ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Proclamarea Solemnă a canonizării Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, a avut loc duminică, 25 martie 2018, după oficierea Sfintei Liturghii de Patriarhul României împreună cu paisprezece ierarhi români. Împreună cu Sf. Iosif a fost proclamat și Sf. Gheorghe Pelerinul, amintește corortodox.

Tomosul de canonizare al Sfântului Iosif a fost citit de IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.



Tomos Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru Proclamarea Canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei


Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal și drept-credincioșilor creștini din Patriarhia Română,
Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!
După sfintele predanii ale iubitorilor de Dumnezeu Apostoli și ale Sfinților noștri Părinți, lucru drept și folositor este pentru plinătatea Bisericii a cinsti cu evlavie pe sfinții care, cu dragoste și cu bună cuviință, au urmat lui Hristos. Cinstind pe sfinți, îl cin­stim de fapt pe Dumnezeu, „Cel minunat întru sfinții Săi” (Psalmul 67, 36) și, aducând laudă slujitorilor Săi, mintea ni se luminează, inima se încălzește și voința se întărește spre buna lucrare a faptelor celor mântuitoare. De aceea, Prorocul David glăsuiește: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor (Psalmul 138, 17).
Unul dintre acești prieteni ai lui Dumnezeu este și Mitropolitul Moldovei, Iosif Naniescu, cinstit de popor și cu numele de Iosif cel Milostiv.
Acesta s-a născut în Basarabia, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan. Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, a intrat ca frate în obștea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, în care se afla și un vestit spital și unde a învățat ascultarea, smerenia, precum și slujirea lui Dumnezeu și a semenilor aflați în suferință.
Sfântul și îngerescul chip monahal l-a primit de la marele episcop Chesarie al Buzăului, care i-a pus numele de Iosif, apoi l-a hirotonit diacon și l-a îndrumat la învățătura de carte, pe care a deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din București.
Dobândind cunoștințe alese și având darul cuvântului, a fost mulți ani profesor la școlile din București, apoi egumen la mai multe mănăstiri. A fost hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Țării Românești, după care a fost ales Episcop al Argeșului în anul 1873, iar, după doi ani, Mitropolit al Moldovei.
El s-a arătat față de toți „milostiv și credincios arhiereu în cele către Dumnezeu” (Evrei 2, 17), aplecându-se cu bunătate și blândețe asupra celor sărmani și necăjiți. Sfântul Iosif a cârmuit Mitropolia Mol­dovei timp de 27 de ani (1875-1902), având temelie a vieții credința puternică în Dumnezeu, împodobindu-se cu postul, rugăciunea și cu multe nevoințe sfinte.
El a continuat și a terminat de zidit Catedrala Mitropolitană din IașiMaica bisericilor Moldovei, începută de marele Mitropolit Veniamin Costachi, pe care a înzestrat-o cu cele necesare sfintelor slujbe.
Luând aminte la cuvântul înțeleptului Solomon care a zis „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului” (Înțelepciunea lui Solomon 19, 17), a miluit neîncetat pe cei nevoiași, bol­navi, orfani, neputincioși și pe elevii săraci. A adormit în Domnul întru mireasma sfințeniei, la 26 ianuarie în anul 1902, fiind pome­nit până astăzi în popor ca Mitropolitul Iosif cel sfânt și bun.
Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului Mitropoliei Mol­dovei și Bucovinei, împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la iubirea jertfelnică pentru aproapele a Mitropolitului Iosif al Moldovei, la credința sa orto­doxă și la felul său de viețuire, prin care Domnul iubirii milostive este pururea lăudat, urmând Tradiției apostolice și patristice a Bisericii Ortodoxe și chemând în ajutorul nostru harul Preasfintei și de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi,
HOTĂRÂM
Ca, de acum înainte și până în veac, Părintele nostru Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, să fie cinstit în rândul sfinților ierarhi de întreaga Biserică Ortodoxă Română, cu numele de Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.
Pentru pomenirea sa statornicim ziua de 26 ianuarie a fiecărui an, când a trecut la cele veșnice, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, rânduim să se tipărească viața, slujba și acatistul Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioșii creștini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți ierarhi de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Și, pentru ca evlavia drept-măritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, mai rânduim ca el să fie și ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, pe care îl aducem la cunoștința preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal și a drept-credincioșilor creștini din Patriarhia Română.
Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 25 martie din anul mântuirii 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iași.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (2 Corinteni 13, 13).
Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† Daniel
Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
 

