„Forțele dezumanizării caută să-ți desfigureze chipul, scump frate și scumpă soră, și caută să te captureze ideologic, să te golească de dragoste, de credință, de tot harul lui Dumnezeu și să-ți compromită nevinovăția, să-ți controleze viitorul și alegerile, să-ți făurească o libertate iluzorie, să îți ofere ura ca dragoste și o pace care-i de fapt război.”, spune Preasfințitului Macarie al Europei de Nord în Pastorala sa  la Învierea Domnului din care redăm un fragment în continuare:

„Scump frate și scumpă soră,

Ne aflăm și noi, astăzi, precum ucenicii lui Iisus, pe cale spre Ierusalim. Suntem înaintea unor evenimente istorice cu caracter eshatologic. Auzim ce ne spune Domnul despre acestea, dar nu avem încă o înțelegere deplină. Este un moment de confuzie și de nedumerire. Ceva se întâmplă cu umanitatea contemporană, o intuim, dar parcă este prea mult ceea ce ni se întrevede, ca prin ghicitură, despre Golgota, despre pătimirile ce vor urma, despre risipirea tuturor. Unii dintre noi așteaptă iluzorii biruințe ale binelui pe acest pământ și în această lume, eventual fără Cruce. Alții cred că prin propria vitejie și propriul curaj, prin propria rezistență și propriul crez vor răzbate în orice încercare.

Asistăm la un accelerat proces de întunecare, de degradare a chipului uman creat de Dumnezeu, iar acum în pericol să se desfigureze până la a ajunge de nerecunoscut. Vedem și trăim în propria noastră experiență cum se destramă comunitățile, cum slăbesc bisericile, cum se zdruncină viața de familie, cum pier națiuni și civilizații întregi. Vedem cum lucruri de neînchipuit până acum 5 sau 10 ani devin astăzi modă și, mai rău decât atât, norma zilei. Schimbările din jurul nostru sunt atât de iuți, încât nu avem răgazul de a le surprinde, darămite de a le capta sensul, de a le înțelege și, unde este cazul, de a le preîntâmpina și stăvili.

Întreaga lume este într-o cursă nebunească pe un drum care se termină în abis. Oriunde te uiți, constați că umanitatea se află în mare suferință. Ce provoacă această desfigurare și această denaturare? Ce ne mână în această cursă? Bulversarea fără precedent a valorilor care stau la baza societății! Negarea, contestarea și inversiunea celor mai elementare date ale umanității! Nimic nu scapă nepervertit, neîntinat!

Un ecosistem digital care însingurează, alienează și deposedează de empatie și profunzime persoana. Suntem din ce în ce mai incapabili să ne implicăm în relații de profunzime și în conversații de adâncime cu aproapele nostru. Ne achităm de sarcini profesionale, muncim și câștigăm niște bani, tot mai puțin valoroși, dar, în rest, preferăm să ne refugiem cu mintea în imagini înlănțuite pe ecranele telefoanelor, să verificăm ultimele notificări de pe rețelele de socializare sau să scriem pe mesagerie. Toate acestea chiar dacă ne aflăm alături de cei dragi, în căminul familial, sau cu prietenii și colegii, în societate. Nu putem să stăm mai mult de câteva minute fără a ne verifica telefoanele, iar aceasta, deseori, chiar și când participăm la Dumnezeiasca Liturghie. Evităm aproapele și, făcând aceasta, ne evităm pe noi înșine. Îl evităm pe Însuși Bunul Dumnezeu. Și unde vom ajunge dacă vom continua așa? Vom ajunge biete marionete manipulate de algoritmi perfecționați, într-o societate care idolatrizează tehnologia și care se raportează la Inteligența Artificială ca vechii păgâni la falsele oracole.

Dreptmăritori creștini,

Mulți dintre noi sunt scindați lăuntric, baricadați în grupări antagonice, găsind justificare în propria dreptate pentru a urî și pentru a dori anihilarea celuilalt. Unde mai sunt astăzi făcătorii de pace? Se aud numai îndemnuri pentru mai multă moarte și mai multă distrugere. Forțele dezumanizării caută să-ți desfigureze chipul, scump frate și scumpă soră, și caută să te captureze ideologic, să te golească de dragoste, de credință, de tot harul lui Dumnezeu și să-ți compromită nevinovăția, să-ți controleze viitorul și alegerile, să-ți făurească o libertate iluzorie, să îți ofere ura ca dragoste și o pace care-i de fapt război.

Și atunci ce putem face?

Să luptăm duhovnicește, zi de zi, ceas de ceas și clipă de clipă, așa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel: „Întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduh”. (Efeseni 6, 10-12)

Așadar, vremea este, scump frate și scumpă soră, să te ridici la luptă pentru a-ți recăpăta demnitatea, libertatea și umanitatea restaurată în Hristos. Vremea este să-ți recapeți glasul conștiinței. Vremea este să fii aproapele semenului tău. Să fii mamă și tată pentru copiii tăi. Să fii frate și soră. Să fii un fiu și o fiică a părinților tăi. Să lupți până la ultima suflare pentru ca în tine să rămână vii rămășițele umanității: dragostea, credința, nădejdea.

Vremea este să pui telefonul jos, să ieși din caruselul hipnotizant al algoritmilor și să-ți privești în ochi aproapele: tatăl, mama, fiul, fiica, soțul, soția, prietenii și tovarășii de drum sau de muncă. Să le iei mâna în mâinile tale și să le spui că-i iubești, că-i prețuiești. Să le arăți că îi recunoști, că le vezi chipul sădit de Dumnezeu. Să îi îmbrățișezi și să le spui din inimă: Hristos a înviat!

Făcând acestea, vom fi acele luminițe, poate slabe și palide, însă vii și arzânde, care nu se vor stinge nici când va veni, iarăși, „ceasul întunericului” peste întreaga lume. Lumini în întuneric ce vor da mărturie că jertfa Mântuitorului Hristos pe Cruce n-a fost în zadar pentru noi.”

Integral la Episcopia Scandinavia