ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Ioan Ianolide, blândul mărturisitor și pătimitor din temințele comuniste, cuvinte profetice despre tirania tehnicii (anticipând transumanismul, care acaparează și ia în stăpânire o lume fără suflet și fără Dumnezeu) și venirea lui Antihrist:

"In acest secol eroismul a fost invins de lasitate, calitatea coplesita de cantitate, omul dominat de tehnica; duhul a fost subordonat materiei, adevarul rastalmacit dialectic, binele uitat de atata rautate, iar crestinii prigoniti de anticrestini.

Tehnica ne copleseste si pe noi si natura, devenind un cosmar. Nu vrem sa mai murim, din care cauza ucidem pruncii ce-si anunta aparitia la portile vietii. Ne uram intre noi, incat am devenit insensibili la suferinta reciproca ce ne-o cauzam. Simturile declansate, epuizate, denaturate au pus stapanire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorasc din egoism, materialism si ateism.

Lumea e lasata sa-si depene viata in patimi si ambitii, umpland istoria de nedreptate, de robie si de sange, crestinii neputand sa faca pentru ea decat rugaciuni. Un vladica sincer a concretizat aceasta realitate, zicand: "Nu am stofa de martir in mine!” Daca este de inteles un om las, fie el si vladica, nu se poate insa sa se admita o conduita de compromis a Bisericii. Aceasta conduita a dizolvat insasi forta spirituala a crestinatatii, incat ea a parasit lumea, lasand-o in mainile vrajmasului.
…
Tristețile unui deținut

Deținutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Și totuși el e trist și îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării țării se profilează ca stăpâni și ai lumii ce va veni.

Este îngrijorat pentru că înțelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenți și fără precedent. Vițelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină mașinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material și a finalității neantice.

Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice și al tehnicii de determinare a conștiințelor va fi atotputernic și va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizație, nimeni nu poate guverna forțele tehnologice în această civilizație.

De aceea omenirea trăiește pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos și a creștinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie și la Duhul Sfânt. Suferințele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră și să ne lumineze mințile.”

„Știm că adevărul va ieși oricum la lumină, dar nu trebuie să întârzie sub obroc din pricina nepriceperii și lașității noastre. Adevărul reiese din confruntare, nu din cedare – a nu se confunda deci smerenia cu capitularea și dragostea cu slăbiciunea, căci în primul rând iubim pe Dumnezeu, adică Adevărul.” (Ioan Ianolide, 1919-1986)

„Creștinătatea nu se slujește pe sine, ci pe oameni. Slujirea nu se rezumă la rituri și oficieri, ci e trăire, e lucrare, e faptă, e viață, e istorie, e concretizare.

Creștinătatea face din mântuire un mod de a împărăți, și din împărăție un mod de a sluji, deci își asumă rolul de iconom al Împărăției lui Dumnezeu.

Deși pare abstractă, credința e concretă.
Deși pare imposibilă, credința e reală.
Deși pare grea, credința e ușoară.
Deși pare oarbă, credința e lumină.
Deși are origini divine, credința se plinește prin oameni. Deși are o eshatologie transcendentă, credința se plinește pe pământ, în prezentul istoric.
…
Antihrist folosește și masca binelui spre a-i înșela pe oameni.

Forțele antihristice se recunosc prin faptul că sunt mincinoase, rele, viciate, necredincioase, corupte, tiranice, pline de ură, de nelegiuire și de blasfemie.

De cealaltă parte, creștinătatea formează forțele hristice în luptă cu păcatul, satana și antihrist.Ele mărturisesc adevărul, iubirea, dreptatea, frumusețea, bucuria veșnică, credincioșia și slava lui Dumnezeu. Biruința lor e asigurată de puterea lui Hristos Dumnezeu.
…
Păcatul organizat, legalizat și guvernamental preia toată gravitatea păcatului personal și-i adaugă orizont larg, tinzând să corupă și să piardă lumea toată. Suferințele cele mai cumplite ale lumii sunt cele comunitar-politice și atrag și cele mai grave pedepse.

Creștinismul opune păcatului curățirea, virtutea și sfințenia, dar spre a înfrunta forțele organizate ale păcatului, credința trebuie să fie mai lucrătoare, mai puternică și mai convingătoare decât tentațiile păcatului. Lupta se dă la modul individual, comunitar și politic.

Biserica nu se poate rezuma la păcatul personal, ci trebuie să dispună de conceptele și mijloacele luptei cu păcatul comunitar și politic. Restaurarea lumii e un proces complex și complet prin biruința lui Hristos în toate planurile și dimensiunile vieții. Hristos a biruit lumea – aceasta este nădejdea lumii.

Satana a iscat în om "eul”, tentându-l cu orgoliul și plăcerea și ispitindu-l să se despartă de Dumnezeu. Așa a ajuns omul „eu fără Dumnezeu”, sau chiar „eu împotriva lui Dumnezeu”.
…
Când forțele satanice ajung să cucerească puterea în lume, ele își fac oștiri ca să le apere, legi care să le organizeze, ideologii care să le justifice și chiar religii ca să-i înșele pe oameni.
…
Antihrist este un om, și anume un om politic ce va stăpâni lumea descreștinând-o, satanizând-o și pierzând-o.

Antihrist e persoană, dar fenomenul antihristic e social-politic. Hristos este și El persoană, dar creștinismul este fenomen general-uman. Iată cele două poziții, cele două lumi și cele două persoane ce stau față în față în confruntarea apocaliptică: Hristos și antihrist.

Antihrist are neamul său, oștirea sa, filozofii săi, activiștii săi, legile sale, spiritualitatea sa, cultura sa, civilizația sa, lumea sa, aliații săi, tovarășii săi de lucru, slugile sale, spionii săi, călăii săi, metodele sale și este plin de înțelepciune, iscusință și putere. El știe să fie și frumos, și bun, și omenos, spre a induce lumea în eroare[1]. El convinge și pe unii creștini, până ce-i va pierde, căci el nu suferă pe Hristos.

Antihrist e ofensiv, cuceritor și revoluționar. El folosește aurul ca zeu și ca putere, minciuna ca argument și capcană, tirania ca guvernare. El știe să dizolve prin libertate, să anuleze prinegalitate și să stăpânească prin putere.

Sabia e argumentul său suprem: ucide pe toți cei ce nu i se supun. Urăște adevărul, dragostea, dreptatea și toate valorile ce vin de la Dumnezeu. Antihrist e spiritul caiafic perpetuat în istorie prin uciderea lui Hristos. Pentru antihrist, Iuda și Caiafa sunt sfinți, iar Hristos este trădătorul.Antihrist se vrea pe sine centrul lumii, prin alungarea hristocentrismului.

Pe mulți sfinți îi va sili el să i se închine, dar tot nu-și va asigura puterea. Puterea lui e tolerată de iconomia dumnezeiască pentru a se respecta libertatea omului. Puterea lui se explică prin păcatele și necredința oamenilor, prin orgoliul de a stăpâni lumea și prin ispitirea satanică. Oamenii au de ales între a sluji lui Hristos sau lui antihrist.”

(Sursa citatelor: Ioan Ianolide, „Deținutul profet”, Editura Bonifaciu, 2009)