Predică la Mănăstirea Petru Vodă, 27 Decembrie 2023 - Sf. Arhidiacon Ștefan: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu" (Faptele Apostolilor, 7, 56).

Toate au fost profețite, de la înșelătoria demonică a „inteligenței artificiale” la Codurile QR expuse în Apocalipsă.

Pregătiți-vă și Întăriți-vă!

ACTUALIZARE: Citiți mai jos TRANSCRIEREA, după înregistrarea AUDIO/VIDEO:

Predica Pr. Filotheu – 27 decembrie 2023: Întâia mucenicie a Bisericii și martirajul vremii noastre    

În această a treia zi a Nașterii Domnului, facem pomenire de Sfântul întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan. Și, mai devreme, am auzit în Faptele Sfinților Apostoli, acest capitol șapte în care se vorbește integral despre Sfântul Ștefan, despre ultimele sale cuvinte ce le-a spus celor care l-au omorât. Și nu am să le reiau, nici n-am să fac un comentariu foarte elaborat pe marginea lor, fiindcă important este să înțelegem noi cum de s-a ajuns acolo, cum este cu putință ca un om atât de înzestrat, despre care Sfântul Apostol  Luca scrie că: era plin de har și de adevăr, să ajungă să fie ucis într-un mod atât de barbar.

Și, zice Sfântul Apostol Luca, acolo la sfârșitul capitolului 6, că aduseseră asupra lui aceste două învinuiri: că vrea să strice Legea lui Moise și că acest Templu va fi dărâmat, va fi stricat, pentru că, după cum știți, toată rânduiala Legii Vechi se întâmpla la Templu, nicăieri în altă parte. În sinagogi se citea din Vechiul Testament și se tâlcuia, și se spuneau rugăciuni, dar jertfa se aducea într-un singur loc, la Templu. Iar asta le spune Sfântul Apostol și întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan că va înceta, fiindcă toate acestea au fost chipuri.

Și, ascultați ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur, în Tâlcuirea la Psalmul 150, acolo când spune că : Lăudați pe Dumnezeu întru Sfinții Lui, lăudați-L pe El în psaltire și-n alăută. Zice că: jertfele și instrumentele muzicale au fost pentru neputința celor din Legea Veche. Nu putea să le dea Dumnezeu israelitenilor deodată Legea cea Nouă, pentru că acești israeliteni care trecuseră prin mijlocul atâtor popoare păgâne și trăiseră în mijlocul lor, erau prunci la minte și atunci li s-au dat niște măsuri mai mici. Abia Proorocii, vin și spun: Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Așadar, dacă vrem, aceasta este adevărata jertfă a lui Dumnezeu din Legea Veche. Deci, cum să ajungi la această jertfă? Nu putea să vină totul deodată, era nevoie de Întruparea Mântuitorului  Hristos. Și atunci, pentru neputința lor, li s-au dat acestea.

Iar eu vin și spun, pentru că acum, vedeți, tocmai suntem în perioada Crăciunului, și vedeți pe la televizor, vedeți pe internet, poate și prin biserici tot felul de neorânduieli. Și la ce mă refer aici? O să-i vedeți pe unii cu zdrăngănele, cu chitări, cu buhai, cu tobă, cu orgi, cu eu știu ce alte instrumente. Nu-i așa, să sune bine colindele! Ce sunt aceste colinde? Sunt propovăduiri, sau cel puțin așa ar trebui să fie, ale lui Hristos, în afara Bisericii. Iată, se făcea colindatul seara, înainte de miezul nopții, de Nașterea Domnului. Cumva, prin acești copii care mergeau să colinde, că nu toată lumea mergea de capul lor, se trezeau oamenii spre rugăciune, astfel încât să poată să primească pe Hristos. Și asta era în afara Bisericii, era pe la casele oamenilor. Dacă ceea ce este în afara Bisericii noi aducem în Biserică, înseamnă că Biserica nu-i desăvârșită, înseamnă că ceea ce au scris Sfinții Părinți în Imnografie: Hristos Se naște slăviți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L! înseamnă că nu-i îndeajuns, înseamnă că nu e bun. Este de ajuns, este bun? Da! Și atunci, care este problema? Problema este aceea că s-a depărtat de la cei cu gândire trupească Duhul lui Dumnezeu, și acești cei care sunt cu gândire trupească sunt de la vlădică până la opincă, pentru că și arhiereii au adus orchestre muzicale să cânte în biserică, nu mai spun de preoți, nu mai spun prin alte mănăstiri, că-i vedem și pe-acolo, din păcate, spurcând Biserica lui Dumnezeu.

