ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Se vorbește puțin despre una dintre cele mai importante schimbări de paradigmă la care am asistat începând cu măsurile așa-zis de combatere a „pandemiei”. Este vorba de „întoarcerea armelor” de către putere împotriva propriei populații. Iar această expresie este cât se poate de literală, pentru că este vorba de folosirea celui mai dur instrument la dispoziția unei țări, a armatei, împotriva propriilor cetățeni. Dacă statul are în ordinea internațională monopolul forței, această putere este acum în mod vădit folosită pentru a da clasei politice și marilor jucători economici care o controlează posibilitatea de a institui o societate controlată cvasi-deplin.

Ultima mărturisire publică demnă de notat este cea a senatorului australian de Queensland, Malcolm Roberts. El a arătat că răspunsul la COVID a fost dictat de „Medical Countermeasures Consortium”, care, potrivit defence.gov.au, este un parteneriat în domeniul apărării între Australia, Canada, Marea Britanie și Statele Unite.

Un ofițer a condus campania de vaccinare din Australia cu nume de campanie militară - Operațiunea Shield COVID. Marea Britanie a răspuns la COVID în martie 2020 printr-o operațiune militară masivă numită Operațiunea Rescript (sic!). 23.000 de militari au fost mutați într-o nouă unitate „de sprijin COVID”, comanda acestei mari forțe militare rămânând în sarcina armatei. Canada a apelat la forțele armate canadiene aplicând „măsuri fără precedent” în cadrul operațiunilor LASER și VECTOR. Sub umbrela operațiunii Warp Speed, Departamentul American de Apărare a semnat primul contract între guvernul Statelor Unite și Pfizer pentru achiziționarea de vaccinuri în valoare de 11 miliarde de dolari, bazându-și decizia pe informații mai subțiri decât fiola de ADM prezentată de Colin Powell pentru a justifica invadarea Irakului: clipurile specioase cu oameni care cădeau din picioare în China. Este clar că acordul „Consorțiului de contramăsuri medicale” a fost conceput pentru a face ca răspunsul la pandemie să fie o operațiune militară, nu una de sănătate civilă. Australia a introdus puncte de control militar la graniță, militari care păzeau instituții medicale, militari complet echipați și înarmați pe străzile din Sydney și Melbourne încuind oamenii în case. Toate acestea au creat un climat de teamă și intimidare care a facilitat acceptarea injectării.

Deși la nivel național armata a fost de cele mai multe ori implicată, mecanismul internațional la care s-a făcut apel nu a fost Convenția privind armele biologice, ceea ce ar fi fost justificat de originea de laborator a virusului, ci OMS, controlată de același Gates care investise recent în companii producătoare de vaccinuri și în dezvoltarea de exerciții pandemice.
Armata a fost pretutindeni implicată rapid în măsuri, deși nimic nu justifica aceasta, precedentele „pandemii” declarate trecând fără a fi simțite și fără a fi nevoie de astfel de măsuri disproporționate. Numai implicarea armatei a făcut posibilă impunerea unor măsuri care nu ar fi fost aprobate niciodată sub un control democratic al deciziei politice. Astfel, în multe țări occidentale armata (cu serviciile aferente) a fost folosită pentru controlul mulțimilor, instituirea și aplicarea carantinei, urmărirea contactelor, campania de propagandă folosită asupra propriei populații în absența unui dușman exterior. Malcolm Roberts arată cum în Australia organismul civil foarte bine pregătit pentru a face față unor astfel de situații a fost dat deoparte și măsurile luate prin consultare inter-instituțională au fost înlocuite de măsuri luate pe linie ierarhică de un organism militar secret ce acționa la ordine. Situații aproape identice au fost în mai toate țările.

