În zilele de miercuri și joi, 25 – 26 octombrie 2023, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-au desfășurat ședința de lucru și ședința solemnă ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Între hotărârile Sfântului Sinod este și următoarea:

„2. Aprobarea canonizării Cuviosului Macarie Protopsaltul cu titulatura Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul (31 august), a înscrierii sale în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, a proiectelor de texte liturgice (sinaxar, acatist și slujbă) și a icoanei acestuia.”

Născut într-o familie de mici nobili (Periețeanu) în anul 1763, părintele Macarie Ieromonahul a fost slujitor al Curții Domnești din București și al Mitropoliei Ungrovlahiei începînd cu anii ~1785, după călugăria sa în Athos și hirotonia sa în capitala Țării Românești.

Numele și l-a luat după Arhimandritul Macarie Dascălul, întîiul traducător în limba română al operelor Sfinților Părinți al obștii Sfîntului Paisie Velicicovschi (care după 1774, venit la București ca să tipărească cele 50 de Omilii ale Sfîntului Macarie cel Mare, a fost oprit la Curtea Domnească a Bucureștilor în ascultarea de predicator, pe care și-a împlinit-o cu rîvnă pînă în 1786, cînd s-a retras la Mănăstirea Cernica).

Aici, la Curtea Domnească, tînărul părinte Macarie a devenit ucenic al lui Constantin Moldoveanul, Protopsaltul Bucureștilor, și s-a desăvîrșit în tainele muzicii bisericești, pe care a iubit-o cu toată ființa pînă la moartea sa. În 1804, părintele Macarie Ieromonahul a devenit el însuși, pentru un an de zile, predicator al Curții Domnești, ascultare din care s-a retras în 1805, pentru a studia muzică la Iași cu Petru Vyzantie, fostul protopsalt al Patriarhiei de Constantinopol adus de Mitropolitul Veniamin Costachi ca profesor.

După moartea lui Petru Vyzantie în 1808, părintele Macarie s-a întors la București, fiind numit egumen al schitului Golgotha de lîngă Tîrgoviște. La 1817, la venirea lui Petru Efesiu în București ca profesor al Noii Metode, îl găsim între studenții acestuia.

În 1818 părintele Macarie începe traducerea primei lucrări în limba română în această nouă notație muzicală – Anastasimatarul lui Petru din Peloponnes.

În Mai 1819, cînd este întronizat Mitropolitul Dionisie Lupu, acesta îl cheamă pe prietenul său, părintele Macarie, să țină cuvîntul encomiastic la întronizare, iar mai apoi îl numește întîi stătător al școlilor de muzică psaltică al Mitropoliei Ungrovlahiei, iar în 1820 îl numește întîi stătător al tipografiei de muzică psaltică în limba română al aceleiași mitropolii (tipografie în care, din cauza izbucnirii revoluției grecești, va reuși abia în 1827 să tipărească un volum de muzică psaltică).

Din cauza începerii revoluției grecești în Februarie 1821, Cuviosul Macarie și Mitropolitul Dionisie Lupu se retrag la Sibiu. Părintele Macarie a încercat să-și tipărească o parte din cărți la Sibiu, dar nu a reușit. A trebuit să plece la Budapesta, unde a fost găzduit de marele filantrop Athanasie Grabowski (unchiul Sfîntului Andrei Șaguna, mitropolitul de mai apoi al Transilvaniei, și acesta un mare iubitor de psaltică).

Deși inițial i s-a promis sprijin pentru cărțile sale, o parte din clericii greci din Budapesta s-au opus inițiativei Cuviosului Macarie. Drept urmare, a fost chemat la Viena de către alt filantrop macedo-român - Gheorghe Sina, finanțistul Imperiului Austriac - care i-a finanțat deplasarea și eforturile tipografice în cursul anului 1822.

La Viena Cuviosul Macarie a tipărit primele cărți de muzică psaltică în limba română - Anastasimatarul irmologic al lui Petru Lampadarie din Peloponnes, Irmologhionul Catavasier al aceluiași Petru din Peloponnes și Theoreticonul (primul manual de muzică în limba română).