Așadar, vă spun atât: cine aduce instrumente muzicale, este în stare să facă și grătare în Sfânta și de Dumnezeu  Biserică. Cine cântă și dansează în biserici, este în stare să se dea la tot felul de destrăbălări, și pentru acela, Biserica nu mai înseamnă nimic. Și, aici este problema, că nu înțelegem ce se întâmplă cu sufletul omenesc în relația noastră cu Dumnezeu.

Este Dumnezeu în sufletul nostru? Da! Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Lui, a făcut acest suflet în care să încapă Harul Lui, să încapă El Însuși, dacă vreți să mă exprim așa, adică lucrarea Sa cea nevăzută și cea necreată să încapă în sufletul nostru. Și, a făcut Biserica mai înainte de veci, ca toți cei pe Care i-a zidit după chipul și asemănarea Sa să se afle în această Biserică.

Dacă se fac aceste neorânduieli în Biserică, înseamnă că Duhul lui Dumnezeu nu mai este nici în oameni, și nici în aceste locașuri care nouă ne sunt atât de dragi. Pentru că, vedeți, la noi la români, care suntem popor creștin, orașele și satele s-au construit în jurul unor biserici. Știm unde este centrul satului sau unde este centrul orașului, dacă vedem cea mai mare și cea mai frumoasă și cea mai veche biserică din acea localitate.

Dar, de ce îngăduie Dumnezeu astfel de ispite? Îngăduie Dumnezeu ca să se separe apele. Și aceste separări sunt cu foarte mare durere. Poate vă aduceți aminte, în urmă cu câțiva ani, că au fost unii care s-au smintit foarte tare despre Sinodul din Creta, și „Creta, Creta” până astăzi, și s-au rupt de Biserică, ei spunând că sunt în Biserică, ei afirmând că sunt Biserica.

Cam așa s-a întâmplat și atunci cu Sfântul Apostol  Arhidiacon și întâi Mucenic Ștefan:  În Numele lui Dumnezeu pe care nu-L cunoșteau, slujitorii Legii Vechi dimpreună cu fariseii, saducheii și esenienii au pus mână de la mână și au ucis pe toți creștinii pe care i-au văzut mai de vază, mai răsăriți. Și aceasta a fost o împlinire a Cuvântului Mântuitorului, Care a spus că: Vă vor da pe voi la dregători și vă vor ucide, crezând că aduc jertfă lui Dumnezeu. Aceasta era starea sufletelor poporului celui ales, în mijlocul căruia a venit Mântuitorul. Și, ce-au făcut? L-au ucis. Și, modelul lui Hristos, modelul morții pentru Dumnezeu și pentru Adevăr a fost cel care s-a așezat în inima tuturor creștinilor care L-au iubit pe Dumnezeu.