Basilica: Document | Tomosul Sinodal pentru Proclamarea Canonizării Sf. Gheorghe Pelerinul 


Proclamarea Solemnă a canonizării Sf. Gheorghe Pelerinul a avut loc duminică, 25 martie 2018, după oficierea Sfintei Liturghii de Patriarhul României împreună cu paisprezece ierarhi români. Împreună cu Sf. Gheorghe a fost proclamat și Sf. Ier. Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei.

Tomosul de canonizare al Sfântului Gheorghe Pelerinul a fost citit de PS Ignatie, Episcopul Hușilor.


Tomos Sinodal al Bisericii Ortodoxe Autocefale Române pentru Proclamarea canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

Preaiubitului cler, cinului monahal și drept-credincioșilor creștini din Patriarhia Română,

Har, pace și bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhierești binecuvântări!
Cuviincios și drept lucru este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârșit întru sfințenie, care au câștigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieții lor plină de evlavie și de fapte bune. Pe aceștia, Tatăl Cel din ceruri i-a luminat cu harul Duhului Sfânt și, prin Fiul Său cel Unul Sfânt, i-a așezat în ceata sfinților.

Despre ei Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii” Lui (Ioan 13,14). Biserica cinstește pe sfinți cu laude și cântări, împreună cu prorocul de Dumnezeu insuflat care zice: „Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, și foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul138,17), pentru că aceștia au împlinit voia lui Dumnezeu după cum citim în Psalmi: „Prin sfinții care sunt pe pământul Luiminunate a făcut Domnul toate voile Sale” (Psalmul 15, 3).

Printre acești slujitori aleși ai lui Dumnezeu se numără și Sfântul Gheorghe Pelerinul.
Acest mare nevoitor și iubitor de Dumnezeu s-a născut în anul 1846, în satul Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți binecredincioși, și, din fragedă vârstă s-a arătat iubitor al rugăciunii, al postirii și al sfintelor slujbe. După ce a deprins cititul, se ruga zicând Psaltirea, încât a învățat-o pe de rost. La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credin­cioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii.

Ca soț și tată nu și-a neglijat deprinderile sale duhov­nicești, împlinind cu și mai mare evlavie faptele credinței și căutând mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind milostiv și lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deși el însuși trăia în sărăcie. După un pelerinaj în Țara Sfântă și la Muntele Athos, s-a dăruit cu totul vieții duhovnicești. N-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin misionar.

Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla desculț și cu capul descoperit, postea și dădea sfaturi duhovnicești, mai întâi prin părțile Sibiului, Făgărașului și Brașovului, apoi, începând cu anul 1895, în Moldova.
El s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al Bisericii Sfântul Ioan Domnesc. Acolo, ajungând prin osteneli la desăvârșire, a primit de la Duhul Sfânt darul înainte-vederii și al vindecărilor, pe care l-a pus în slujba călăuzirii sufletelor pe calea mântuirii, până la sfârșitul vieții sale, pe care l-a cunoscut dinainte, și care s-a făcut la praznicul Adormirii Maicii Domnului din anul 1916.

Fiind lucrător încercat al rugăciunii și următor al sfinților de odinioară „pe calea cea nouă și vie” (Evrei 10, 20), a rămas în me­moria vie a Bisericii, în evlavia ierarhilor, a preoților, a călugărilor și a mirenilor ca pildă de iubire jertfelnică, de înfrânare, de smerenie și de povățuire duhovnicească.

