sistem de credințe, în știință nu poate exista „adevărul absolut”, iar între știință și o dictatură medicală nu poate exista nimic în comun. Astfel, „este important să ne păstrăm mintea deschisă” și să nu credem tot ceea ce auzim, „deoarece acest război este foarte complex. Nimic nu este ceea ce pare a fi”.

Primul video este o prezentare a Dr. Shimon Yanowitz, care „explică gripa spaniolă din 1918 ca fiind o consecință a vaccinării împotriva meningitei meningococice și detaliază rolul avut de [Institutul] Rockefeller în crearea vaccinului. Nu un virus a ucis 10 milioane de oameni la acea vreme, ci o injecție de vaccin care a infectat oamenii cu o bacterie ce a provocat o pneumonie bacteriană.”

Shimon arată imagini care par să înfățișeze situația prin care am trecut în pandemia covid: cozi de oameni la vaccinare, spitale improvizate care găzduiau bolnavi, obligativitatea purtării măștilor și închisoare pentru cei care nu le purtau. Am trăit repetarea unui scenariu exact de acum 100 de ani.

Prezentarea de 15 minute poate fi ascultată aici:


Dr. Mihalcea postează și un scurt fragment dintr-un interviu cu avocatul Dr. Reiner Fuellmich de la Coronavirus Ausschuss, care subliniază că trebuie să învățăm din istorie. 


Dr. Shimon Yanowitz este un cercetător care a analizat fiolele de vaccin și a descoperit nanostructuri care se autoasamblează. Dr. Ana Maria Mihalcea a avut discuții cu Dr. Yanowitz despre potențiala excreție a nanoparticulelor către cei nevaccinați.

În primul video, Shimon Yanowitz face referire la mai multe texte și documente, printre care la un articol, foarte bine documentat, scris în 2018 de Dr. Gary G. Kohls, doctor în medicină, care descrie gripa spaniolă ca fiind, de fapt, o pandemie bacteriană cauzată de injectările cu un vaccin. Toate informațiile sunt disponibile gratuit.

Un fragment din articol:

„S-a început cu un experiment de vaccinare a trupelor americane împotriva meningitei bacteriene, experiment inițiat de Institutul Rockefeller. Experimentul cu vaccinul bacterian din 1918-1919 se poate să fi ucis 50-100 de milioane de oameni. Dacă povestea care ni s-a spus despre această pandemie nu este adevărată? Dacă, în schimb, infecția ucigașă nu a fost nici gripă, nici spaniolă la origine?

Documentele recent analizate dezvăluie că «gripa spaniolă» se poate să fi fost un experiment constând în administrarea unui vaccin militar, care a dat greș.

Rezumat

Motivul pentru care tehnologia modernă nu a fost capabilă să identifice tulpina de gripă ucigașă din această pandemie este că gripa nu a fost ucigașul.

Mai mulți soldați au murit în timpul Primului Război Mondial din cauza bolii decât din cauza gloanțelor.

Pandemia nu a fost gripă. Se estimează că 95% (sau mai mult) dintre decese au fost cauzate de o pneumonie bacteriană, nu de un virus gripal.

Pandemia nu a fost spaniolă. Primele cazuri de pneumonie bacteriană din 1918 au apărut în bazele militare, prima bază [unde au apărut] fiind Fort Riley, Kansas.

În perioada 21 ianuarie - 4 iunie 1918, un vaccin experimental anti-meningită bacteriană, dezvoltat pentru cai de Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York, a fost injectat în soldații de la Fort Riley.

În restul anului 1918, acei soldați - adesea trăind și călătorind în condiții sanitare precare –, care au fost trimiși în Europa pentru a lupta, au răspândit bacteriile la fiecare oprire dintre Kansas și tranșeele din prima linie din Franța.

Un studiu descrie cum soldații „cu infecții active transmiteau prin aer bacteriile care le colonizau nasul și gâtul, în timp ce alții – adesea, în aceleași «spații de respirație» – erau puternic predispuși la invazia și răspândirea rapidă în plămâni ale bacteriile colonizatoare ale lor sau ale altora”. (1) [Deaths from Bacterial Pneumonia during 1918-19 Influenza Pandemic („Decese din cauza pneumoniei bacteriene în timpul pandemiei de gripă 1918-1919”), Australian Army Malaria Institute, Enoggera, Queensland, Australia]

«Gripa spaniolă» a afectat oamenii sănătoși tineri. Pneumonia bacteriană atacă oamenii în floarea vârstei. [Pe când] gripa afectează tinerii, bătrânii și persoanele imunocompromise.

Când Primul Război Mondial s-a încheiat, pe 11 noiembrie 1918, soldații s-au întors în țările lor de origine și în avanposturile coloniale, răspândind pneumonia bacteriană ucigașă în întreaga lume.

