ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Istoria umanității este compusă din lecții neînvățate. În ciuda prăbușirii catastrofale a democrației europene în anii 1930, se pare că lecția secolului al XX-lea – în care cetățenii, speriați de amenințări existențiale, au acceptat să renunțe la libertate și adevăr în favoarea obedienței și a propagandei, permițând în același timp unor lideri despotici să dobândească tot mai multe puteri absolutiste – este, în mod periculos, pe punctul de a fi uitată, avertizează autoarea Molly Kinglsey, de la Brownstone Institute, într-un text din care redăm un rezumat:

Acest lucru este evident în legătură cu aparenta nonșalanță cu care au fost întâmpinate două acorduri juridice internaționale gata de a fi adoptate de Organizația Mondială a Sănătății: un nou tratat cu privire la pandemii și amendamentele la Regulamentul Sanitar Internațional (RSI) din 2005, ambele urmând să fie expuse organului de conducere al OMS, Adunarea Mondială a Sănătății, în mai anul viitor.

După cum au explicat experți și juriști îngrijorați, aceste acorduri amenință să remodeleze în mod fundamental relația dintre OMS, guvernele naționale și persoanele individuale.

Ele ar introduce în dreptul internațional o abordare supranațională de sus în jos privind sănătatea publică, în care OMS, acționând în unele cazuri la discreția exclusivă a unei persoane, directorul său general (DG), ar fi împuternicită să impună instrucțiuni generale, obligatorii din punct de vedere juridic, statele membre și cetățenilor acestora, cum sunt: să ceară contribuții financiare din partea statelor individuale; să solicite fabricarea și distribuirea internațională a vaccinurilor și a altor produse de sănătate; să solicite cedarea drepturilor de proprietate intelectuală; să evite procesele naționale necesare pentru aprobarea privind siguranța vaccinurilor, terapiilor genetice, dispozitivelor medicale și de stabilire a diagnosticelor; și impunerea unor carantine la nivel național, regional și global care să îi împiedice pe cetățeni să călătorească și să îi oblige să se supună la teste și tratamente medicale.

Vor deveni ceva normal un sistem global de „certificate digitale de sănătate” pentru verificarea statutului de vaccinare sau a rezultatelor testelor și o rețea de biosupraveghere al cărei scop va fi identificarea virusurilor și a variantelor și monitorizarea conformității la nivel național cu directivele OMS, sistem care va fi încorporat și extins.

Pentru ca oricare dintre aceste puteri majore să fie invocată, nu va trebui să existe nicio cerință pentru o urgență de sănătate „reală” în care oamenii să sufere un prejudiciu măsurabil; în schimb, ar fi suficient ca DG, acționând în baza puterii sale discreționare, să fi identificat un „potențial” pentru un astfel de eveniment.

Va fi semnificativ impactul acestor propuneri asupra suveranității statelor membre, asupra drepturilor individuale ale omului, a principiilor fundamentale ale eticii medicale și asupra bunăstării copilului. Așa cum sunt redactate în prezent, aceste propuneri vor anula suveranitatea Regatului Unit și autonomia guvernamentală asupra politicilor de sănătate și sociale și – prin impactul indirect al lockdown-urilor forțate și al carantinelor și având în vedere că fiecare stat membru va fi obligat să contribuie cu un minimum uimitor de 5% din bugetele naționale de sănătate și un procent încă nespecificat din PIB pentru prevenirea și răspunsul OMS la pandemii –, de asemenea, asupra aspectelor esențiale ale politicilor economice.

Noile puteri dobândite de OMS ar afecta nu numai Declarația Universală a Drepturilor Omului, ci și Convenția ONU privind Drepturile Copilului. Ele vor indica o modificare a modului cum înțelegem drepturile omului, piatra de temelie: un amendament expres la RSI elimină textul din prezent în care se precizează „implementare a acestor Regulamente trebuie să se realizeze cu respectarea deplină a demnității, drepturilor omului și libertăților fundamentale ale persoanelor”, care va fi înlocuit cu o precizare vagă că „implementarea prezentelor Regulamente se va baza pe principiile echității, incluziunii, coerenței…”.