Dincolo de cele evidențiate de Roberts, toate acestea arată adevărul din spatele declarațiilor diverșilor lideri democratici: „suntem în război” – acest război a fost și este împotriva noastră. Doar spectrul unui război poate justifica abuzuri de o astfel de amplitudine fără a exista un control democratic – politici totalitariste de control, acces în societate doar pe bază de „vaccin”, uciderea prin tratament greșit, în paralel cu acoperirea de la buget a tuturor efectelor negative raportate de victimele tratamentului experimental administrat cvasi-obligatoriu și justificat prin urgența decretată de oamenii politici plătiți de Pfizer și ceilalți. Acum știm că totul a plecat de la un „gain of function” realizat pe banii NIH administrat de Fauci care a fost responsabil și de gestionarea „pandemiei” și putem vedea cu claritate toată această încrengătură extraordinar de nocivă care a controlat planeta. A dezvolta virusuri pentru care nu există tratament este un „malum in se” chiar și în „jus in bello”, rău ce ar trebui evitat chiar și în cazul unei confruntări armate, lansat recent asupra propriei populații civile fără nici o repercusiune asupra celui vinovat, care de fapt a fost însărcinat să gestioneze urmările catastrofei tot de el produse. E nevoie a spune aceasta răspicat, pentru că această luptă împotriva propriei populații continuă sub alte forme, cu pompierii-piromani gestionând de fiecare dată catastrofele tot de ei produse – virusuri, crize economice, războaie, terorism etc.

Dar mai întâi să vedem că puseul totalitar din „pandemie” putea fi anticipat atât de la primele semne de întoarcere a armelor împotriva populației – „Patriot Act” e, poate, cel mai relevant exemplu, folosindu-se pretextul combaterii terorismului pentru spionarea în masă a propriilor cetățeni – cât și de la observarea primelor semne că armele dezvoltate pentru contracararea adversarilor externi încep a fi folosite din ce în ce mai mult asupra propriei populații. Există în spațiul public, de exemplu, conferința de la West Point a dr. James Giordano, ale căruia funcții ar lua o pagină și care e una din figurile centrale care gestionează bio-etica și neuro-etica în domeniul apărării SUA, sau conferințe ale dr. Charles Morgan și articole în publicații de specialitate care discută despre problemele ridicate de armele CBRN. Deja e șocant a afla despre tipurile de tehnici neurologice de manipulare în masă dezvoltate, care au traversat de ceva timp granița posibilelor „duble utilizări” – medicină și apărare – , căci e extrem de greu a argumenta că dezvoltarea de virusuri extrem de periculoase prin „gain of function” are vreo funcție medicală atunci când ele pot oricând scăpa în spațiul public, sau că a deține baze de date genetice care acoperă întregul glob și care sunt utilizate pentru dezvoltarea de arme țintite genetic are vreo utilitate pentru sănătatea publică. Dar iată că, o dată cu decretarea „pandemiei” în 2020, am văzut folosite asupra populației atât tehnici de manipulare gestionate de armată, cât și arme biologice și neurologice. Dacă acum câțiva ani Giordano vorbea despre creierul uman ca viitor câmp de luptă, azi vorbește despre întreaga biologie umană ca fiind sub asalt.

Informația este o posibilă armă („weaponisable”), iar neuro-știintele urmăresc, spre exemplu, crearea hărților cerebrale și obținerea accesului la creier de la distanță, ceea ce poate fi folosit ca armă. Atacurile astfel concepute pot fi biologice, neurologice, sociale sau economice. Cu cât mai multă informație este deținută de putere sau de marile corporații despre individ, cu atât acel individ devine mai vulnerabil față de ele. Pentru aceasta este nevoie de „big data” sau chiar „deep surveillance”, iar „inteligența artificială” va sintetiza datele pentru a identifica slăbiciunile ce pot fi apoi atacate, atât psihic cât și economic. Prin propagandă imaginea cuiva poate fi alterată, ceea ce schimbă radical modul de percepere a celorlalți. Informațiile genetice (da, inclusiv cele potențial colectate prin teste PCR) pot oferi detaliile necesare pentru realizarea unui atac care să țintească slăbiciunile genetice. La fel cum informațiile personale pot fi folosite în mediul digital pentru a ținti de la publicitate până la propagandă pentru modificarea opiniilor cuiva, informația genetică poate fi folosită pentru a organiza atacuri țintite genetic. Nu numai că imaginea cuiva poate fi trunchiată prin propagandă (etichetări drept „conspiraționiști”, „anti-vacciniști” ce suspendă orice judecată și pun creierul pe mod pre-configurat) sau prin adăugarea sau cenzurarea unor date personale (adăugarea în fișa medicală a unor probleme psihologice, de exemplu – a se vedea, din această perspectivă, crearea categoriei de „asimptomatici” și felul în care aceștia au fost ținta măsurilor de izolare), dar chiar funcționarea corpului sau a creierului pot fi afectate de la distanță prin mijloace specifice.