A tipărit 500 de exemplare pentru Țara Românească și 500 pentru Moldova, din cele 3000 de exemplare din fiecare propuse inițial.

În 1823 s-a întors la București cu o mare parte dintre cărți (o altă parte rămînînd să fie distribuite de către sponsorii săi - casa de comerț Hagi Pop).

La întoarcerea la București a primit o nouă ascultare de la prietenul său - Sfîntul Mitropolit Grigorie Dascălul (1765-1834) - aceea de a deveni eforul (superiorul) școlilor de psaltică din întreaga Mitropolie a Ungrovlahiei. Prima generație de absolvenți ai acestei școli a plecat în marile orașe ale Țării Românești (Craiova, Buzău, Rîmnicu Vâlcea, Câmpulung Muscel, Ploiești) în vara lui 1825.

A supravegheat bunul mers al școlii pînă în 1827, cînd a început un proiect editorial unic în lumea ortodoxă, acela al publicării cîntărilor fundamentale pentru utreniile privegherilor de peste an.

În urma succesului școlii sale de la București, în 1828 Cuviosul Macarie este adus profesor de muzică la Iași, fiind numit egumen al Mănăstirii Bârnova, însă începutul războiului ruso-turc din 1828 a oprit orice demers în direcția întemeierii unei școli de muzică a Mitropoliei Moldovei.

În Aprilie 1831, Cuviosul Macarie se retrage la Mănăstirea Neamț, unde, pînă în 1834, își definitivează opera muzicală, terminînd marele corpus al Irmologhionului Calofonicon și alte comori muzicale românești.

În 1834 este chemat de Sf. Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești (căruia rușii îi interziseseră să intre în București și conducea întreaga mitropolie din Mănăstirea Căldărușani), să vină la M. Căldărușani și să preia proiectul retipăririi Vieților Sfinților de la Mănăstirea Neamț (1807-1814) într-un nou format.

Cuviosul Macarie se duce la Căldărușani și în Decembrie 1834 termină de pregătit tiparul, ediția Vieților Sfinților de la Căldărușani fiind încheiată în 1836. Tot la Căldărușani a reeditat în 1835 și "Oglinda omului din lăuntru", după ediția de la Mănăstirea Neamț (tradusă și publicată anterior la cererea Mitropolitului Veniamin Costachi - mulțumesc doamnei Elena Chiaburu pentru completare).

În Noiembrie 1835 este chemat la Buzău de Episcopul Chesarie să tipărească un Prohod, carte pe care o finalizează în Februarie 1836. Rămîne la Buzău pînă în luna August, făcînd cursuri de muzică cu seminariștii nou întemeiatului seminar (între care cel mai cunoscut elev al său din acea epocă este Sfîntul Iosif Naniescu).

În August 1836 se îmbolnăvește grav și în mai puțin de două săptămîni, la sfîrșitul aceleiași luni, se săvîrșește, la vîrsta de 73 de ani, sub îngrijirea Monahiei Iustina, sora sa după trup, care îl adusese la Mănăstirea Viforîta de lîngă Tîrgoviște.

Cuviosul Macarie Ieromonahul a fost unul din cei mai inspirați muzicieni români. Opera sa muzicală și omiletică a rămas, în cea mai mare parte, în manuscrise, în uriașa sa bibliotecă, publicarea ei fiind un proiect în desfășurare la Mănăstirea Petru Vodă. Să avem parte de rugăciunile sale!

Nota redacției: Duminica aceasta, după liturghia oficiată în cinstea Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, va fi proclamată canonizarea Sfântului Cuvios Macarie Protopsaltul, părintele cântării psaltice în limba română.

Cuviosul Nectarie Protopsaltul, ucenic al Sfântului Macarie, este și el propus spre canonizare. „Acest Nectarie Protopsaltul, sau Nectarie Vlahul, a fost unul din cei mai mari isihaști români care au viețuit la Sfântul Munte Athos”, a explicat Părintele Patriarh Daniel la o întrunire a Sinodului Mitropoliei Munteniei și Dobrogei.

FOTO - George Ioniță / Basilica.ro: