ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


O dezvăluire explozivă a doctorului Scott Atlas, care a făcut parte din Grupul Operațional de combatere a COVID-19 de la Casa Albă în administrația Trump în calitate de consilier personal al președintelui.

Pe 7 decembrie urmează să apară în librării cartea dr. Atlas, „A Plague Upon Our House”. Iată în avanpremieră un fragment obținut de publicația The Federalist. 

Mărturia lui Robert Redfield (director al CDC la acea vreme) din 23 septembrie (2020) în fața Congresului mi-a atras imediat atenția.

L-am privit uimit pe Redfield spunând Congresului că „peste 90% din populație” - mai mult de trei sute de milioane, în Statele Unite – au în continuare riscul de a se îmbolnăvi de COVID.

Mărturia se baza pe informații incomplete și depășite, precum și pe ceea ce părea o lipsă de înțelegere a literaturii de specialitate. Am fost șocat deoarece era una dintre declarațiile cele mai eronate și înfricoșătoare făcute de responsabilii de sănătate publică din acel moment.

Circa 200.000 de americani muriseră deja de COVID; ultimul lucru de care avea nevoie opinia publică era o exagerare a riscurilor viitoare, implicând faptul că de acum încolo ar putea muri de zece ori mai mulți.

Întâi de toate, cifrele nu erau reale. La acea dată, cazurile confirmate în Statele Unite totalizau deja șapte milioane, iar CDC însuși estimase că de zece ori mai multe persoane decât cazurile confirmate trecuseră deja prin boală.

Un studiu privind seropozitivitatea, realizat de Stanford în luna aprilie, arătase că numărul cazurilor confirmate era de circa 40 de ori mai mic decât al infecțiilor totale.

Nu avea nici un sens să spui că doar 9%, adică 30 de milioane de americani, au fost infectați.

În al doilea rând, calculul celor 9 procente era evident eronat. Această cifră provenea din testele de anticorpi efectuate de state. Am consultat eu însumi site-ul Web al CDC și, bineînțeles, informațiile se bazau pe teste vechi din doar câteva state.

Unele cifre ale testelor fuseseră furnizate cu câteva luni în urmă, înainte ca multe dintre statele respective să înregistreze un număr semnificativ de cazuri.

De aceea, era vorba de o subestimare grosolană a numărului de cazuri deja înregistrate. Cifrele pur și simplu nu erau valabile, însă  era nevoie să fii atent la detalii.

Un lucru încă și mai important: afirmația principală a lui Redfield era fundamental eronată. Concluzia potrivit căreia testele de anticorpi serici indicau totalul persoanelor protejate de COVID era contrară unui întreg corpus de literatură de specialitate și împotriva cunoștințelor fundamentale de imunologie, inclusiv despre alte infecții cu coronavirus.

Era binecunoscut că testele de anticorpi reprezentau o secțiune momentană în timp – erau tranzitorii – în condițiile în care protecția imunitară poate fi una de durată. 

Potrivit studiilor asupra SARS-2 și a majorității altor viruși, nivelurile de anticorpi se modifică într-un interval de câteva luni. Apar în general în cursul primelor două săptămâni, culminează după câteva luni, apoi scad pe o perioadă de mai multe luni.

Literatura despre COVID prezentase deja aceste aspecte. Cu o lună înainte, un studiu privind COVID-ul din Nature Reviews Immunology afirma cu claritate:

„Absența anticorpilor specifici în ser (plasmă) nu înseamnă în mod necesar o absență a memoriei imunitare.”

Și explica:

„Celulele B și T ale memoriei se pot păstra chiar și dacă nu există niveluri măsurabile ale anticorpilor serici.”

Studiul realizat în Japonia a demonstrat în mod spectaculos acest lucru. În această cercetare, nivelurile de anticorpi au trecut de la 5,8% la 46,8% în timpul verii. Creșterea cea mai spectaculoasă s-a produs la sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie, în paralel cu o creștere a cazurilor zilnice confirmate la Tokyo, care a culminat pe 4 august.

Din cele 350 de persoane care au terminat cele două teste propuse, 21,4% din cei care au fost testați negativ au devenit pozitivi, iar 12,2% dintre participanții inițial pozitivi au devenit negativi pentru anticorpi.

Un număr frapant de 81,1% din cazurile pozitive cu anticorpi IgM la primul test au devenit negativi în numai o lună.

Cercetătorii au conchis că (testele de anticorpi) „pot sub-estima considerabil infecțiile cu COVID-19 precedente”.

De asemenea, s-a relatat pe larg în mai multe reviste științifice că reacțiile anticorpilor nu sunt în mod necesar detectabile la toți pacienții COVID, în special la cei cu forme mai puțin grave.

Însă erorile din estimarea lui Redfield chiar mai mari de atât. Până și cei care au citit doar biologia de anul I la universitate știu că și alți componenți ai sistemului imunitar, celulele de memorie B și T, oferă protecție împotriva infecțiilor virale.

Unele celule T ucid virusul și de asemenea contribuie la formarea anticorpilor. Limfocitele T se dezvoltă și oferă o protecție care durează mult mai mult, chiar și după ce anticorpii dispar – uneori și ani de zile, în cazul altor viruși SARS.

În cazul acestui virus, celulele T au fost deja documentate, chiar și la persoane care nu au fost infectare cu SARS-CoV-2, ceea ce înseamnă că în aceste cazuri era prezentă o protecție încrucișată din partea unor celule T care fuseseră create ca reacție la alți coronaviruși.

Celule T au fost descoperite de asemenea la persoane cu infecții cu SARS2 total asimptomatice.

Șeful Institutului Național de Sănătate (NIH) Francis Collins a subliniat aceste informații în blogul său de director, în urmă cu câteva săptămâni, consemnând:

„În fapt, celulele imunitare, cunoscute ca celule de memorie T, joacă și ele un rol important în capacitatea sistemelor noastre imunitare de a ne proteja împotriva multor infecții virale, inclusiv – cum se vede acum – a COVID-19.”

Oameni de știință de la institute de vârf în cercetare, precum  Karolinska din Suedia, La Jolla din San Diego, Duke University, Berlin și altele au publicat dovezi în acest sens.

Karolinska a demonstrat imunitatea oferită de celulele T atât la cazuri asimptomatice cât și moderate de infecții cu COVID, chiar în condițiile testelor anticorpi negative.

Cercetătorii din Singapore au descoperit la mostre de SARS1 vechi de șaptesprezece ani reacții robuste ale celulelor T față de acest virus, SARS2.

De vreme ce celulele T nu apar la testele de anticorpi, acele persoane nu au fost incluse în socoteala lui Redfield. Totuși, se pare că el nu a considerat important acest aspect cu adevărat fundamental atunci când a depus mărturie în fața Congresului. Iar mărturia lui a creat titluri de-o șchioapă pe prima pagină.

După ce am urmărit acest dezastru la TV, am știut foarte bine ce urma în acea zi. Presa va folosi aceste „informații” pentru a crea o panică și mai mare în rândul populației.

Știam și că era de responsabilitatea mea de a face lumină în cazul acestei declarații grosolan eronate. Nu era nici o îndoială că acest lucru (panicarea opiniei publice de către presă) urma să se producă în timpul conferinței de presă a președintelui (Trump).

Am dat fuga la biroul lui Derek Lyons (fost șef al administrației Casei Albe în timpul lui Trump) pentru a-l pune la curent și a mă asigura că președintele va fi informat dinainte.

Alți câțiva membri ai staff-ului erau prezenți în aripa de vest (a Casei Albe), așa că le-am rezumat ce s-a spus în Congres.

Reacția a fost variată, de la uimire la deprimare trecând prin frustrare. Un consilier al președintelui în probleme juridice m-a avertizat cu zâmbetul pe față:

„Scott, nu te apuca să spui brutal: «Redfield se înșală!» Spune ceva mai blând, cum ar fi: «A explicat în mod greșit lucrurile».”

Am clătinat din cap, știin că trebuie să îmi măsor cuvintele, deși era vorba de același om care încercase să mă distrugă în presa națională cu câteva zile înainte.

Însă nu era vorba de ceva personal. Clarificarea realității despre pandemie și combaterea tirului neîntrerupt de dezinformare și pseudoștiință despre ea, în acest caz venind chiar din partea administrației, a fost una dintre cele mai importante misiuni ale mele în această criză națională.

În timpul pre-briefingului din Biroul Oval, câteva ore mai târziu, i-am expus președintelui problema. S-a decis, după cum mă așteptam, ca eu să fiu cel care va răspunde la întrebarea pe acest subiect, atunci când va fi adresată.

Un reporter de la ABC News m-a întrebat direct dacă declarația lui Redfield, cum că peste 90% dintre americani rămân susceptibili să facă boala, este adevărată.

Am respectat sfatul prietenesc care mi se dăduse mai devreme.

„Cred că dr. Redfield a explicat greșit ceva”, am spus eu, și apoi am făcut tot ce era posibil pentru a expune cât mai calm problemele legate de datele depășite, despre contribuția celulelor T la reacția încrucișată și despre protecția celulelor T care nu fusese inclusă în aceste date.

Am declarat în mod corect ceea ce era în mare măsură cunoscut și factual, respectiv că protecția împotriva virusului „nu este determinată doar de procentul persoanelor care au anticorpi”.

În timpul răspunsului meu, evitând întreruperile, am încercat să explic cât mai bine și într-un limbaj inteligibil.

Am făcut un serios efort să fiu cât mai delicat, deoarece nu mă simțeam în largul meu să-l corectez pe directorul CDC în fața națiunii.

Din nefericire, dezgustul meu față de atmosfera conflictuală din sala de presă m-au împiedicat să fiu prea diplomat atunci când acel ziarist m-a întrebat: „Pe cine ar trebui să credem?”.

Răspunsul meu a fost: „Ar trebui să credeți știința, iar eu vă arăt ce spune știința”. Apoi am citat numele câtorva experți.

Totuși, am avut sentimentul puternic că reporterul nu era câtuși de puțin interesat de aceste fapte. Mai degrabă, de o nouă încercare de a amplifica discordia.

După ieșirea din sala de presă, am pășit alături de președinte. Așa cum făcea întotdeauna, s-a oprit puțin pentru a vedea pe ecranele de televiziune cum reflectă presa evenimentul.

După câteva glume între președinte și echipa din jurul său, ne-am îndreaptat către Biroul Oval.

Președintele Trump s-a întors către mine, care mă aflam în dreapta lui, și a zâmbit ironic, dar și cu o expresie de mare uimire pe chip: „Face  Redfield vreun joc politic sau este doar prost?”, a întrebat el, clătinând ușor din cap. M-am uitat la președinte ezitând. Răspunsul era evident pentru amândoi.

Inutil să mai spun, presa a pus accentul pe neînțelegerea dintre mine și Redfield. Acest lucru a alimentat conflictul dintre mine și alți medici din Grupul Operațional, un conflict provocat de Redfield personal printr-o reacție ofensatoare și nejustificată, cum că tot ce am spus era „fals”.

Mai târziu, doctorul Fauci a apărut la televiziune și a criticat încercarea mea de a clarifica informații importante ca fiind „extraordinar de nepotrivită”.

M-am întrebat dacă a fost mai preocupat să apere reputația colegului său birocrat și să o submineze pe a mea, decât să se asigure că publicului american i se transmit informații corecte.

Martin Kulldorff, epidemiologul de renume mondial de la Harvard, a postat o reacție pe Twitter:

„Scott Atlas a afirmat pur și simplu că imunitatea este mai mare decât cea conferită doar de anticorpi, lucru pentru care Fauci îl critică, fără a contrazice efectiv ceea ce a spus. Enunțarea unui simplu fapt științific nu poate fi «extraordinar de nepotrivită». Ce se petrece?”

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews