ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Încă doi cuvioși români din Sfântul Munte Athos au fost trecuți în rândul sfinților de Patriarhia Ecumenică. Este vorba despre Ieroschimonahul Nifon Ionescu Prodromitul (1799-1899) și Cuviosul Nectarie Crețu Protopsaltul (1804-1899), transmite Basilica:

Canonizările au fost aprobate în ședința Sinodului Patriarhiei Ecumenice desfășurată sâmbătă. În cadrul aceleași ședințe a fost ales Episcopul vicar de Symi, Preasfințitul Părinte Antonie Rodostol.

Canonizarea celor doi sfinți prodromiți a fost propusă de Sinodul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, la ședința din luna mai.

„Acest Nectarie Protopsaltul, sau Nectarie Vlahul, a fost unul din cei mai mari isihaști români care au viețuit la Sfântul Munte Athos”, a explicat atunci Părintele Patriarh Daniel.

„Este îndeobște cunoscut și apreciat nu doar de românii din Athos, ci și de alți viețuitori din alte etnii și, de asemenea, am văzut receptivitate din partea Patriarhiei Ecumenice, deoarece și ei au zis că a fost un mare cântăreț, s-a mai numit și Privighetoarea Sfântului Munte Athos”, a apreciat Preafericirea Sa.

De asemenea, la finalul lunii august au fost trecuți în rândul sfinților alți doi monahi români: Cuvioșii Dionisie (Ignat) de la Colciu și Petroniu (Tănase) de la Prodromu.

Cuviosul Nifon Prodromitul

S-a născut în județul Vaslui din părinți săraci și foarte credincioși. Auzind de vestitul stareț al Mănăstirii Horaița, arhimandritul Irinarh Roseti, în anul 1826 a intrat în obștea lui și s-a făcut călugăr, cu numele de Natanail.

În anul 1840 a plecat în Muntele Athos împreună cu monahul Nectarie din aceeași mănăstire. Mai întâi au viețuit în Mănăstirea Cutlumuș. Apoi, au cumpărat o chilie în Schitul Sfânta Ana. Aici, părintele Natanail devine schimonah, cu numele de Nifon.

Adunându-și călugări mulți în jurul său, din care o parte erau din Mănăstirea Horaița, schimonahul Nifon, ajutat de prietenul său Nectarie, a cumpărat o chilie mai încăpătoare lângă mare, la locul numit Chirașa, pe moșia Mănăstirii Lavra, unde s-a mutat cu ucenicii săi.

În anul 1852, ieroschimonahii Nifon și Nectarie au pus temelia bisericii Schitului Prodromu. Opt ani mai târziu, în 1860, biserica era deja pictată. În același an, arhiereul Isaia Vicol (ajuns episcop la Roman între anii 1868-1878), însoțit de câțiva clerici și două sute de pelerini din țară, sfințește noua biserică și numește pe ieroschimonahul Nifon Ionescu stareț al Schitului Prodromu.

În anul 1870 însă, părintele Nifon s-a retras din stăreție și a revenit în țară. Aici a întemeiat Schitul Bucium de la Iași, ca metoc al Prodomului. După câțiva ani s-a reîntors în Sfântul Munte și s-a retras în liniște cu ucenicul său într-o peșteră de lângă mare, la 20 de minute depărtare de schitul întemeiat de el. Alături avea și un mic paraclis cu hramul „Nașterea Domnului”, unde săvârșea pravila zilnică și Sfânta Liturghia de sărbători. Despre viața ctitorului Schitului Prodromu AICI.

Cuviosul Nectarie Prodromitul

Cuviosul Nectarie (Crețu) Protopsaltul a fost unul din cei mai îmbunătățiți călugări români care s-au nevoit în Athos, iar la vremea sa era considerat întâiul între psalții din Sfântul Munte.

S-a născut în anul 1804 în orașul Huși. A urmat cursurile la școala arhiereului Grigorie (†1846) de la Golia, apoi a mers la Mănăstirea Neamț, lângă fratele său – monahul Atanasie. A fost călugărit, primind numele Nectarie.

În anul 1842 cei doi frați s-au așezat la una din colibele Schitului Sfânta Ana din Athos.

În 1854, au lăsat coliba lor și s-au închinoviat în Schitul Prodromu, care era construit în acea vreme. La bătrânețe, s-a retras într-o chilie din pustia Vigla. Mai multe despre viața lui AICI.