ascultă articolul

Nu știu voi, dar când mă gândesc la măreția lui Mihai Viteazul, lăcrimez. Este una dintre marile conștiințe ortodoxe ale acestui neam iar eu îl port de Sfânt. Așa cum îl consideră și monahii greci de la mănăstirea Simonos Petra, rectitorită de Voievod, unde am văzut icoana lui pentru prima dată.

Avea mai mult decât conștiință de neam, dovedită prin hrisoavele rămase, dar și ambiția cea mare, imperială, de a reface Basileia Romaion, Romania sau (impropriu spus) Bizanțul, izgonind otomanii din Balcani.

Occidentalii s-au speriat de anvergura lui și l-au lichidat mișelește.

Rămâne ”minunea dumnezeiască” relatată de Petru Movilă, Arhiepiscopul și Mitropolitul Kievului, petrecută la Alba Iulia (Bălgrad), prin care au fost "făcuți de ocară latinii [catolicii, care] cu preoții lor s-au împrăștiat cu mare rușine, iar unii dintre ei s-au convertit la credința Ortodoxă." Căutați și citiți mărturia mitropolitului.
Atunci au fost puse bazele Mitropoliei Ardealului, după ce domnitorul a ridicat o biserică, demolată apoi de habsburgi după 117 ani. Habsburgi care se bucură, în cetatea Vauban din Alba, de cinstea pe care le-o dau ardelenii victime ale sindromului Stockholm.

În afară cetății, într-o frumoasă biserică de lemn, pe locul aproximativ pe care a fost biserica voievodală (ale cărei ruine ar trebui scoase la lumină de o conducere românească suverană, marea catedrală ortodoxă bizantină de secol X (zece) din fața celei catolice, descoperită în 2011 - "cea mai veche biserică bizantină de la nordul Dunării" cf. experților - fiind acoperită cu pământ de putorile trădătoare), vă conjur deci să-l cercetați pe Pr. Florin Botezan. Neapărat să participați la slujba din cadrul bisericii memoriale "Mihai Viteazul", cu hramul Sfintei Treimi.

La final, sper ca dosarul de canonizare al Sf. Mihai Viteazul să nu mai tărăgăneze atât în Sf. Sinod. Nu merită asemenea tratament acest uriaș luptător pentru dreptate, credință și neam.