Părintele Ștefan Marcu: Am primit „Patericul românesc” și ziua aceea a fost pentru mine o zi de luminată bucurie. Ați realizat o lucrare care va va purta numele și aducerea aminte peste generații și veacuri românești, atât cât Bunul Dumnezeu va îngădui neamul nostru în istorie.

M-am născut și am crescut în Vrancea lui Ștefan Vodă alături de așezări mănăstirești și în cântecul Mioriței. Acolo mi-am petrecut tinerețea preoției și, când am dorit sa fiu și duhovnic, am cercetat cărți și duhovnici, dar abia după ce m-am confruntat cu Patericul Părintilor egipteni am început să mă apropii să înțeleg viața de taină a Ortodoxiei. Duhovnicia, viața de taină în credință, nu se poate realiza fără ucenicie pe paginile Patericelor, a scrierilor filocalice și vieților Sfinților Părinți.

Sunt încredințat că dacă astăzi se vorbește cu atâta căldură despre „omenie” ca notă de valoare și specifică neamului Românesc, aceasta se datorește în primul rând acestei revărsări de viață spirituală, pornită din desișurile codrilor, din minunatele poieni ale Carpaților noștri, de pretutindeni: „din munți și din câmpii”, de peste tot pe unde aleșii neamului au sălășluit și au aprins vatra de jăratic și lumina întru apărarea și mântuirea lui. Aș zice, și gândul meu mă face să privesc cu multă mândrie spre străbunii mei, că dacă poporul nostru a creat balada „ Mioriței”, dându-i cea mai aleasă formă poetică și un conținut de mare valoare ca sens și semnificație, aceasta este ieșită tot din comoara „Ortodoxiei”.

Dar mulțumesc lui Dumnezeu, Care, având grijă de mine, de mântuirea mea, m-a purtat prin necazuri, printre oameni de multe feluri și am ajuns să respir ușurat și să pot spune: „Sunt fericit că m-am născut ortodox”.

(...) Mai sus am spus că sunt fericit că m-am născut ortodox, acum, datorită „Patericului romanesc”, rodul ostenelii sufletului aprins de evlavie al Cuvioșiei Voastre, pot spune că sunt mândru de zestrea ce am moștenit-o de la strămoși care stătea ascunsă și neștiută.

 

Avem mare nevoie de o înviorare a tuturor celor chemați să cinstească prin viața și faptele lor moștenirea din străbuni.

Fie ca Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos să reverse în continuare harul său mântuitor peste creștinescul nostru popor, iar Sfânta Maica Fecioară să ne păstreze sub sfântul său acoperământ, Dânsa care în veacurile trecute a oprit pe Părinții de la Bistrița să plece la Sfântul Munte, încredințându-i că și România este „grădina Preacuratei”.