Într-un fel, întregul acest sistem este unul ce duce ineluctabil spre o formă de credit social, în care fiecare individ este o țintă a puterii și el va alege dacă va deveni la rândul său un agent de propagare mai departe a acelei influențe autoritare către cercul său social, sau îi va rezista, cu toate consecințele ce decurg de aici, deocamdată greu de știut cu exactitate dar relativ ușor de ghicit în linii mari.

Triangularea guvern – corporații – tehnologie digitală se fixează pe individ. Ținta este omul; nu mai este una în exterior, ci propria populație. Când vedem dislocate sub ochii noștri și asupra noastră „weaponised biology” (biologie folosită în scopuri militare) și „brain science” (neuro-științe), războiul a devenit unul al puterii împotriva propriilor cetățeni. Nu mai asistăm doar la analiza și anticiparea de comportamente, ceea ce oricum ar fi grav, ci la producerea lor în modul cel mai intruziv – propagandă, arme cu microunde, termice, supraveghere agresivă și măsuri coercitive care să altereze gândirea și comportamentul. Multe dintre acestea intră la categoria armelor de tip CBRN – virusuri, bacterii, toxine, unde (ultrasunete, impulsuri electromagnetice etc.) sau alte mecanisme fizice produse de dispozitive speciale neuro-tehnologice etc. Deja Australia Group a atras atenția la Conferința de evaluare (RevCon) a BTWC (Biological and Toxin Weapons Convention) că astfel de capacități ar trebui introduse în convenție pentru a fi monitorizate. Există o multitudine de capacități cu potențial militar ce nu sunt reglementate încă, iar multe sunt folosite de guverne inclusiv asupra propriilor populații. Este evidentă și preferința statelor de a nu reglementa strict acest domeniu, multe aspecte rămânând în suspensie între CWC (Chemical Weapons Convention) și BTWC. În februarie 2023, Consiliul științific OPCW (Organizația pentru interzicerea armelor chimice) observa că în controlul manifestațiilor se folosesc din ce în ce mai mult capabilități similare cu echipamentele militare ce pot fi reutilizate și umplute cu alte substanțe chimice, inclusiv agenți chimici militari, substanțe chimice care acționează asupra sistemului nervos central și bioregulatori. Să nu uităm că manifestațiile împotriva măsurilor excesive din „pandemie” au fost înăbușite cu astfel de mijloace. Există apoi drone folosite pentru a dispersa substanțe chimice neuro-toxice, microbi, bacterii sau virusuri, se folosesc tehnici de editare genică – CRISPR-Cas9 și CRISPR-Cas12a – pentru a crea noi entități chimice care nu sunt acoperite de convențiile în vigoare, nano-tehnologiile pot crea structuri auto-asamblante în sisteme biologice cu efecte disruptive, aceste nano-materiale putând fi răspândite si prin aerosoli, deși limitat ca efect și distanță etc. Din 2020 suntem ținta armelor produse de lumea occidentală și a căror folosire pe proprii cetățeni a fost aprobată de guverne – pentru că în definiția „armelor” intră orice dispozitiv ce poate influența gândirea, starea, comportamentul sau biologia unei persoane fără voia ei. Se vorbește despre amenințările hibride dinafară, dar în ultimii ani suntem în mod constant sub atacul hibrid direct al propriilor guverne, țintite cu predilecție fiind sistemul nervos și sănătatea.