Smerenia Noastră, la propunerea Sinodului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la viețuirea plăcută lui Dum­nezeu a acestui pelerin misionar drept-credincios, care s-a născut în Transilvania și apoi a împodobit pământul Moldovei, luând aminte la râvna lui vrednică de laudă pentru slujirea lui Dumnezeu și a poporului ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiției Sfinte a Bisericii Ortodoxe Române și chemând în ajutor harul Preasfintei, Celei de o ființă, de viață făcătoarei și nedes­părțitei Treimi,
HOTĂRÂM
Ca, de acum înainte și în veci, Sfântul Gheorghe Pelerinul să fie numărat între sfinții Bisericii și să fie pomenit în cântări de laudă în ziua lui de prăznuire, la 17 august în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărțile de cult, precum și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

De asemenea, rânduim să se tipărească slujba și viața Sfântului Gheorghe Pelerinul, să i se zugrăvească icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioșii creștini, iar chipul său să fie zugrăvit la loc potrivit, alături de ceilalți sfinți, în bise­ricile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Și, pentru ca evlavia drept-măritorilor creștini să sporească prin cinstirea și chemarea în rugăciune a Sfântului Gheorghe Pelerinul, mai rânduim ca el să fie și ocrotitor al unor biserici noi sau reînnoite.

Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal și canonic, am întocmit și întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfântului Gheorghe Pelerinul, pe care îl aducem la cunoștința preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal și a drept-credincioșilor creștini din Patriarhia Română.

Acest Tomos Sinodal de Canonizare se proclamă astăzi, 25 martie din anul mântuirii 2018, la Catedrala Mitropolitană din Iași.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! (II Corinteni 13, 13).

Președintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† Daniel

Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
împreună cu toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Proclamarea solemnă a canonizării Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul

Cuvântul Patriarhului României la canonizarea Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul


 