Atât de mare ajunge, la un moment dat, măsura dragostei lui Dumnezeu în sufletele creștinilor, încât aceștia ar vrea să-I dăruiască lui Dumnezeu ce au ei mai bun și mai scump: viața. Bineînțeles, nu vorbim de sinucidere, vorbim de faptul că vor să se jertfească, și când n-au mai fost martiraje și mucenicii și prigoane, acești creștini iubitori de Hristos a căror inimă ardea după necontenita și neîncetata rugăciune și prezența sufletului lor în Dumnezeu și a Harului lui Dumnezeu în sufletele lor, acești creștini au plecat în pustie și au întemeiat mănăstirile și monahismul, în care în o astfel de mănăstire vă aflați și dumneavoastră acum. Deci, acesta este Creștinismul, este adunarea și este suma, asta înseamnă eclisia- alegerea (în limba greacă) a Apostolilor, alegerea dintre toți și dintre iudei și dintre neamuri a celor care au sufletul atât de curat,  încât Harul lui Dumnezeu poate să se sălășluiască în el.

Și aici, ajungem la o problemă. Bine, și cei care sunt în Biserică nu pot greși? Ba da, pot greși! Și, ce este de făcut, pentru că, vedeți, vine ispita foarte repede, și cu toții avem experiența păcatului. Și, în fața păcatului, cum te poți apăra? Dacă nu este Harul lui Dumnezeu cu tine, să se zbată în tine, să te mustre conștiința ca să nu săvârșești acel păcat, sau dacă Dumnezeu, cine știe pentru ce scop pedagogic Te lasă să cazi în ispită, motiv pentru care și spunem în „Tatăl nostru”: Și nu ne duce pe noi în ispită! că este  lui Dumnezeu a ține Harul în sufletele noastre sau a-l ridica, deci dacă Dumnezeu Te lasă, nu te poți apăra cu puterile sufletului. Nici mintea, nici judecata, nici părerea, nici simțirea, nici imaginația nu-ți ajută la absolut nimic. Toate acestea sunt fără de putere inaintea păcatului. Și atunci, ce este de făcut? Atunci este de făcut ca, în momentul în care am înțeles că am greșit, în acel moment să ne și pocăim, și să alergăm la acest medicament al spitalului duhovnicesc numit Biserică, medicament care se numește Sfânta Spovedanie, și acolo să ne mărturisim căderile, și să primim canon și îndreptare pentru greșelile noastre. Aici este problema.

Ați auzit, mai zilele trecute, că pe la Vatican pe unde se consideră unii creștini, s-a dat binecuvântare - nu-i așa? - pentru uniunile, pentru căsătoriile homosexuale. Nu poate să fie Binecuvântarea lui Dumnezeu peste ceea ce este spurcat. Înțelegeți, nu se poate! Cum nu se face urina agheasmă și rahatul mâncare, tot așa, ceea ce fac cei fără de lege nu poate fi binecuvântat niciodată, absolut niciodată. Și aici este problema că, dacă tu îl vezi pe păcătos că a greșit și spui, și-l lași în pace, și nu iei nici o măsură, și nu-l mustri, și nu-i spui: nu e bine ce faci, ajungi, într-un fel sau altul, să fii părtaș la păcatul său. Dar, în momentul în care tu spui: E binecuvântat păcatul tău; ei, atunci deja suntem în altă sferă. Cine zice aceasta, nu mai este slujitorul lui Dumnezeu, este slujitorul satanei, și n-o spun eu; foarte mulți dintre acești eretici romano-catolici au spus-o cu gurile lor, în ultimele zile.

Dar, lăsându-i pe ei, vin la ceea ce am mai zis, că este nevoie în lupta noastră cu păcatul, cu poftele, cu patimile, cu căderile noastre, este nevoie de discernământ. Acest discernământ se învață dacă vreți, dacă este bunăvoință din Sfintele Cărți, din Sfânta Scriptură. Cunoaștem noi Noul Testament? Cunoaștem noi, Vechiul Testament? Răspunzi: Nu! De ce? Pentru că nu-l citim în fiecare zi. Cunoaștem noi, Viețile Sfinților? Nu! De ce? Pentru că, nu le citim în fiecare zi, ca să vedem prin ce au trecut Sfinții de dinaintea noastră. Cunoaștem noi ce au scris Sfinții Părinți? Nu! Pentru că, este mult mai simplu să dăm o avere pe un televizor sau pe un telefon de ultimă generație, sau pe-o tabletă sau pe-un calculator, decât cu aceiași bani să ne cumpărăm o bibliotecă de cărți. Este mult mai simplu. Așa este! De ce? Că, momentul în care creștinul hotărăște să nu facă voia lui Dumnezeu și să fie în rând cu lumea, care este chip al păcatului, în momentul acela toate vine vrăjmașul și-i ajută, și-l strigi. Aici este chestiunea, și până să-și dea el seama, vă spun, unii pleacă din viața aceasta și nici nu realizează vreodată, nici măcar o singură clipă în toată existența lor, că au greșit când au făcut aceasta.

