ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Părintele Profesor Ilie Moldovan: "Azi, 21 octombrie, este cinstirea Sfinților Români Ardeleni. Frumoasă vorbă, înălțătoare vorbă, Sfinții Români Ardeleni. Pe cine luăm în socoteală la început? Pe cei pe care îi observăm că sunt trecuți în calendar: Sfântul Visarion Sarai, Sfântul Sofronie de la Cioara, Sfântul Moise Măcinic de la Sibiel, Sfântul Nicolae Oprea de la Săliște și așa mai departe.
 
Dacă pornim după înscrisul din calendar, fără îndoială că ne raportăm la anumite evenimente istorice. Dar care? După cum veți constata, va trebui să-i împlinim cu ceea ce le revine, pentru că în sfințenia lor ne regăsim și noi. Sfântul Visarion, pe care îl înregistrăm mai întâi, îi zice Sarai. Multă vreme s-a crezut că este de origine sârbească. Cercetările din urmă au venit să ne convingă că el, de fapt, a fost român originar din Bosnia. Ce se cuvine să remarcăm? Că l-a trimis Dumnezeu pe pământul nostru într-un moment de răscruce și răscrucea este descoperită și de cei care au fost poate înaintea Sfântului Visarion Sarai, și sigur și după, mărturisitorii adevăratei credințe. Vedeți ce cuvânt:
 
mărturisitori! Cine au fost acești mărturisitori? Păi sunt unii din aceia pe care nici nu i-a înregistrat istoria, sunt aceia care, într-un fel oarecare, ne-au transmis credința noastră strămoșească prin sângele harismatic pe care îl purtăm în vine. Folosesc un cuvânt greu, foarte greu, cu altă ocazie chiar aș vrea să mă explic. De data aceasta este vorba despre noi care suntem români și nu suntem români de ieri, de alaltăieri, suntem români din etnogeneză, de când ne-am plămădit, fie prin propovăduirea Sfântului Apostol Andrei sau poate prin umbrirea Sfântului Duh peste strămoșii noștri. În orice caz, ceea ce a însemnat credința strămoșească, ce ne face pe noi să avem convingerea că în cer suntem cuprinși în neamul care se numește românesc și că ne poartă îngerii Domnului de grijă, prin faptul că înaintașii noștri au ținut o tradiție sfântă prin sfințenia cuvântului lui Dumnezeu, dar și prin sfințenia strămoșilor noștri. Sunt lucruri puțin însemnate pentru cei mai mulți. Să știți, credința aceasta românească, credința aceasta strămoșească, credința aceasta ortodoxă, care pune acceptul principal, superior, absolut, pe ceea ce se întâmplă pe masa Sfântului Altar, că dintr-o bucată de pâine și din vin Duhul Sfânt face Trupul și Sângele Domnului. Cum e Trupul și Sângele Domnului? Așa cum acest Trup și Sânge al Domnului se găsește în ceruri, sau mai precis la jertfelnicul cel mai presus de ceruri. Acesta este un lucru mare, credința aceasta este supremă, altceva mai bun în tot ceea ce există pe pământ nu avem. Cine a ținut-o la noi? Au ținut-o țăranii. Vedeți, Sfântul sărbătorit Visarion Sarai este numai acel care a făcut ca acest glas care străjuie în adâncul ființei noastre să iasă ca o flacără la lumină și a ieșit prin persecuțiile îndreptate asupra poporului român dreptcredincios din perioada aceea, adică după anul 1700 până la 1760 și în continuare încă multă vreme de la această dezrobire, i-am zis religioasă, pe care a înregistrat-o istoria neamului românesc. Despre această idee aș vrea să vă subliniez un lucru care ar fi bine să rămână scris în minte și anume că aproape nu există pagină în toată istoria neamului românesc, care să nu ne descopere vrednicia sufletească și să nu subscrie la virtuțile pe care poporul român a ținut să și le imprime într-o istorie zbuciumată.

După cum veți vedea în legătură cu ceilalți sfinți, pe care poporul român i-a avut în istoria sa, nici nu se găsește doar în cine știe ce documente ale vremii. De prea multe ori s-a spus că nu prea avem documente, dar nici nu avem nevoie de documentele acestea dacă documentele le păstrăm în noi, dacă credința noastră, dacă dragostea noastră pentru cele sfinte a mers până la martiriu, și a dovedit-o nu numai Sfântul Visarion, dar și Sfântul pomenit aici, și anume Sofronie de la Cioara, sau Oprea Nicolae din Săliște sau popa Măcinic din Sibiel și Ioan din Galeș.

- mărturie făcută Părintelui Profesor Jan Nicolae, extrasă din lucrarea "Calendarul viu" și redată de Florin Palas