† Daniel Arhiereul: Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă!

Fără îndoială că satana sau diavolul (reprezentat în pictura părintelui în scena Călugărul răstignit și în cea a Judecății particulare) – „Sărsăilă", cum îl numea Părintele -, nu s-a bucurat nici de predicile Părintelui Arsenie la Sâmbăta, nici de duhovnicia Sfinției Sale din mijlocul mulțimilor, nici de semnele și minunile din închisoare și de la Canal (adeverite de martori), nici de smerenia adâncă a Sfinției Sale, precum nici de dragostea de Dumnezeu și de oameni, trăită la cea mai înaltă intensitate, prin nevoințe numai de Dumnezeu știute.
Nu se bucură diavolul nici de chilia Părintelui Arsenie săpată în munți, nici de pictura de la Drăgănescu, nici de semnele și minunile de la crucea și de la mormântul Sfinției Sale și cu atât mai puțin de râul de oameni devenit fluviu de pelerini, din aproape toate părțile și toate locurile unde viețuiesc români, în țară și străinătate, care se revarsă spre Prislop. Sabia de foc a Părintelui nostru Arsenie – „Arhanghelul" de la Prislop! – care a tăiat în cangrena păcatului la noi, la români (avorturi, necurăție, beție, fumat, înjurături și toate celelalte), îl ustură și-l arde pe vrăjmașul cel nevăzut al mântuirii oamenilor.
De aceea nu este de mirare faptul că, așa după cum de câteva ori iudeii au luat pietre în mâini ca să arunce după Iisus și împotriva lui Iisus (Ioan 8, 59; 10, 31; 11, 38), precum mai târziu împotriva Sfântului Arhidiacon Ștefan, ucigându-l, pentru că nu puteau răbda și accepta descoperirea Revelației din sinedriu – Șederea Mântuitorului Iisus Hristos Cel mort și Înviat, în cerurile deschise, pe tron, de-a dreapta Tatălui (Faptele Apostolilor 7, 55-60); tot așa, nu ne mirăm nicidecum și nu ne vom mira de cei ce au făcut același lucru cu sfinții în viețile lor și cu Părintele nostru Arsenie în vremea noastră.
Maica Domnului a fost oarecând înjunghiată în obraz, în Icoană, în Muntele Athos, chiar de către cineva care purta haină neagră și lungă!
Până la canonizare, răstignirea părintelui Arsenie Boca continuă!
Dacă hulitorii și batjocoritorii de pe Golgota din Vinerea Patimilor se transferă pe internet (în „cărți” și „filme”), nu e nici o mirare!
Însă: „Vedeți că nimic nu folosiți. Iată că lumea se duce după El." (Ioan 12, 19) – după Hristos în Ierusalim și după părintele Arsenie Boca la Prislop!
Apologia părintelui Arsenie Boca
Deoarece Sfântul Părinte Antonie cel Mare, „Patriarhul monahismului ortodox", ne spune în Patericul egiptean că „în tot ce faci, să ai mărturia Sfintelor Scripturi" (avva Antonie 5), rânduim la începutul cuvântului nostru arhieresc, teologic și duhovnicesc, de apărare a preacuviosului Părintelui nostru Arsenie de la Prislop, spre știință, înștiințare și luare-aminte, acest cuvânt dumnezeiesc din cărțile Regilor:
„Atunci au luat filistenii chivotul Domnului și l-au dus din Eben-Ezer la Așdod. Apoi au ridicat filistenii chivotul Domnului și l-au vârât în capiștea lui Dagon și l-au pus lângă Dagon. Iar a doua zi s-au sculat Așdodenii dis-de-dimineață și iată Dagon zăcea cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului. Și au luat ei pe Dagon și l-au pus iar la locul lui. Și s-au sculat ei dis-de-dimineață în ziua următoare, și iată Dagon zăcea cu fața la pământ înaintea chivotului Domnului; dar capul lui Dagon și amândouă picioarele și mâinile lui zăceau tăiate pe prag, fiecare deosebi, și rămăsese numai trunchiul lui" (I Regi 5, 1-4).
Și pentru că Sfântul Părinte Simeon Noul Teolog (946-1022), apărând cultul ortodox al părintelui său duhovnicesc, Cuviosul Simeon Evlaviosul de la Mănăstirea Studion din Constantinopol, spune că: „Cine nu este în comuniune cu sfinții contemporani lui, este lipsit de comuniunea sfinților!", întrucât s-au ridicat în ultima vreme destui „Atoni" împotriva Părintelui Arsenie Boca și a cultului uimitor și copleșitor pe care marea majoritate a românilor ortodocși o au față de Sfinția Sa, prin pelerinajele de la Prislop, Sâmbăta și Drăgănescu, adăugăm și acest fragment cunoscut, din Sinaxarul zilei de 15 august:
„Atunci s-a întâmplat unuia din numărul preoților din legea veche, anume Atonie, de a ieșit la drum. Acela, după ce norul s-a ridicat la înălțime după dumnezeiasca rânduială și pentru o mai mare minune, a văzut pe Sfinții Apostoli și mulțimea credincioșilor cu lumânări și cu cântări de Psalmi, înconjurând patul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și, umplându-se de zavistie, a înnoit în sine vechea răutate asupra Domnului nostru Iisus Hristos, și a zis: «Acesta este trupul ce a născut pe înșelătorul acela care a stricat legea părinților noștri! Vezi ce fel de cinste are?». Și fiind tare cu trupul, de mare mânie, s-a repezit cu sălbăticie și a alergat spre pat, voind să răstoarne la pământ Preacuratul trup al Preasfintei Fecioare Maria. Dar, când mâinile lui cele îndrăznețe s-au atins de pat, îndată au fost tăiate de sabia cea nematerialnică a izbândirii lui Dumnezeu de îngerul cel nevăzut, și au rămas lipite de pat; iar Atonie a căzut, răcnind și văitându-se cu amar." („Viețile Sfinților" pe luna august, Sinaxarul Praznicului Adormirii Maicii Domnului).