Și, care este urmarea? Urmarea este că, vin generații după generații de oameni foarte slabi, oameni pe care nu poți să pui bază. Gândiți-vă că, în urmă cu 80 de ani, cei mai buni și mai frumoși tineri ai acestei nații au mers în închisori, știind că vor muri acolo și asumându-și să moară pentru Hristos. Iată, la Pitești, în cel mai odios experiment pe care satana l-a îndreptat împotriva creștinilor, a fost omorât în cumplite chinuri, un tânăr, pe numele său, Ionică Pintilie, despre care cei care l-au cunoscut, spun că era cel mai curat și cel mai rugător și cel mai trezvitor, cel mai luminat dintre tinerii care stăteau în închisoare. Și, l-au bătut în asemenea hal, că nu se mai cunoștea fața lui și trupul său de atâtea răni, și nu putea să stea, să-și țină capul, cădea singur.

Și atunci, în ultimele sale clipe de viață, deschizând ochii, a spus și el exact ce a spus Sfântul Apostol și întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan: Iată, văd cerurile deschise! Sigur, Sfântul Ștefan a adăugat și acest cuvânt: Și pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta lui Dumnezeu, iar acesta este un cuvânt extraordinar pentru toată Creștinătatea, că în limba greacă, acest cuvânt înseamnă stare în picioare. Cu alte cuvinte, văzând pătimirea mucenicilor Săi, Mântuitorul Hristos se ridică în picioare. De atâta cinste se bucură cei care pătimesc pentru Dumnezeu.
Și zice în altă parte, Sfântul Isaac Sirul, zice: Pe cel ce rabdă nedreptate, cu recunoștință înaintea lui Dumnezeu, pe acesta Tatăl și Fiul îl arată cu degetul, spunând: acesta este al Nostru! Iată, avem o relație personală cu Dumnezeul nostru, avem o relație extraordinară, și nu doar noi îl iubim pe Dumnezeu, și El ne iubește pe noi și ni le rânduiește toate, astfel încât să putem să navigăm pe marea acestei lumi.

Am mai vorbit despre faptul că, acum 15 ani, Părintele Justin a vorbit despre actele electronice și  a spus: Nu le primiți! Și dădea, dădea foarte multe exemple pentru ce să nu le primim. Mulți au spus: Da, Părinte, facem ascultare de Sfinția Ta! Iar alții s-au tulburat pentru că, ce le spunea Părintele Justin? Renunțați la pașapoartele electronice cu care vă plimbați prin toată lumea, renunțați la cardurile bancare cu care puteți cumpăra fără să vă duceți la magazin, cu care puteți face tot felul de răutăți, pentru că acestea la un moment dat se vor contoriza și nu veți mai avea puterea să vă rupeți de toate plăcerile și bunătățile acestei lumi. Și când vi se va cere socoteală, n-o să mai puteți să aveți discernământul, astfel încât Duhul lui Dumnezeu să fie în sufletele voastre, și să știți să deosebiți binele de rău. Nu veți mai putea!