Tehnologia e din ce în ce mai mult rea prin ea însăși (malum in se) – arme chimice, biologice, nucleare – dar rămân zone de cercetare neuro-medicală, medicală, biologică ce încă se pot ascunde în spatele mantiei dublei utilizări, la fel cum o fac măsurile de combatere a încălzirii globale sau terapiile genice experimentale vândute drept „vaccinuri”. Instrumentele se pliază pe scopul intenționat, fiind cu dublă folosință – astfel tratamentul devine armă, informarea e dezinformare și combaterea dezinformării devine dezinformare. Caracterul intenționat al folosirii diferitelor capabilități arată că am depășit zona unui risc acceptat dar neurmărit direct și am trecut clar în zona scopului dorit de folosire a tehnologiilor cu dublă întrebuințare în sensul intervenției directe asupra persoanelor, al influențării și controlării oamenilor, inclusiv la nivel biologic și neurologic, fără consimțământul acestora. Cumva se poate chiar fixa pornind de aici un filtru destul de eficient de determinare a propagandei: alegerea cuiva de a vedea doar partea pozitivă a unui instrument cu dublă folosință vădește destul de clar că acea persoană sau instituție are o agendă ascunsă și nu este interesată de adevăr.

O dată ce am acceptat ideea că „suntem în război”, dar nu unul împotriva virusurilor sau a Rusiei, ci unul al propriilor guverne împotriva noastră, poate fi privită în ansamblu noua paradigmă impusă începând cu 2020 și a înțelege care este numitorul comun al evenimentelor care țin prima pagină a tuturor site-urilor și emisiunilor: oferirea unui pretext, reînnoit cam la doi ani, de exercitare a puterii în mod nedemocratic, cvasi-militar și a impune o serie de restricții evitând orice dezbatere publică. După prelungita uvertură a terorismului care a pregătit opinia publică pentru normalitatea stărilor excepționale, „pandemia” a fost gestionată militar, iar apoi războiul din Ucraina a „impus” din nou o serie de măsuri de urgență luate iarăși fără consultarea populației. Nu doar că nu au existat dezbateri, dar și din spațiul public au fost excluse orice opinii pe aceste teme care ar fi pus sub semnul întrebării povestea oficială. Vor urma alte situații de urgență – criza climatică, criza economică, poate alte războaie, iar măsurile de control impuse prin arme subtile (deși nu întotdeauna subtile, dacă ne uităm la gestionarea manifestațiilor) dar eficiente vor avansa. Măsurile economice legate de situația din Ucraina sunt acum măsuri de război, nu pot fi dezbătute; la fel sunt și vor fi cele „verzi”. Nu poți pune sub semnul întrebării trimiterea ucrainenilor la moarte sigură cu arme occidentale și câștiguri ale producătorilor pe măsură, de asemenea implicați în cumpărarea pământurilor productive ucrainene și în viitorul efort de reconstrucție ce va fi și el din plin plătit de contribuabil, pentru că suntem în război cu Putin – deși nu putem fi în război, de fapt, cu el, pentru că aceasta ar însemna un război mondial. Din același motiv nu poți chestiona miliardele date pentru alimentarea unui război pierdut din start, știindu-se limitările geopolitice, în mijlocul unei crize economice de proporții, la fel cum nu puteai critica măsura de închidere a economiilor din „pandemie” care a dus la cel mai mare transfer din istoria recentă a avuției păturii de mijloc către marile corporații mai bine pregătite să facă față economiei digitale. Facem o trecere spre energie „verde” nesustenabilă și producătoare de sărăcie pentru a salva planeta – iarași e inutilă orice dezbatere, lucrurile sunt clare. Cum de creditul social „green” nu a fost inventat mai repede, este atât de evidentă necesitatea controlării oamenilor pentru salvarea naturii? Dezbaterea a fost complet evacuată din procesul decizional politic.

Mai mult, trebuie să înțelegem că cei care iau aceste decizii ce scufundă umanitatea sunt convinși că fac un imens bine – ca orice satrapi ai istoriei, de altfel. Știu cât rău fac, dar cred că oamenii sunt prea insignifianți – deplorables – pentru a înțelege și a-și asuma sacrificiul pentru binele planetei, care e de fapt viitorul distopic în care crede o anumită elită. Dacă se face spre binele presupus al „pacientului”, atunci nu trebuie divulgată gravitatea bolii. Dacă salvarea planetei e „binele”, atunci minciuna încălzismului și reducerea populației se justifică în ochii liderilor ce se simt neînțeleși din cauză că oamenii nu văd cu câtă durere nobilă ne mână la tăiere. Dacă interesul economic în Irak sau Ucraina e cel mai important, sunt justificate propaganda si războiul. Pentru a avea efecte maxime în urma acestui tratament, adevărul trebuie ascuns.

