Sâmbătă, 5 februarie a.c., cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, mănăstirea de maici Paltin Petru-Vodă a fost gazda participanților la Simpozionul cu tema „Părintele Justin Pârvu și libertatea Duhului – în lumina isihasmului martiric din temnițele comuniste”, organizat cu prilejul aniversării pe 10 februarie a 103 ani de la nașterea marelui duhovnic și povățuitor de suflete, Arhim. Justin Pârvu, ne informează organizatorii.

Evenimentul a fost precedat de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie arhierească, oficiată de P.S. Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi. După săvârșirea slujbei parastasului, credincioșii au fost invitați la agapa frățească din trapeza mănăstirii și la trisaghionul slujit la chilia vrednicului de pomenire, martir și mărturisitor al temnițelor comuniste.

În deschiderea Simpozionului, a luat cuvântul P.S. Paisie Lugojanul care a mărturisit că „minunile pe care Dumnezeu le-a săvârșit cu Părintele Justin și cu cei care au ieșit în viață de acolo, precum și minunile pe care le-au trăit cei care n-au mai ieșit în viață din închisorile comuniste, au fost dăruite lor de către Dumnezeu pentru a trăi deplin credința în Hristos și a nu renunța la unirea cu Domnul. Cei care au ieșit vii de acolo, precum Părintele Justin ne-au dat nouă mărturie despre cele pe care le-au trăit, ca noi să înțelegem că rugăciunea este necesară, nu doar în momentele de tristețe sau de cumpănă sau de necaz în viața noastră, ci că rugăciunea este cum spunea părintele Teofil de la Sâmbăta, «temelia vieții creștine». Ei au trăit închisoarea ca pe o vreme a întâlnirii lor cu Dumnezeu. Deși, nu l-am cunoscut personal pe Părintele Justin, aș vrea să vorbesc despre o calitate de a Părintelui pe care am înțeles-o din cuvântările lui și anume: avea dragoste față de om. Noi, deși suntem creștini ortodocși, avem o dragoste selectivă. Cred că există o unitate deplină între cei care au plecat din lumea aceasta în veșnicie și care au plecat plini de dragoste față de Dumnezeu, dar și față de aproapele, față de om, precum Părintele Justin. El a reușit și să închege comunități și să binecuvinteze lucrări ale oamenilor și să schimbe vieți prin dragostea pe care a arătat-o. Părintele Justin avea conștiința universalității Ortodoxiei. Deci, ar trebui să învățăm de la Părintele Justin că avem nevoie de rugăciune în viața noastră, avem nevoie de credință, de curaj și avem nevoie de a împărtăși dragostea lui Dumnezeu și între noi, cei care suntem în Biserică, dar cu atât mai mult și în afara Bisericii, ca «văzând ei credința voastră și faptele voastre, să creadă», ne spune Domnul Iisus Hristos”.

Printre invitații la cuvânt care au evocat personalitatea și lucrarea duhovnicească, misionară și filantropică a Părintelui Justin s-au mai numărat și arhim. Hariton Negrea, starețul mănăstirii Petru-Vodă, pr. prof. Vasile Păvăleanu, prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, dr. Galina Răduleanu (fostă deținută politic), pr. dr. Ștefan Mindea, Silvian-Emanuel Man.

În cuvântul său, arhim. Hariton Negrea a amintit de puterea rugăciunii pe care o avea Părintele Justin. „Starea creștinului trebuie să fie una de bucurie, pentru că aceasta dă și puterea rugăciunii. La Părintele Justin am avut ocazia să văd cum își trăiește rugăciunea pentru că erau vremurile în care erau în viață și părintele Arsenie Papacioc și părintele Sofian Boghiu și dânsul avea timp să se ocupe de noi. Și mi-am dat seama că omul care devine autentic, care își cunoaște realitatea în care se găsește, are și rugăciune”.

Pr. prof. Vasile Păvăleanu a subliniat faptul că „Părintele Justin a învățat rugăciunea din familie, de la preotul din sat, dar și de la comunitatea sătească. Rugăciunea a fost o constantă a vieții sale. Tot Părintele Justin spune că «rugăciunea este unica soluție pentru vremurile pe care le trăim și pentru neamul românesc pentru că izbăvirea noastră nu vine nici de la Europa, nici de la America, nici din altă parte, ci numai de la Dumnezeu»”.

Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae a punctat în cuvântul său faptul că idolul zilelor noastre este știința. „Toată lumea se închină la știință, uitând că de fapt știința este un mijloc. Și această idolatrizare a științei se observă în idolatrizarea sănătății. Toată lumea încearcă să consume cât mai multe medicamente ca să câștige «tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte». Deși se spune că medicii se ocupă numai de trup, sufletul nu poate fi exclus din această ecuație. În cariera mea, Părintele Justin rămâne un reper. Cred că el este canonizat prin recunoașterea populară pentru că în puține locuri vin atâția pelerini să se închine. Îmi pare rău că ne-am întâlnit doar de 5 sau 6 ori, ultima dată fiind în spital, dar faptul că îmbina tradiția cu credința și că avea - de ce nu? – un suflu de modernitate, face din el un reper pentru noi și eu spun că nu o să-l uităm”.

Dr. Galina Răduleanu a evidențiat faptul că „a fi un creștin adevărat implică și a fi luptător. În afară de mărturisitor, de elementul moral, creștinul trebuie să fie un luptător, mai ales că astăzi se urmărește distrugerea familiei. Tatăl meu îmi reproducea un text și anume: «Cea mai mare victorie a diavolului asupra omului modern este aceea de a-l face să creadă că el nu există». Dar el există și își schimbă metodele în permanență având un singur scop: acela de a distruge creația. Și totul este foarte, foarte deghizat. Sexul, puterea și banii devin stăpânitori”.

În prezentarea sa, pr. dr. Ștefan Mindea a subliniat că e „datoria noastră de creștini să fim verticali și să luptăm pentru libertatea noastră. Trebuie să înțelegem că nu putem învinge în totalitate un mecanism care din punct de vedere social creează o dezbinare uriașă, creează certuri în familie, decât dacă suntem uniți și hotărâți”.

Silvian Emanuel Man a evocat apelul Părintelui Justin adresat românilor în 14 ianuarie 2009 prin care îi îndemna să lupte împotriva actelor biometrice, afirmând că nu trebuie să uităm crezul Părintelui și că avem datoria să-l apărăm și în zilele noastre când suntem tot mai amenințați să fim privați de libertatea spirituală. „Părintele Justin ne avertiza că «trebuie să rezidim neamul acesta, dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom zidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim și să ne punem cenușă în cap ca să ne dea Domnul puterea și harul de a primi mucenicia»”.

Ziua de cinstire a marelui ctitor de locașuri sfinte și de suflete care a coincis și cu cea a mutării la Domnul a mărturisitorului Ioan Ianolide, s-a încheiat cu un trisaghion săvârșit la mormântul Părintelui Justin de la Mănăstirea Petru-Vodă.