Căci am auzit despre credința voastră în Hristos Iisus
și despre dragostea ce aveți către toți sfinții
(Coloseni 1, 4)
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 5-6 octombrie 2017, a aprobat canonizarea ca sfânt a mitropolitului Iosif Naniescu al Moldovei și Sucevei (1875-1902), ierarh cu viață sfântă și cultură teologică, evlavios și milostiv, dascăl înțelept și părinte duhovnicesc, ctitor de catedrală și păstor neobosit al poporului credincios.
În aceeași ședință de lucru a fost aprobată și canonizarea credinciosului mirean, închinător la locurile sfinte, Gheorghe Pelerinul (1864-1916), pildă de iubire jertfelnică, înfrânare, smerenie și povățuire duhovnicească.
Astăzi, prin voia lui Dumnezeu, binecuvântarea și bucuria pe care ni le aduce sărbătoarea Bunei Vestiri sunt sporite de binecuvântarea și bucuria proclamării canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, precum și a Sfântului Gheorghe Pelerinul, ca sfinți mijlocitori și ocrotitori ai poporului român în fața tronului Preasfintei Treimi.
Este semnificativ faptul că Sfântul Iosif cel Milostiv s-a născut în Basarabia (satul Răzălăi), în urmă cu două sute de ani (1818), a viețuit la Iași, la Buzău, la București, la Argeș și apoi din nou la Iași, iar Sfântul Gheorghe Pelerinul s-a născut în Transilvania (satul Șugag), în anul 1864 și a viețuit în Moldova, la Piatra Neamț, până la trecerea sa la Domnul, în anul 1916.
Acești doi sfinți arată în mod simbolic comuniunea spirituală a românilor viețuind în provincii diferite, dar uniți prin aceeași credință și aceeași iubire de neam.
Priviți împreună, acești doi fii credincioși ai pământului românesc și sfinți ai Bisericii noastre ne arată lumina Evangheliei lui Hristos care a rodit în poporul român dreptcredincios aceste raze și chipuri de lumină, după cum ne învață Mântuitorul Iisus Hristos, când spunea că „drepții vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor” (Matei 13, 43, cf. Daniel 12, 3). Ei au sfințit timpul și comuniunea între generații, pentru că în ei „Iisus Hristos, ieri și azi și în veci, este Același(Evrei 13, 8).
Cei doi sfinți se adaugă acum celor peste 100 de sfinți străromâni și români din calendarul Bisericii Ortodoxe Române, astfel încât nu există nicio lună în calendarul Bisericii noastre în care să nu fie pomenit cel puțin un sfânt român.
Prin sfinții români, canonizați în diferite etape (1950-1955, 1992, 2005, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2016, 2017) poporul nostru cunoaște și se bucură că are mai mulți mijlocitori sau rugători pentru el în fața Preasfintei Treimi, sfinți care-l ajută să-și păstreze credința ortodoxă necesară pentru a dobândi mântuirea și să o transmită generațiilor tinere, să cultive sfințenia vieții și faptele iubirii milostive.
Cuvântul sfințenie și adjectivul sfânt, precum și verbul a sfinți sunt limbajul cel mai specific și mai popular al Bisericii Ortodoxe. Într-un sens general, Biserica dreptmăritoare este Sfântă și Sfințitoare, ea fiind trupul tainic al lui Hristos Cel Unul Sfânt care cheamă la sfințire: suflet și trup, oameni și activități; casă și natură, timp și veșnicie.
Cu toate acestea, când întrebăm ce este sfințenia în sine, răspunsul nu este ușor de găsit. Sfințenia este lăudată, cântată, dorită, uneori percepută existențial, însă definirea ei conceptuală rămâne totuși o dificultate, pentru că ea poate fi descrisă doar în manifestările ei, în rodirile ei, însă nu poate fi definită în esența ei.
Sfințenia se manifestă în lumea aceasta, în creația lui Dumnezeu, dar nu izvorăște din lumea aceasta, deoarece sfințenia este Însuși Dumnezeu Cel Sfânt, prezent și lucrător în lume, dar fiind în același timp mai presus de lume. De aceea, tot ce apare sfânt sau sfințenie în lumea creată își are izvorul unic în Dumnezeu-Creatorul, singur sfânt în Sine și prin Sine.
Sfânta Scriptură ne spune că „minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalm 67, 36). Aceasta înseamnă în primul rând că Dumnezeu – Unicul izvor al sfințeniei – împărtășește sfințenia Sa oamenilor pe măsură ce oamenii îl caută pe Dumnezeu și împlinesc voia Lui în viața lor.
De aceea, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă zicând: „Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14). Biserica lui Hristos Cel răstignit și înviat, întemeiată de El prin lucrarea Sa mântuitoare și constituită ca instituție sau comunitate divino-umană prin pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, este în același timp experiența căutării sfințeniei și a primirii sfințeniei de către oameni.
Ca urmare, scopul principal al Bisericii este realizarea comuniunii sfinților din toate veacurile și din toate locurile în Împărăția cerurilor, care este „dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt(cf. Romani 14, 17).
Sfinții sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Dumnezeu și cei mai rugători dintre oameni. Sfântul este purtătorul iubirii smerite a lui Hristos pentru lume și sălașul locuirii Sfântului Duh, Care cu suspine negrăite dorește ca orice om credincios să crească duhovnicește spre asemănarea cu Dumnezeu (cf. Romani 8, 26-30).
