Când plec prin lume s-adun comori
Te iau cu mine s-am drum de tihnă,
Nu știu cum faci, dar dai de două ori
Ocol Bisericii din drum, să iei Lumină.

Mai pui un steag pe-un mormânt uscat;
Din poză, un ostaș mai lasă urme,
Bat clopote și nu mai ești pribeag,
Saluți și cerul, și ostașul de pe culme.

Eu te privesc, așa cum fac de-un timp.
Călătoriile cu tine-mi devin legende;
Încă speli răni ne'nchise de pământ,
Oricât de sterp ar fi, îl faci tu verde!

Îl înfrunzești cu inimă de leu;
Mă-ntorc acasă mândră și bogată,
Căci ești comoara-n care așez eu
Ce-am fost, ce sunt, ce  nu voi fi vreodată.

În tine ai ascuns ce n-aș avea,
Oricât aș strânge-n călătorii de-o viață,
Am să te rog să iei și frica mea,
Că-n tine nu rămâne niciodată.

☆☆☆

Miracol sunt unirile cu Rai,
Găsești în celălalt ce tu nu ai!

Adriana Tîrnoveanu