ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Și auzind Iisus că Ioan a fost întemnițat, a plecat în Galileea. Și părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ce s-a spus prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor.” (Matei 4, 12-17)

 „Un creștin trebuie să fie un aliluia din cap până în picioare”  (Fericitul Augustin)

Pocăința (metanoia) și Împărăția (basileia) sunt cele două teme centrale și indisociabile ale pericopei evanghelice destinate lecturii liturgice din această duminică. Ele reprezintă nucleul propovăduirii publice a Mântuitorului, care, potrivit sinopticilor (Matei, Marcu și Luca ) începe imediat după arestarea lui Ioan Botezătorul.

Spre deosebire de Marcu și Luca în evangheliile cărora expresia consacrată este„Împărăția lui Dumnezeu”, Matei folosește sintagma „Împărăția cerurilor” în conformitate cu practica reverențioasă iudaică prin care se evită pronunțarea numelui divin. Dar semnificația este aceeași, și anume suveranitatea lui Dumnezeu, spațiul consacrat în care Dumnezeu (nu Cezarul), este atotputernic, care funcționează după legile dumnezeiești (nu omenești), în care stăpânește voia Domnului (nu cea a omului).

 „Împărăția lui Dumnezeu” nu se referă nicidecum, așa cum adesea se crede, în mod eronat, naiv, doar la Realitatea ultimă, de dincolo de mormânt, la Raiul ca loc de odihnă al celor drepți. Împărăția lui Dumnezeu este un „concept” holistic care angajează Evanghelia, o face activă deopotrivă pentru această lume și pentru veșnicie.

„Împărăția”anunțată de Iisus este o realitate eshatologică prezentă deja, în mod potențial, în această lume, iar noi suntem invitați să participăm la ea aici și acum, adică în timpul vieții noastre pământești.

E ceea ce ne amintește în mod constant Sfânta Liturghie în care binecuvântarea inițială ne duce până la porțile acestei Împărății chemându-ne să intrăm în acest spațiu al sacralității – locul (orice loc) în care se face exclusiv voia lui Dumnezeu. Condiția sine qua non a accesului este însă pocăința.

În sens evanghelic, pocăința este în primul rând o reorientare, o schimbare radicală a direcției. Literal, grecescul „metanoia” înseamnă „dincolo de minte”,semnifică așadar o modificare radicală, o trans-formare a minții, o „resetare” a cugetului.

Omul este, de altfel, singura ființă capabilă de autodepășire, de transcendență de sine (Viktor Fankl). Pocăința ne oferă tuturor șansa de a face din cioburile unei vieți rănite, zdrobite de păcat, un mozaic al speranței.

Pe de altă parte pocăința ne confruntă cu întrebarea fundamentală a religiei care nu este, așa cum s-ar părea „Unde e Dumnezeu?”, ci „Unde suntem noi?” Deoarece, mai ales într-o epocă bântuită de spectrul nihilismului, cu adevărat problematică nu este existența lui  Dumnezeu, ci a omului.

La această întrebare implicită răspunde Evanghelia lui Hristos care, așa cum se vede, ne vrea nu doar oameni informați, ci oameni transformați.

Iar omul transformat se remarcă întâi de toate prin modul în care trăiește și acționează în această lume, prin strădania de a preface pustiurile ei în grădini înflorite.

Mesajul lui Hristos este marcat de un indeniabil optimism eshatologic, ale cărui rădăcini se regăsesc în tradiția biblică și profetică a poporului Său. Căci lumea aceasta, creația în ansamblul ei, este „simfonia neterminată”  a lui Dumnezeu; și El ne-a însărcinat pe noi cu responsabilitatea acordului final.

Hristos, același „ieri, azi și în veci” (Evrei 13,8) ne cheamă. Glasul lui ne încredințează că Împărăția lui Dumnezeu este aici, aproape de fiecare dintre noi.

Suntem oare gata să primim noua cetățenie?