Iată, acum doi ani de zile, s-a introdus pentru această nenorocire numită așa-zisă vaccinare, s-a introdus un certificat, un cod pe el - QR, și dacă aveai acel cod puteai să intri în marile magazine, dacă aveai acel cod puteai să te duci să-ți plătești taxele. Vă dați seama cât de prost este Statul? Că a impus această prostie, și dacă eu nu vreau, Statul nu mai primește bani de la mine, la revedere! Dacă aveai acel cod puteai să te duci la sala de gimnastică, de parcă acasă nu puteai să faci. Ei, și tot felul de așa zise înlesniri, dar va veni o vreme în care fără acest cod, fără un 666, așa cum scrie în Apocalipsă, oamenii nu vor mai putea cumpăra, și nu vor mai putea vinde, și nu vor mai putea trăi, și vremea aceea este foarte aproape.

Și, haideți să vedeți care este legătura cu textul scripturistic care s-a citit astăzi: că am auzit în Faptele Apostolilor, când el le-a spus, Sfântul Mucenic și Arhidiacon Ștefan că: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Au început să urle, Iar ei strigând cu glas mare și-au astupat urechile și au năvălit toți cu un cuget asupra lui. Și aici, întreabă Sfântul Teofilact: Dacă voiau să-l ucid, cum de nu l-au ucis îndată? Și răspunsul este acesta: Pentru că voiau să pună și să lipească pricină, așa zis binecuvântată la îndrăznirea cea nelegiuită, căci ocărârea lui asupra lor nu era pricină binecuvântată de ucidere, adică nu era suficient, cum și spune: Păi, da, stai puțin, dacă el mințea, puteai să spui: e nebun; dacă spunea adevărate, poți să spui: Uite, iată un nebun care mai spune și lucruri adevărate! Dar, nu! L-au scos afară din cetate ca și pe Mântuitorul Hristos, să-l ucidă, că toate uciderile se făceau în afară de cetate.

Și, de altfel nu era ocara lui, pentru că el nu le vorbea de la el, să le spună: farisei nenorociți, împuțiților! Nu le-a zis așa ceva, le-a adus citate din Sfânta Scriptură, și atunci ei de asta au turbat, pentru că, iată a adus cuvintele Proorocilor care îi osândeau pe aceștia, deci nu voiau să dea bănuială că-l ucid pe el pentru că-i osândise, precum nici pe Hristos, ci pentru păgânătate, voiau să-l arate că el este păgân, și este un nenorocit, și un spurcat, fiindcă nu se mulțumeau cu uciderea cea spurcată, ci se sârguiau și cugetau să vateme și slava lui, că dacă ei pe unul drept care face numai bine, că Sfântul Ștefan scotea duhuri, vindeca boli, îndrepta pe cei rătăciți, și toată lumea îi era recunoscătoare, cum și lui Hristos. Ce răutate a făcut Hristos? Nici una! Și atunci, numele său era foarte bun înaintea oamenilor, deci se temeau să-l facă încă mai cinstit dacă-l ucideau, pentru ocărârea lui asupra lor.

Ei, s-a ajuns la momentul acela istoric, în care răutatea omenească poate să inventeze absolut orice, despre fiecare dintre dumneavoastră. Și dacă o să spună despre mine, o să ia cu aceste simulatoare de așa zisă inteligență artificială, și-o să-mi ia vocea și o să-mi pună în gură tot felul de cuvinte: că am zis, c-am făcut, c-am dres, n-ar fi nici o problemă. Dar știți ce-o să facă? O să ia cuvintele și vocea și imaginea Sfinților noștri, și o să pună în gura lor niște răutăți pe care ei nu le-au zis și nu le-au făcut, și noi toți vom hălădui bezmetici, loviți de răutatea aceasta pe care nu vom putea s-o demonstrăm că este falsă. Acum, dacă vă uitați la ceea ce poate  inteligența artificială să facă, când vă uitați în amănunt, vă dați seama: băi, asta-i făcută pe calculator, dar ceea ce se întâmplă acum și se lucrează și v-au și anunțat că urmează de acum, din anul care vine, să pună în practică și să fie gratis pentru toată lumea, este să simuleze chipuri, imagini și voci la liber.