Ceea ce trădează că nu numai că alunecăm ca civilizație în afara normelor morale care ne defineau, ci că această derivă este una deliberată, dorită de către autorități, este modul în care ne raportăm la membrii cei mai fragili ai societății. În timp ce circulă mesaje motivaționale ca acel probabil fals citat din Margaret Mead potrivit căreia primul semn al civilizației este un femur uman vindecat, societatea noastră acceptă avortul ca practică larg răspândită, alături, mai nou, de eutanasie, care nici măcar nu se mai limitează la cei aflați în stadiul final al unei boli, ci include copii și bolnavi psihic, devenind astfel un instrument malthusian de eliminare din societate a celor considerați indezirabili, prea fragili și care au nevoie de purtare de grijă pe care societatea actuală nu mai e dispusă să o acorde. Ne felicităm pentru mici realizări, închizând în același timp ochii la grozăviile care sunt lăsate să se întâmple de nepăsarea colectivă, nepăsare de care deținătorii puterii sunt gata să profite și care ne includ. Cei care au crezut că nu este posibil ca o democrație să planifice „eficientizarea” propriei populații prin terapii genice vândute drept „vaccinuri” care produc valuri de efecte negative și „morți subite” la tineri își pot da un răspuns văzând evoluția culturii oficiale a morții în civilizația occidentală, dublate de coerciția orientată împotriva propriei populații. Ceea ce la începutul lui 2000 era o speculație, acum e confirmat de toate datele statistice.

Toate sunt pregătite pentru înrobirea totală a omului, mai rămâne doar sa fie convins să intre în țarc. Ținta este omul. Merită, însă, remarcat că autorităților le e frică de o basculare a situației ca urmare a nemulțumirii populației, pare că le e frică și sunt foarte atente să nu se ajungă la un conflict deschis care poate aduce orice, inclusiv propria lor pierdere. Încearcă să creeze o excepție istorică în care revoluția nu-și mănâncă precum Saturn copiii. Vedem un efort susținut de a se păstra imaginea hainelor celor noi ale împăratului – care sunt viitoarea temniță digitală. Noua ordine mondială e deja anticipată a fi un soi de „cooperative competition”, o struțo-cămilă comunisto-capitalistă după cum îi spune și numele, va continua să existe multipolaritate, dar în final marile forțe de pe scena internațională vor coopera pe acele teme care le întăresc puterea și sporesc per total controlul social, evident în dauna individului – supraveghere, cenzură, control social, monedă digitală, folosință condiționată a propriei avuții (pământ, bani) etc. Promovând aceste instrumente în mod intrinsec totalitariste (pass-uri pe diverse criterii, agregarea uriașă de date personale și folosirea „inteligenței artificiale” pentru a le procesa), mai ales că tehnologia este în mod evident convergentă în acel sens, deși credem că o facem pentru a proteja „modul de viață occidental”, acel mod de viață va fi destul de repede distrus de chiar instrumentele care în mod declarativ îl protejează.

Puterea încearcă să prevină o reacție în masă a populației, variind „amenințările” și „măsurile” astfel încât să se creeze sentimente puternice de frică și nesiguranță, dar suficient de diverse încât să pară evenimente independente, deși stimulii sunt aceiași. Iar totul este scufundat în propaganda care redesenează și reexplică realitatea după voia puterii ce invocă propria neputință asemenea lupului care și-a ascuțit limba, asemenea liderilor malefici din romanele distopice care-și justificau întotdeauna acțiunile prin amenințarea vecinului belicos de care oamenii auzeau numai la știri.

Această implicare extinsă a armatei în politica internă, care se poate explica doar prin dorința de a folosi forța brută în mod intimidant asupra propriilor cetățeni, arată clar că intenția este de a pune populația la respect, de a suspenda orice dezbatere liberă, dar și că dintru început se știe că măsurile adoptate vor crea reacții negative în rândul populației pentru că atacă direct percepția comună asupra drepturilor și libertăților cetățenești.

