• Pr. Gheorghe Holbea: Mircea Vulcănescu, sfântul din cimitirul de pe Dealul Robilor

In calendarul crestin-ortodox este fixata o Duminica a Tuturor Sfintilor, in care se cinstesc sfintii ale caror nume nu sunt consemnate nicaieri, sfintii pe care nu-i stim dupa nume din calendar, dar totusi stim ca ei se bucura in ceata sfintilor. Simtim rugaciunea lor si stim ca numarul acestor sfinti anonimi este mult mai mare decat al celor consemnati in fiecare din zilele anului bisericesc.

Sfintii nu sunt numai cei amintiti in mineiele fiecarei luni a anului, ci sunt unii care pana mai ieri au trait printre noi. Fiecare timp are sfintii sai, deoarece acum se scrie Evanghelia Duhului Sfant prin sfinti, moaste de sfinti, sfinte icoane, sfinte locasuri, Sfinte Taine, in Biserica Mantuitorului.

Randurile ce urmeaza pot constitui o propunere – proiect de canonizare a unui marturisitor al Adevarului, cu o viata curata, traita in conformitate cu invatatura evanghelica, incununata de moartea martirica. Mircea Vulcanescu, un nume despre care nu s-a vorbit aproape deloc inainte de 1989, este unul dintre sfintii care impodobesc, in anonimatul lor, pamantul de pe Dealul Robilor din marginea Aiudului. (urmeaza o scurta biografie si marturii despre Mircea Vulcanescu de la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Floru – disponibile si aici – n.n.)

Acestea sunt doar cateva marturii despre o viata de marturisitor al Adevarului si de martir crestin. Viata lui Mircea Vulcanescu demonstreaza inca odata permanenta sfinteniei. Asa cum afirma cineva, el este o litera intr-un manuscris care este spiritualitatea neamului romanesc. 

Iar noi adaugam ca Mircea Vulcanescu este o litera in Evanghelia Duhului Sfant care se scrie de la Cincizecime pana la sfarsitul veacurilor. El nu are nevoie sa fie justificat de nimeni in fata noastra, deoarece faptele si viata vorbesc cu prisosinta. Nu el are nevoie de recunostinta noastra, pentru ca Dumnezeu l-a primit in ceata sfintilor, ci noi avem nevoie de a realiza modelul lui intr-o lume cu prea multi oameni inteligenti, dar care gasesc justificare, argumente, pentru propriile ticalosii. Poate ca tragedia timpului nostru este ca avem prea multi oameni destepti, dar prea putini oameni care traiesc in sfintenia adevarului. Sau, daca avem sfinti printre noi, nu stim sau poate nici nu vrem sa-i cautam. 

Mircea Vulcanescu implineste in chipul cel mai fericit cuvintele Evangheliei: Intru aceasta vor cunoaste oamenii ca sunteti ucenicii mei, daca veti avea dragoste unul fata de altul, iar mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu poate sa aiba: ca viata sa si-o puna pentru fratele sau. 

El este un Iov al veacului XX:

”Fusese daruit cu toate darurile. Iar cand au venit incercarile, Mircea Vulcanescu le-a primit senin si increzator; intr-un anumit fel misterios, se integrau vietii lui religioase. In cateva zile a pierdut tot: avere, glorie, situatie sociala si academica, familie, libertate. Dar a ramas acelasi, nu s-a indoit si nici nu s-a tagaduit; a continuat sa marturiseasca cu aceeasi senina fermitate credinta si increderea lui de totdeauna.” (Mircea Eliade).

Mircea Vulcanescu este un martir al sec. XX, iar biruinta sa este sintetizata in ultimul lui mesaj din temnita: Sa nu ne razbunati!

Surse: Ziarul Patriarhiei Române „Vestitorul Ortodoxiei”, nr. 107/ 15-30 dec. 1993 și Cuvântul Ortodox