Patriarhia noastră a transmis un comunicat prin care îi mulțumește domnului Vasile Bănescu pentru contribuția pozitivă pe care a adus-o în relațiile dintre Biserică și presa din țara noastră, anunțând numirea în postul de purtător de cuvânt al Patriarhiei a unui preot doctor în Teologie. Comentariile injurioase au început să curgă pe internet la adresa lui Bănescu. "Ce mulțumiri?! Bine că am scăpat de el". Haideți să despicăm în patru firul acesta al nemulțumirii populare la adresa fostului purtător de cuvânt.

Mult timp am trăit cu convingerea că domnul Vasile Bănescu a fost independent față de Patriarhie, debitând cu de la sine putere fel și fel de teorii mai mult sau mai puțin ciudate și reacționând în moduri mai mult sau mai puțin ortodoxe în situații în care se cerea neapărat o reacție din partea Patriarhiei. Nu vreau să exemplific aici astfel de momente în care domnul Bănescu a produs scandal și revoltă în rândurile drept-măritorilor creștini ortodocși din România. Cititorii acestor rânduri și le amintesc singuri, de bună seamă. Întrebarea standard care s-a repetat ori de câte ori domnul Bănescu "smintea" turma Bisericii era "Dar, oare, Patriarhul știe?" Tocmai faptul că Preafericitul nu a reacționat niciodată la adresa purtătorului său de cuvânt este dovada clară că știa și consimțea. Altfel domnul în cauză ar fi fost de mult "eliberat" din funcție. Titlurile de studiu ale domnului Vasile Bănescu și abilitatea cu care domnia sa știe să introducă în cele mai banale discursuri cele mai complicate neologisme i-a atras din partea conducerii Bisericii Ortodoxe Române aprecierea de elegant slujitor al cuvântului. Din această cauză Patriarhia îi transmitea purtătorului de cuvânt doar subiectul, tema sau "fondul" mesajului de transmis, lăsându-i o totală libertate în alegerea cuvintelor, a modului sau a "formei" respectivului mesaj. Astfel tot ceea ce a transmis domnul Bănescu din partea Patriarhiei în primii săi ani de activitate a fost transmis în mod corect și fidel. Personal mărturisesc că am fost încântat de intervențiile sale mai vechi.

O dată cu izbucnirea pandemiei au început să apară din gura domnului purtător de cuvânt mesaje care au început să irite opinia publică ortodoxă, dar am înțeles cu toții că ceea ce irita provenea de la Patriarhie, nu de la domnul Bănescu. Acceptarea totală și necondiționată a tuturor hotărârilor conducerii de stat în privința măsurilor pandemice, incluzând aici vaccinarea cu seruri experimentale, închiderea bisericilor, scandalul "linguriței" și atacul la adresa Sfintei Euharistii, etc, a dezamăgit poporul ortodox care s-ar fi așteptat la o poziție teologică mult mai curajoasă din partea conducerii Bisericii. Trupul omului nu aparține Statului, chiar dacă este material și pieritor. Trupul creștinului botezat devine la Botez "templu al Duhului Sfânt, Care locuiește în el" (Sfântul Apostol Pavel). De aceea Biserica lui Hristos are dreptul și obligația de a lupta cu orice forță exterioară ei nu numai pentru sufletele "oilor cuvântătoare", ci și pentru trupurile lor prin care se manifestă puterea lui Dumnezeu și în care se împlinește unirea harică și mistică cu Dumnezeu. Mă rog, să zicem că Biserica ar fi avut la dispoziție suficiente argumente teologice împotriva obligativității vaccinării. "Dintru început Dumnezeu l-a făcut pe om și l-a lăsat în mâna sfatului său" (Ecclesiastul 15,16). Deci dacă Creatorul nostru ne respectă liberul arbitru, cum ar putea puterea omenească să ni-l ignore și să ni-l încalce?...

Totuși în transmiterea comunicatelor Patriarhiei din acele vremuri domnul Vasile Bănescu nu a păcătuit prin inițiative personale, ci și-a făcut datoria în mod corect și cinstit. La rândul ei Patriarhia a ales să reacționeze în mod pasiv și cooperant cu puterile statului, preferând să nu intre în contact frontal cu acestea. Cu siguranță "cei mari" ai Bisericii înțeleg situația plenară a creștinismului mult mai clar decât noi, cei mici.

Cu trecerea timpului însă domnul Vasile Bănescu a început să abuzeze de libertatea de exprimare permisă lui de către Patriarhie, începând să o transfere subtil din sfera formei în cea a fondului. Astfel domnia sa intervine în scandalurile mediatice la adresa Părintelui Calistrat Chifan și a Înalt Preasfințitului Teodosie de la Tomis, utilizând termeni acuzatori la adresa acestora de o agresivitate nepermisă în Sfânta Biserică.

Domnul Bănescu se transformă într-un soi de inchizitor-acuzator, condamnând cu de la sine putere personajele publice fără nici un proces.

Din momentul acesta opinia publică ortodoxă începe să aibă mari dubii în privința obiectivității domnului Bănescu. "O împărăție dezbinată în ea însăși nu poate dăinui", zicea Mântuitorul nostru. Un reprezentant al Patriarhiei Române care face exces de zel în acuzarea a doi slujitori ai Altarului atât de iubiți de popor devine mai degrabă un reprezentant al presei secularizate vrăjmașe a Bisericii. Imediat domnul Bănescu începe să ofere interviuri la diferite televiziuni, interviuri în care își exprimă păreri personale teologice de natură foarte progresistă, aliniindu-se unei elite intelectuale românești pe teme cum ar fi data celebrării Paștelui împreună cu catolicii. Îmi amintesc despre domnia sa și episodul în care ironizează salutul creștinesc "Doamne ajută", criticându-l.

În concluzie, de o perioadă de timp destul de lungă credincioșii Bisericii Ortodoxe Române nu se regăsesc în aroganța acestui intelectual sofisticat care a început să propovăduiască o teologie străină de duhul Sfinților Părinți ai Bisericii. Patriarhia Română a luat cunoștință de îndepărtarea accentuată a domnului Vasile Bănescu de linia tradiționalismului ortodoxiei românești prin care în ultimul timp aduce deservicii încrederii credincioșilor în Biserică.

Din acest motiv cu discreție, finețe și diplomație a luat decizia înlocuirii sale din funcție cu un preot doctor în Teologie. Domnul Vasile Bănescu nu a fost lăsat pe drumuri, ci i s-a schimbat doar funcția în cadrul administrației patriarhale.

Cam asta ar fi "istoria" domnului Vasile Bănescu văzută prin ochii mei. Îndemn cititorii acestor rânduri să nu-l ponegrească, ci să îl pomenească fiecare în rugăciunile persoanale spre deplina sa luminare și spre întoarcere la duhul ascultării smerite în Biserică.

Părintele Sorin Croitoru