Care-i obiectivul? Creditul social, dictatura digitală, supravegherea perpetuă și topirea în Mașină. O singularitate, dar altfel decât o prezintă transumanismul care o vede ca pe mult-așteptata mântuire a omului prin fuzionare cu lumea digitală. Va fi singularitatea ca punct de confluență a tuturor mijloacelor coercitive, ce vor include de la pass-ul verde cu termeni și condiții de valabilitate la banii digitali cu termen de valabilitate (v. Gesell, autorul ce a inventat acum un secol conceptul de „stamped money” din ce în ce mai citat în anumite medii) și condiții de folosire. Astfel „nu vom deține nimic și vom fi fericiți”, cum ne învață WEF. Dacă revoluția precedentă a vizat proprietatea privată, cea de acum va ținti banii, ceea ce va fi extrem de la îndemână cu monedele digitale. Și așa legarea, crucificarea omului in matrix-ul digital va însemna înrobirea totală. Acea moarte nu va mai permite învierea, pentru că nu trupul este crucificat lăsând sufletul înviat, ci uciderea este chiar a sufletului, prins în multitudinea de ițe digitale precum Gulliver fusese legat de liliputani.

Iar „inteligența artificială” va fi marele masificator. Transformarea prin „inteligența artificială” a vocii tuturor, a vocii poporului, în instrument de masificare și auto-tortură atinge nivelul de fiară la care leviathan-ul comunist a sperat doar, dar nu l-a atins, pentru că dictatorii încă erau oameni ce puteau muri sau puteau fi deraiați în anumite condiții sau după un timp de la persecuția totalitară. Va veni colectivismul de tip nou, atrăgător – „collective mind”, „collective knowledge”, un „colectiv”, un CAP care nu se mai limitează la proprietate, ci se întinde asupra individului dincolo de ce realiza stalinismul, o „minte fagure” așa cum proiectează DARPA viitoarea „inteligență artificială”. Se pot deja realiza ștergerea memoriei și crearea de amintiri false, schimbarea trecutului pentru a schimba comportamentul – totul în scop terapeutic, se înțelege. Interacțiunea creier-mașină ne va afecta profund umanitatea. Internaționalismul marxist-leninist s-a metamorfozat in totalitarismul lui Stalin, epurând prima incarnare a comunismului; revoluția în curs se va metamorfoza in totalitarismul digital, ce va epura și el, într-un mod diferit, progresismul actual. Vor fi comune celor două epoci sărăcia, persecuția, lipsirea de libertăți – operate radical, dar mai fin acum, pentru că „bisturiul”, obsesia modificării cu orice preț, a fost ascuțit cu fiecare revoluție.

Nu avem decât a refuza să fim parte a sistemului, „să nu participăm la minciuni”, cum îndemna Soljenițân, de la respingerea minciunii oficiale la respingerea sau măcar rezistența la fiecare condiționare ce ne aduce mai aproape de țarcul ce ni s-a pregătit. Să rememorăm cele trei soluții rezumate de Steinhardt pentru a ieși dintr-o situație-limită, dintr-un univers concentraționar. A ține gândul la Sfinții Brâncoveni sărbătoriți în această săptămână. Și, cum spunea Alexandru Mironescu, „nerușinații își intimidează ieftinele lor victime tocmai prin îndrăzneala lor nerușinată, dar eu vă recomand: îndrăzniți odată și opuneți-vă, asumându-vă, firește, riscul și primejdia și o să vedeți cât sunt de lași și de poltroni acești cutezători”. Plus puțin din admirația lui Philip K. Dick, care ar trebui să ne fie foarte familiară, pentru micii descurcăreți și nonconformiști din conferința „The Android and the Human”, în care „androizii” par rinocerii lui Ionescu.
„A deveni ceea ce eu numesc, în lipsa unui termen mai bun, un android, înseamnă, după cum am spus, a te lăsa să devii un mijloc, sau a fi pus la punct, manipulat, transformat într-un mijloc fără știrea sau consimțământul tău – rezultatele sunt aceleași. Dar nu poți transforma un om într-un android dacă acel om va încălca legile de fiecare dată când i se va oferi ocazia. Androidizarea necesită ascultare. Și, mai ales, predictibilitate.”
„Oribila societate tehnologică absolută -- acesta a fost visul nostru, viziunea noastră asupra viitorului. Nu ne-a trecut niciodată prin cap că niște copii certați cu legea ar putea-o deraia (…).”