În timpul Primului Război Mondial, Institutul Rockefeller a trimis, de asemenea, serul său experimental antimeningococ în Marea Britanie, Franța, Belgia, Italia și în alte țări, contribuind la răspândirea epidemiei în întreaga lume.

În timpul pandemiei din 1918-1919, așa-numita «gripă spaniolă» a ucis 50-100 de milioane de oameni, inclusiv mulți soldați.
(...)
În 1918, «gripa» [„influenza”] era un termen general pentru o boală de origine necunoscută. Nu avea sensul specific pe care îl are astăzi.

Însemna o boală misterioasă care a izbucnit din senin. De fapt, termenul «gripă» vine din latinescul medieval «influent» [care era folosit] în sens astrologic, însemnând o vizită «sub influența stelelor».”
 

Un document important este „A Report on Anti-meningitis Vaccination and Observations on Agglutinins in the Blood of Chronic Meningococcus Carriers” („Un raport despre vaccinarea anti-meningită și observații despre aglutininele din sângele purtătorilor cronici de meningococ”), realizat de medicul Frederick L. Gates, în 1918. 

Între 21 ianuarie și 4 iunie 1918, dr. Gates raportează despre un experiment în care soldaților li s-au administrat 3 doze de vaccin împotriva meningitei bacteriene. Până în luna martie a acelui an, „100 de oameni pe zi” intrau în infirmeria de la Fort Riley. Gates raportează că mai mulți soldați din experiment aveau simptome asemănătoare gripei: tuse, vărsături și diaree după ce au primit vaccinul. 

În raportul său, dr. Gates precizează: „Au fost observate mai multe cazuri de slăbiciune în intestine sau diaree tranzitorie. Acest simptom nu a mai fost întâlnit înainte. O investigație atentă a cazurilor individuale a scos adesea la iveală informația că bărbații care s-au plâns de efectele vaccinării sufereau de coriză ușoară, bronșită etc., în perioada primirii injectării.”

Potrivit lui Gates, au fost injectate soldaților doze aleatorii dintr-un vaccin experimental împotriva meningitei bacteriene. Ulterior, unii dintre soldați au avut simptome care „simulau” meningita. Soldații au dezvoltat simptome asemănătoare gripei. Se știe că meningita bacteriană poate imita simptomele asemănătoare gripei (Mayo Clinic: Meningitis).

„Probabil că similitudinea dintre simptomele timpurii ale meningitei bacteriene și pneumoniei bacteriene și simptomele gripei este motivul pentru care, timp de peste 100 de ani, experimentul cu vaccinuri de la Fort Riley a scăpat examinării ca potențială cauză a gripei spaniole”, scrie dr. Gary G. Kohls.

Un articol din 2008 de pe site-ul CDC descrie modul în care soldații bolnavi din Primul Război Mondial au transmis bacteriile altor soldați devenind „adulți-nor”: „În cele din urmă, pentru perioade scurte și în grade diferite, gazdele afectate au devenit «adulți-nor» care au intensificat aerosolizarea tulpinilor colonizatoare de bacterii, în special pneumococi, streptococi hemolitici, H. influenzae și S. aureus.”

Un raport din 1919 al Institutului Rockefeller pentru Cercetări Medicale menționează: „Trebuie făcut referire la faptul că, înainte de intrarea Statelor Unite în război (în aprilie 1917), Institutul a reluat prepararea serului antimeningococic, pentru a răspunde cererilor din Marea Britanie, Franța, Belgia, Italia și alte țări.”

În anii de război 1918-1919, armata americană a crescut la 6.000.000 de oameni, 2.000.000 de oameni fiind trimiși peste ocean. „Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale a profitat de acest nou grup de cobai umani pentru a efectua experimente cu vaccinuri”, scrie dr. Kohls.
 
(Va urma)

În următoarea parte: mărturia, sub jurământ, a dr. Stanley Plotkin (care a dezvoltat un vaccin pentru rubeolă distribuit publicului în 1969), despre experimentele pe care industria farmaceutică le-a făcut pe pacienți; extras din Declarația universală despre bioetică și drepturile omului; industria farmaceutică, cel mai mare „investitor” în publicitatea pentru mass-media și „donator” în campaniilor politicienlor; protestele anti-mască în pandemia din 1918 și teroarea restricțiilor dure de atunci; cărțile lui Eleanor McBean, doctor în medicină (care a trăit în secolul XX, fiind o tânără adolescenta în timpul pandemiei din 1918), care a descris experiențele sale directe și tot ceea ce a cercetat cu privire la vaccinuri; fragment dintr-un discurs al cercetătorului evreu Dr. Shimon Yanowitz - „Simt ca mi-am pierdut familia in Holocaustul curent, nu in cel de acum 80 de ani”.
 

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews