Cercetătoarea Dr. Stephanie Seneff, cercetător științific principal la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), a declarat pentru Epoch Times că tehnologia ARNm din majoritatea vaccinurilor anti-COVID-19 poate fi cauza pentru care constatăm un număr mult mai mare cazuri de efecte adverse raportate decât în cazul tuturor vaccinurilor anterioare.

Ea a spus că a fost îngrijorată în momentul în care a auzit termenul „în viteză” – operațiunea inițiată de Departamentul de sănătate în cooperare cu producătorii de vaccinuri pentru a accelera procesul de producție a vaccinurilor – și a început să studieze tehnologia ARNm.

Hotărârea ei a fost luată imediat: „Nu voi primi [acest vaccin]; în niciun caz nu voi lăsa pe cineva să-mi injecteze asta în braț”, a spus ea.

Studiile au arătat că proteina Spike a virusului COVID-19 este toxică, prin urmare, este foarte posibil ca vaccinurile bazate pe ARNm și ADN (AstraZeneca), care forțează celulele unei persoane să producă proteine toxice, să provoace daune, deși multe platforme media au declarat că proteinele Spike produse de vaccinuri „nu sunt dăunătoare”.

Cercetările lui Seneff s-au concentrat în principal pe vaccinurile ARNm.

„Coronavirusul are o foarte mare capacitate de adaptare, motiv pentru care nu s-a putut niciodată dezvolta un vaccin în trecut”, a subliniat ea. Prin urmare, Seneff nu a putut înțelege cum s-a putut întâmpla ca tehnologia aceasta să fi devenit brusc atât de eficientă și capabilă să facă ceva ce nu a putut face înainte.

Chiar și Bill Gates, o figură publică importantă din spatele campaniei de vaccinare a întregului globul pentru COVID-19, a finanțat un raport prin Fundația Bill și Melinda Gates care afirmă că vaccinurile fără precedent, cum sunt cele pe bază de ARNm, ar dura între 10 și 12 ani pentru a fi testate complet înainte de a fi lansate. În plus, dintre toate aceste vaccinuri fără precedent, doar 2% ar putea trece prin studiile clinice.

Cel de-al doilea studiu al lui Seneff a evidențiat că, dacă vaccinurile [clasice] oferă imunitate prin imitarea procesului natural de infecție, vaccinurile ARNm anti-COVID-19 nu imită deloc infecția naturală.

„ARN-ul mesager (ARNm) [din aceste vaccinuri] este extrem de... nenatural”, a explicat cercetătoarea.

În comparație cu ARNm-ul natural care se degradează rapid în celulă, s-a demonstrat că ARNm-ul din vaccinurile COVID-19 se degradează în peste două luni, chiar dacă producătorii au promis că degradarea va avea loc în câteva zile.

„Erau atât de îngrijorați că ARNm nu va dura suficient de mult încât au exagerat, cred”, a spus Seneff.

ARNm nealterat injectat în organism declanșează răspunsuri imune imediate, în special eliberarea de interferon, care vor degrada ARNm înainte ca acesta să ajungă la celulele țintă pentru a iniția fabricarea proteinelor spike. Prin urmare, pentru a trece de aceste bariere imune fundamentale, Moderna și Pfizer au modificat molecula de uridină a ARNm (o componentă de bază a ARNm) în 1-metilpseudouridină pentru a „reduce în mod accentuat activarea [mecanismelor] imune înnăscute împotriva ARNm-ului exogen (din exterior)”.

Infecția naturală cu virusul SARS-CoV-2 declanșează răspunsuri imune înnăscute, cum este producția de interferon. Modificarea structurii ARNm din vaccin permite ARNm-ului sintetic să persiste în organism, ocolind aceste răspunsurile imune fundamentale. Se poate argumenta că versiunea proteinei Spike din vaccin nu este aceeași precum cea originală.

Mai mult, pentru a face ARNm mai stabil, Moderna și Pfizer au schimbat bazele chimice care alcătuiesc catena de ARN. Catena originală de ARN din virus este formată 36% din guanină (G) și citozină (C).

ARNm cu conținut scăzut de baze G și C este mai puțin stabil și este degradabil; Pfizer și Moderna au crescut în vaccinurile ARNm acest procent [de G și C] la 53% și, respectiv, 61.

Experimentele anterioare au arătat că există o șansă mai mare ca genele care au un conținut mai mare de G și C să fie citite, iar informațiile lor transformate în proteine. Existența unui conținut ridicat de G crește, de asemenea, viteza cu care gena este citită, însă o citire mai rapidă înseamnă, de asemenea, o probabilitate mai mare de erori și o probabilitate mai mare de pliere greșită.

Acest lucru poate însemna nu numai faptul că această instrucțiune va rămâne în celulă pentru mai mult timp pentru ca informațiile acesteia să fie transformate în proteine, dar și faptul că celulele vor exprima preferențial informații din ARNm-ul vaccinului.

„Sunt dovezi tot mai multe că vaccinurile fac prea puțin pentru a controla răspândirea bolii și că eficacitatea lor scade în timp. Faptul că vaccinurile ARNm SARS-CoV-2 cu proteină Spike modificată au impact biologic este fără dubiu”, se arată în studiul lui Seneff. 

Studiile „în care cuvântul «prion» este menționat” sunt refuzate

Trebuie menționat că multe dintre studiile lui Seneff sunt propriile cercetări, deși au fost riguros revizuite de colegi. Pentru Seneff și colegii ei, care scriu lucrări ce prezintă o altă perpectivă [față de narativa oficială], a fost dificil să găsească o revistă care să le publice lucrările.

Dr. Jean-Claude Perez, coautor al studiului Profesorului Luc Montagnier despre 26 de cazuri care au dezvoltat [boala neurodegenerativă] BCJ și au murit după ce au primit vaccinul, a declarat pentru Epoch Times că a fost foarte dificil să publice studiul său anterior împreună cu Montagnier și Dr. Valere Lounnas în reviste renumite de neurologie.

Studiul respectiv a constatat că Omicron este singura variantă de COVID-19 care nu conține o regiune prionică și, în ciuda faptului că a primit consimțământul tuturor participanților la studiu, reviste de renume au menționat drept pretext motive de natură etică pentru a nu accepta publicarea.

Autorii s-au gândit atunci la ideea de a-și publica cercetările în reviste mai mici, însă în acest mod ajung la mai puțini oameni.

Prin urmare, autorii au ales să-și publice lucrările în format pretipărire, care presupune mai puține constrângeri și, deși studiile publicate în acest mod sunt în general mai puțin creditate, ele pot ajunge la un număr mai mare de oameni.

„Dar chiar și anumite tipuri de preprinturi, pe care nu le vom menționa, refuză astfel de articole de îndată ce cuvântul «prion» este menționat acolo, așa cum a fost cazul articolului nostru”, a scris Perez.

Seneff s-a confruntat, de asemenea, cu respingerea cercetării sale privind proteinele Spike. Atât în cazul ei, cât și al lui Luc Montagnier, expertiza lor în aceste probleme a fost ignorată sau respinsă de mass-media mainstream și de alți membri ai comunității științifice.

Linda, mama bărbatului [Douglas Howey] de 53 de ani care a dezvoltat scleroză laterală amiotrofică (SLA) după vaccinul COVID, a spus că Douglas și ea au decis să facă publică povestea lui, deoarece doresc să crească gradul de conștientizare cu privire la posibilele pericole ale vaccinurilor COVID-19.

„Douglas știe că va muri din cauza asta... și acesta este cel mai groaznic lucru care i s-a întâmplat unui bărbat de 53 de ani. Această poveste trebuie cunoscută, pentru că ... presa obișnuită nu acoperă deloc astfel de subiecte”, a spus ea.

Seneff încurajează alte persoane afectate să raporteze evenimentele adverse către VAERS și să investigheze și să confirme dacă acestea pot fi cauzate de vaccinurile COVID-19.