„Nici un lucru nu iaste atâta de priimit înaintea lui Dumnezeu ca facerile de bine ce să fac la săraci și la sfintele bisérici. Și pentru aceasta vedem în Sfânta Evanghelie cum că Domnul nostru Iisus Hristos pre alții nu face moșténi cereștii Sale împărății, fără numai pre aceia ce au făcut faceri de bine întru această lume, adecă pre cei ce au miluit pre cei săraci, au săturat pre cei flămânzi, au adăpat pre cei setoși, au îmbrăcat pre cei goli, au mângâiat pre cei streini și au căutat pre cei bolnavi și închiși.

Drept acéia și fericitul Pavel fiind de Dumnezeu învățat, știind cum că acéste bunătăți mijlocesc creștinilor mântuire sufletească, ne învață la 13 capete cătră evrei, acéstea să avem pururea întru pomenire și să le facem cu osârdie, zicând: „Și facerile de bine și împărtășirea să nu uitați, că cu jărtve ca acéstea să îmblânzéște Dumnezeu”.

Deci, cu această socoteală și eu, smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim Ivireanul, pentru ca să fac puțin folos sufletului mieu și să aib pomenirea mea cea de toate zilele și în viață și după moarte, m-am apucat de am înălțat din temelie acest sfânt lăcaș în slava lui Dumnezeu și întru cinstea Tuturor Sfinților și cu acea puțină agonisită ce mi-au dăruit mila lui Dumnezeu și am câștigat și eu cu multe osteneli și cu sudoarea féței méle am săvârșit-o și am înfrumosețat-o, precum să véde. Și i-am hotărât și puțin venit după putința mea; întâi, pentru ca să aibă casa lui Dumnezeu cuviincioasa ei podoabă și chiverniseală. A dooa, pentru ca să aibă și săracii oarecare ajutoriu și mângâiare. Și a treia, pentru ca să aibă împreună cu mine, de-a pururea, pomenire câți vor milui casa aceasta.”

(Sfântul Antim Ivireanul, fragment din Predoslovia Așezământului Mănăstirii Tuturor Sfinților, 1715)

*

„Dintru ostenélele méle céle multe, din tipăritul cărților și din milosteniile îndurătorilor creștini, ne-am învrednicit de am înnălțat din temelie bisérică frumoasă aici, în București, întru slava și mulțemita Însuși Celui ce întru Troiță Se proslăvéște, Dumnezeu, și întru cinstea și lauda tuturor sfinților denpreună, încât să fie și să se numească cinstita mănăstire a Tuturor Sfinților, cărora o am și închinat-o și pe numele lor o am zidit-o, ca să se prăznuiască întru ia cu mărire și să să cinstească necontenit cu laude și cu cântări ca niște priateni ai lui Dumnezeu și ajutători și sprijinetori tuturor pravoslavnicilor creștini.

Zidit-am și înprejurul ei chilii destule și alte lăcașuri pentru odihna egumenului care va fi după vremi și a celora ce vor vrea să aleagă viața sihăstrească, adăogând întru ia și altele multe trebuincioase, la caré am închinat multe de toate câștiguri mutătoare și nemutătoare pentru îndestularea celor ce vor lăcui întru ia, adecă moșii, vii, mori, stupi și dobitoace de tot feliul.

Încă și bisérica am înpodobit-o și am înfrumusețat-o cu ajutoriul lui Dumnezeu, pe dinnafară și pe dinlăuntru, cu multe odoară de argint și cu veșmânte scumpe, cu cărți de multe féliuri și cu altele ce să obicinuesc a să înzestra zidirile céle cuvioase.”

(Sfântul Antim Ivireanul, fragment din Hrisovul arhieresc, 1715 )

Mai multe despre Hramul Mănăstirii Antim - AICI