De altfel, poate ați auzit că cei mai celebri și mai cunoscuți actori din această lume, auzind cum se poate falsifica vocea și chipul lor, au zis: noi intrăm în grevă, că din momentul ăsta nu mai este nevoie de noi. Așa este! Ați slujit satanei până acum, și de acum încolo satana nu mai are nevoie de voi. Ei sunt primele victime, dar o să vină și la ale Bisericii, și o să înceapă atunci, o să vedeți câtă spurcăciune și câtă răutate se va aduce în fața oamenilor. „Iată, domnule eu l-am prins, a furat, a fost la curve, a luat droguri, s-a îmbătat ca un porc”. Dar lucrurile astea nu s-au întâmplat, și oamenii nu vor putea să se apere pentru că nu au discernământul să înțeleagă că cine a propovăduit Evanghelia și a trăit după Poruncile Evangheliei, nu poate de sine însuși să facă aceasta.

Și, la fel ca în cazul Sfântului întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan, nu i se va da drept la apărare, și atunci să vedeți ispită și încercare de la vrăjmașul diavol. Dar noi, ce avem de pus înaintea lui Dumnezeu? Cum ne putem noi apăra înaintea lui Dumnezeu? Avem iertare. Vedeți, ce spune Sfântul Ștefan? Zice: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Ce spune Mântuitorul pe Cruce? Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac! Așa și noi să spunem, fiecare în dreptul nostru, nu despre cei care prigonesc Biserica, nu despre cei care batjocoresc poporul român, este un val de antiromânism, zilele astea. A, doar la noi se poate întâmpla! Nu, frate, doar în capul tău se poate întâmpla! O cădere a unuia dintr-un sat, nu este căderea întregului popor român. Da! Deci, nu-mi asum ceea ce nu-mi aparține, nu mai vorbiți la persoana I plural: Iată, numai la noi este cu putință! Nu este adevărat! Răutăți și căderi sunt peste tot în lume.

Deci, Iertați, zice Mântuitorul: Iertați celor ce vă greșesc vouă! nu celor ce greșesc Bisericii, nu celor ce greșesc neamului vostru. Ce putem pune înaintea lui Dumnezeu? Sinceritatea. Măi, am fost eu acolo când s-a întâmplat ceea ce ne arată ăștia la televizor? Nu! Și atunci, eu de unde știu că este adevărat? De unde știu că nu este decupat și pus cap la cap? Am eu discernământul să-mi dau seama că aceasta este o făcătură? N-am! Atunci am să tac și să îmi văd de treaba mea. Ce mai putem pune înaintea lui Dumnezeu? Rugăciunea cu smerenie: Doamne, iartă-mă că sunt neputincios și nu știu să mă lupt, pentru a păstra Harul Tău în sufletul meu. Ce mai putem pune înaintea lui Dumnezeu? Ascultarea de Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți, de duhovnic, de părinții după trup, în cazul celor mai tineri, și în cazul femeilor de soț, iar soțul să asculte de Biserică. Și, ce mai putem pune înaintea lui Dumnezeu? Pocăința sinceră, zi de zi, la pravila noastră personală.

Uitați-vă, cât de frumoase sunt rugăciunile de seară! Aveți acolo o rugăciune, zice: Oare, Doamne, nu-mi va fi mie acest pat, groapă? Și înainte de aceasta, ne mărturisim zilnic toate păcatele pe care le-am făcut cu mintea, cu cuvântul, cu gândul, cu fapta, în acea zi. Să nu plecăm din ziua aceasta și din viața aceasta fără părere de rău, pentru toate păcatele pe care le-am făcut.