Dispozițiile care impun (sublinierea mea) – în special – OMS să dezvolte ghiduri de reglementare rapidă pentru aprobarea „rapidă” (relaxată) a unei game largi de produse de sănătate, inclusiv vaccinuri, terapii genice, dispozitive medicale și de diagnosticare, amenință, în opinia juriștilor, „standardele valabile mult timp specifice dreptului medical care vizează siguranța și eficacitatea produselor medicale” și ar trebui să fie un motiv deosebit de îngrijorare pentru părinți.

Ca și cum acest lucru nu ar fi suficient de îngrijorător, după cum scrie Thomas Fazi, „OMS a căzut în mare parte sub controlul capitalului privat și al altor interese.” După cum explică alții, noua structură de finanțare a organizației și în special influența organizațiilor corporatiste axate pe soluții de răspuns la pandemie (constând, în special, în vaccinuri), a îndepărtat OMS de etosul său inițial constând în promovarea unei abordări democratice, holistice a sănătății publice și a aliniat organizația la interese corporatiste axate pe mărfuri care „generează profit pentru sponsorii săi privați și corporativi” (David Bell). Peste 80% din bugetul OMS este acum constituit din finanțare „specifică”, prin contribuții voluntare alocate de obicei pentru proiecte sau boli specifice, într-un mod specificat de finanțator. 

Lecțiile istoriei 

Timothy Snyder, în cartea Despre tiranie: 20 de lecții din secolul XX, prezintă mai multe lecții, dintre care extragem câteva:

„Supunerea premergătoare înseamnă o tragedie politică”, se avertizează în Lecția 1 și, într-adevăr, ne amintim de ascultarea voluntară manifestată atât de ușor de cetățeni la nivel global în 2020-2022 – să poarte măști, să stea închiși, să accepte vaccinuri noi experimentale. Toate aceste măsuri și multe altele sunt acum introduse în propuneri ca directive potențial obligatorii, pentru statele membre și pentru cetățenii individuali.

„Apărați instituțiile”, ne sfătuiește Lecția a doua, pentru că „instituțiile nu se protejează pe ele”, ceea ce ar trebui să ne amintim în contextul în care OMS se autodesemnează în aceste propuneri ca „autoritatea călăuzitoare și coordonatoare a răspunsului internațional în domeniul sănătății publice”, ceea ce ridică în mod expres această organizație deasupra ministerelor naționale ale Sănătății și deasupra parlamentelor suverane alese.

Lecția a treia, „Atenție la partidul unic”, ne reamintește că „partidele care au reconstruit state și au suprimat rivalii nu au fost atotputernice de la început”. OMS nu se preface că este un partid politic, dar nici nu va trebui să o mai facă după ce se autodesemnează drept supraveghetor global exclusiv, care nu doar că va stabili ce înseamnă pandemiile și potențialele pandemii, dar își va aroga și autoritatea de a concepe și executa răspunsurile la pandemie, dispunând, în același timp de o rețea de supraveghere și forță de muncă globală – finanțată parțial de contribuabilii din țările deasupra cărora se va plasa – proporționale cu noul său statut suprem.

Lecția a patra este amintirea eticii profesionale. [În timpul pandemiei] au avut loc abateri de la pilonii fundamentali ai eticii medicale – consimțământul informat, respectarea demnității umane, a autonomiei corporale, a libertății de a refuza supunerea la experimente.

„Crede în adevăr”, spune Lecția a zecea, întrucât „a renunța la adevăr înseamnă a renunța la libertate”. Sloganurile din era noastră orwelliană bazată pe dublu-gândit, au acordat „științei” statutul de religie. Ce ar spune Orwell despre Unitatea de contracarare a dezinformarii din Marea Britanie și despre Ministerul Adevărului din SUA, sau despre propunerile care impun OMS să creeze capacități instituționale pentru a preveni „răspândirea misinformării și a dezinformarii”, ceea ce face din OMS singura sursă a adevărului?