Biserica Ortodoxă cinstește pe sfinți întrucât recunoaște în ei prezența „harului Domnului Iisus Hristos și împărtășirea Sfântului Duh, și iubirea lui Dumnezeu-Tatăl” (cf. 2 Corinteni 13, 13). Cinstirea sfinților nu este, așadar, o știrbire sau o diminuare a cinstirii lui Dumnezeu ci, dimpotrivă, este o preamărire a iubirii Sale milostive pentru oameni și a lucrării Lui de înălțare a omului spre frumusețea și slava veșnică a Preasfintei Treimi.
În raport cu lumea, Dumnezeu nu este minunat trăind într-o singurătate sau într-o izolare veșnică, ci este minunat întru sfinții Săi, adică în comuniunea celor care se împărtășesc și se bucură de iubirea și de slava Sa. De aceea, Biserica dreptmăritoare cultivă cinstirea sfinților, ca lucrare a harului lui Dumnezeu în oameni, pentru a-i sfinți.
Întrucât omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel veșnic și sfânt, și chemat la asemănare cu El (cf. Facere 1, 26-27), sfințenia este viața adevărată a omului, sau împlinirea umanului. În acest înțeles, noi toți suntem chemați la viețuire sfântă, după cuvântul Domnului Iisus Hristos, Care ne îndeamnă: „Fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5, 48).
Toți oamenii sunt chemați să devină sfinți, însă devin sfinți numai cei care răspund chemării lui Dumnezeu și cultivă comuniunea lor cu El, Cel Unul Sfânt.
Biserica Ortodoxă cinstește pe sfinți ca fiind icoane ale lucrării Duhului Sfânt în oameni, dar și dascălii cei mai siguri și prietenii cei mai apropiați ai oamenilor, pentru că sunt prietenii cei mai apropiați ai lui Dumnezeu.
Astăzi, în fața fenomenului de secularizare, sfinții ne învață că dacă uităm pe Dumnezeu, vom uita repede și valoarea eternă și unică a fiecărui om, deoarece  scopul sfânt al vieții omului pe pământ este căutarea vieții veșnice din Împărăția cerurilor (cf. Matei 6, 33).
În fața tentației de a aduna averi materiale, sfinții ne învață să practicăm milostenia, adică să descoperim forța spirituală de a fi darnici și milostivi ca și Dumnezeu Cel milostiv (cf. Luca 6, 36).
În fața tentației de a ne afirma prin iubire egoistă de stăpânire asupra altora, sfinții ne învață să aflăm iubirea smerită a lui Hristos pentru toți oamenii.
Sfinții ne învață permanent și stăruitor să descoperim, prin rugăciune, bucuria comuniunii în Biserica lui Hristos, ca arvună a bucuriei din Împărăția cerurilor (cf. Romani 14, 17)
Întrucât în sfinți transpare viața și sfințenia lui Dumnezeu Cel Viu și Sfânt, prezent în lume, viața sfinților este icoană a vieții creștine. De aceea, s-a spus în Biserica primelor veacuri că: „Sfinții sunt (cu adevărat) vii. Iar vii sunt sfinții”[i].
Întrucât „fără sfințenie nimeni nu va vedea pe Dumnezeu” (cf. Evrei 12, 14), nici fără sfinți nimeni nu va înțelege deplin ce este Biserica, nici care este rostul ei în lume ca anticameră sau arvună a Împărăției cerurilor, adevăr trăit profund mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Taine ale Bisericii.
Să ne rugăm sfinților moldoveni recent canonizați, Mitropolitul Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul, tuturor sfinților neamului românesc și tuturor sfinților Bisericii Ortodoxe Universale, să ne lumineze mintea, să ne încălzească inima și să ne întărească voința pentru a iubi mai mult pe Hristos și Biserica Sa, în lumina, pacea și bucuria Preasfintei Treimi.
Mulțumim distinșilor ierarhi care au răspuns invitației de a fi prezenți astăzi aici, spre a cinsti pe sfinții nou canonizați și a cultiva comuniunea euharistică în Iisus Hristos.
Mulțumim cuvioșilor părinți și cuvioaselor maici de la mănăstiri, care astăzi au venit la Iași, în capitala Moldovei, ca să arate bucuria lor pentru proclamarea canonizării Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei și a Sfântului Gheorghe Pelerinul.
Mulțumim preoților de la parohii prezenți aici ca semn de iubire față de Hristos și de sfinții Lui, în ascultare față de Biserică și păstorind pe credincioși pe calea mântuirii.
Mulțumim Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, colaboratorilor de la Centrul eparhial al Arhiepiscopiei Iașilor, precum și tuturor părinților de la Catedrala mitropolitană din Iași, profesorilor de la Facultatea de Teologie Dumitru Stăniloae din Iași, și tuturor celor care au contribuit la organizarea acestui mare eveniment al proclamării canonizării Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul.
Mulțumim autorităților prezente aici și dumneavoastră, iubiți credincioși și credincioase, care v-ați rugat împreună cu noi.
Să ne bucurăm pururea de binecuvântarea lui Dumnezeu, de ajutorul și comuniunea sfinților, spre slava Preasfintei Treimi și mântuirea oamenilor. Amin!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

[i] Olivier CLÉMENT, „Sources. Les mystiques chrétiens des origines”, Ed. Stock, Paris, 1982, p. 238.

VIDEO cu Patriarhul Daniel și IPS Teofan la canonizarea Sfinților Iosif cel Milostiv și Gheorghe Pelerinul, AICI