Avem Taina Pocăinței, prin care venim și mărturisim la duhovnic toate acestea pe care le-am mărturisit înaintea lui Dumnezeu acasă la noi, și primim dezlegare, și primim canon, și apoi primim împărtășirea cu Sfintele Taine. Ascultați-mă! Trupul și Sângele lui Hristos sunt Viață veșnică. Da! Sunt Viață veșnică în sufletele celor care sunt pregătite să țină această Viață veșnică înăuntru. Dacă venim și ne împărtășim în fiecare zi, fără să facem eforturi pentru a păstra Viața veșnică în sufletele noastre, nu ne îmbunătățim cu aproape nimic.

Și, să mai facem un lucru, pentru că vor fi mari sminteli. Auziți, s-a întâmplat ieri o chestiune. A zis cineva că-n Icoana Nașterii lui Hristos este diavolul care ispitește pe Dreptul Iosif. Și zic: Măi, de unde ați scos asta? că în Evanghelie nu este. Sfinții Părinți nu au zis aceasta. Și m-am apucat să caut să văd de unde a apărut. Și văd că, la un moment dat, cineva, vrând să-i explice Icoana Nașterii lui Hristos, a luat un pasaj, o cimilitură grecească și a pus-o acolo, printre altele. Și de acolo a fost preluată de alții. O puteți căuta pe pagina de internet a Patriarhiei Române, găsiți această informație că diavolul era prezent acolo și l-a ispitit pe Dreptul Iosif, spunându-i tot felul de lucruri care nu s-au întâmplat. Dar, nicăieri Sfinții Părinți nu zic asta, Evanghelia nu spune asta. Am auzit ieri și alaltăieri: Iar Nașterea lui Hristos așa a fost! zice Evanghelistul. Unde este diavolul acolo? Nicăieri. Și atunci, m-am adresat acestor părinți, zic: Părinților, de unde ați scos acest lucru? Și răspunsul a fost: Dar, tu ce dovezi ai că nu-i așa? Păi, frate, Evanghelia îți spune un lucru, Sfinții Părinți zic ceva. Tu ai venit cu o scorneală și tot eu trebuie să-ți spun că nu ai dovezi pentru scorneala ta?

Și aici este problema că, dacă ar fi un oarecare mai tânăr care nu știe, nu-i nici o problemă. Dar precum v-am spus: sunt arhierei, sunt preoți, sunt oameni foarte învățați care au zeci de ani de viețuire în Biserică, în Sfintele Taine, de nevoință, și pe aceștia poate vrăjmașul să-i înșele. De ce? Pentru că nu fac ascultare de Evanghelie și de Sfânta Scriptură. De asta vă spun: Pregătiți-vă și întăriți-vă! Nu vă smintiți de frații voștri! Dacă vedeți pe cineva alunecând, luați-l de mână și spuneți-i: „Măi, frate, nu-i așa! Uite, Evanghelia nu spune asta. Uite, Sfinții Părinți nu spun asta. Iată, Sfântul cutare nu vorbește asta. Părintele Justin nu ne-a învățat asta. De ce faci tu, ceea ce nu se cuvine?”

Și precum ziceam, cum zice Evanghelia (că nu zic eu): Dacă vă va asculta, ați câștigat pe fratele vostru. Dacă nu ascultă, mai luați încă unul sau doi, iar dacă nu, spuneți-l Bisericii, și dacă nici de Biserică nu ascultă, să vă fie vouă ca un păgân și vameș. Păziți-vă de aceste trepte. Pentru că ele acum se sar și vedeți tot felul de spurcăciuni și de urâciuni se pun în capetele celor care vor să lucreze dreptatea și să propovăduiască pe Dumnezeu.

Așadar, mă întorc la Sfântul întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan, și spun să ne dea și nouă Dumnezeu înțelepciunea și iubirea lui de Adevăr, și iubirea lui de Hristos și de Tainele Bisericii și Duhul Sfânt pe care L-a așezat în sufletul Său să-L așeze Dumnezeu și-n sufletele noastre ca să ne mântuim. Amin!