ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


"În vremea noastră, voinicii sunt rari. Oamenii sunt niște fierturi. De aceea, dacă se va porni un răz­boi ‒ Doamne ferește! ‒, unii vor muri de frică, iar alții vor muri pe drum din pricina unei mici osteneli, pentru că s-au obișnuit cu traiul bun."

Părinte, odată ne-ați vorbit despre bunica Sfinției Voastre...

Bunica mea era foarte vitează. Avea întotdeau­na cu ea, pentru siguranță, un iatagan. Vezi, femeie văduvă cu doi copii, cum s-o scoată la capăt cu tur­cii? Ani grei!... Toți se temeau de ea. Era ca un voi­nic. Odată, un hoț s-a dus să fure noaptea dintr-o vie ce era aproape de cimitir. Și pentru ca aceia care îl vor vedea să se teamă de el, s-a îmbrăcat cu o cămașă albă până jos. Apoi a intrat în cimitir, așa cum era cu cămașa cea albă, și umbla printre morminte. Atunci s-a întâmplat să treacă pe acolo bunica mea. Hoțul, de îndată ce a văzut-o, s-a trântit la pământ făcând pe mortul, ca s-o înfricoșeze și să creadă că este stafie. Aceea însă s-a apropiat de el și i-a spus: „Tu, dacă ai fi fost om bun, ai fi putrezit în pământ!”. Și scoțând iataganul, a început să-l lovească cu mâ­nerul până ce l-a secătuit în bătaie. Nici nu știa cine era. După aceea a auzit în sat că este schilodit cutare și numai astfel a aflat cine a fost acela.

În vremea noastră, voinicii sunt rari. Oamenii sunt niște fierturi. De aceea, dacă se va porni un răz­boi ‒ Doamne ferește! ‒, unii vor muri de frică, iar alții vor muri pe drum din pricina unei mici osteneli, pentru că s-au obișnuit cu traiul bun.

Mai demult, ce vitejie aveau! Lângă mănăstirea Flavianilor din Asia Mică, turcii au prins un bărbat și l-au omorât. Apoi i-au spus femeii lui: „Ori te lepezi de Hristos, ori te omorâm și pe tine și pe copiii tăi”. „Pe bărba­tul meu l-a luat Hristos”, le-a spus aceea, „Pe copiii mei îi încredințez lui Hristos, iar eu nu mă lepăd de Hristos”. Ce bărbăție! Când în om nu există Hristos, cum să existe această bărbăție? Astăzi oamenii, fără de Hristos, își zidesc viața lor pe nisip.

În anii aceia și mamele erau viteze, dar și copiii erau viteji. În Konița, îmi aduc aminte, o vecină care era însărcinată a mers o oră și jumătate departe de oraș, până într-un sat și a prășit porumbul. Acolo a născut copilul, l-a luat în șorț și s-a întors în sat. „Am și prunc”, ne-a spus ea trecând pe la poarta noastră. Era în timpul ocupați­ei germane ‒ ani grei. Astăzi există femei care, de frică, stau 6-7 luni culcate până să nască un copil. Desigur, altceva în cazul celor care au probleme de sănătate.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul II. Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 234-235 via Doxologia