Cântarea psaltică este, în egală măsură, ascetică, mistică şi doxologică. Muzica psaltică este monodică (gr. μόνο: singur + ωδή: cântare), fiind cântată pe o singură voce şi având melodia drept unic element de expresie. Prin aceasta, cântarea psaltică exprimă unicitatea lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine laudă şi slujire. Cântarea psaltică este însoţită de un sunet continuu, cu aceeaşi înălţime, denumit ison (gr. ίσον: egal), care conferă monodiei bizantine o dimensiune suplimentară, comparabilă cu fondul de aur al icoanelor. Dincolo de reciprocitatea sonoră a monodiei cu isonul, se poate tâlcui faptul că isonul simbolizează atotprezenţa lui Dumnezeu, transmite protopsaltul Catedralei Patriarhale, Părintele Arhidiacon Mihail Bucă.