„O smerită mărturisire ortodoxă de credință, exprimată plastic"
De la începuturile slujirii, lucrării, propovăduirii și misiunii duhovnicești ale părintelui Arsenie în „mijlocul câmpului – și spațiului ninivitean românesc – plin cu oase omenești" (cf. Iezechiel 37, 1), de la Sâmbăta, Prislop și Drăgănescu, Sfinția Sa a fost precum „un semn care va stârni împotriviri" (Luca 2, 34) – după cuvintele profetice ale Dreptului Simeon, rostite în ziua Întâmpinării Domnului, către Sfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu, cu referire la Pruncul Mântuitor Iisus Hristos, adus la 40 de zile la templul din Ierusalim; „împotriviri" de care sunt pline dosarele de urmărire antihristică de la CNSAS, iar în ultimul timp gura lumii și gura iadului de pe internet.
Părintele Arsenie Boca a deranjat în timpul vieții și deranjează încă și mai mult după moarte! Părintele Arsenie Boca nu are nevoie nici de evlavia cuiva, nici de unanimitate și nici măcar de vreo canonizare. Părintele Arsenie Boca este ceea ce este: creștin ortodox botezat; absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din Sibiu; ucenic al Sfântului Munte Athos; ctitor spiritual al Mănăstirii „Brâncoveanu" de la Sâmbăta de Sus (căreia i-a dat aură) și stâlp de foc la Sfânta Mănăstire Prislop (căreia îi dă nimb).
Părintele Arsenie Boca a fost vreme de șase ani diacon al Catedralei Mitropolitane din Sibiu; preot vrednic al lui Hristos, duhovnic iscusit, propovăduitor și trăitor al Evangheliei Domnului, slujitor înflăcărat și înlăcrimat al Sfintei și dumnezeieștii Liturghii, păstor de suflete, om al lui Dumnezeu, mărturisitor și pătimitor pentru Hristos, în închisori și la Canal și pictor bisericesc, desfășurându-ne spre contemplare înaintea ochilor duhovnicești – după „Cărarea Împărăției" de la Sâmbăta și Predicile („Cuvinte vii") de la Prislop – „o smerită mărturisire ortodoxă de credință, exprimată plastic" (cf. Pisania), prin pictura bisericii de la Drăgănescu de lângă București.
Părintele Arsenie Boca n-a avut nici o condamnare politică și nici o condamnare canonică! Sfinția Sa a fost scos pe nedrept din mănăstire în contextul decretului 410 din 1959, printr-un ordin scris al Episcopiei de care aparținea atunci Sfânta Mănăstire Prislop, izgonit și aruncat în lume civil și dorind mereu să se întoarcă, împreună cu maica Zamfira și cu obștea de monahii aruncată pe drumuri, la Prislop și nu în altă parte!
În cei 30 de ani de exil (1959-1989), precum Sfântul Ioan Evanghelistul în insula Patmos și vremea de pribegie, precum Moise în Sinai 40 de ani, mai înainte de revelația rugului aprins, părintele nostru Arsenie Boca și-a înțeles și și-a acceptat crucea rânduită și îngăduită de Dumnezeu prin oamenii Cezarului roșu de atunci. Dar părintele nu și-a întrerupt rugăciunea minții și rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus și închinarea în Duh și Adevăr, lucrare duhovnicească și mistică filocalică care constituie proscomidia, miezul, esența și epicleza Liturghiei interioare.
De aceea, Sfinția Sa, începând de la Sâmbăta și Prislop și cu atât mai mult de la Drăgănescu și Sinaia, s-a învrednicit de haruri și harisme, de daruri duhovnicești deosebite, de care puțini se învrednicesc cu adevărat într-o sută sau în sute de ani.
Străvederea cu duhul, cunoașterea, citirea și descoperirea gândurilor, dezvăluirea trecutului omului și descoperirea profetică a viitorului omului, țării și lumii au fost și sunt lucrări ale Duhului Sfânt, care s-au manifestat din belșug în viața curată moral și sfântă duhovnicește a Sfinției Sale, în ciuda oricăror calomnii; în scrierile pline de înțelepciune, claritate, precizie, concizie și limpezime și în pictura străbătută de transparență în haruri și lumini taborice, care o fac unică în țară, unică în Ortodoxie și unică în lume, ca expresie estetică a Revelației dumnezeiești întemeiată pe Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, cu nuanțe reale de originalitate și aplicare la omul modern, cu mesaj profund teologic, curat dogmatic, limpede ecumenic și nu lipsit pe alocuri de accente profetice (care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri).
„Țineți cu poporul, ca să nu rătăciți!"
Sfârșindu-și viața în exil la Așezământul monahal de la Sinaia în 28 noiembrie 1989, spovedit și cuminecat cu Sfintele Taine ale lui Hristos – precum Sfântul Ioan Gură de Aur în anul 407 la Comana, Sfântul Maxim Mărturisitorul în 662 la Lazica și Sfântul Simeon Noul Teolog la Mănăstirea Sfânta Marina în 1022 și atâția alți sfinți -, Arsenie Boca este un părinte al neamului nostru, un mijlocitor, un călăuzitor și ocrotitor și un rugător fierbinte către Dumnezeu. Eu îl văd și îl socotesc pe părintele nostru Arsenie Boca ca pe unul dintre preoții sfinți ai Bisericii noastre Ortodoxe, purtători ai chivotului lui Hristos peste Iordanul istoriei, în spațiul nostru românesc (cf. Iosua 3, 14-17). Văzându-L și simțindu-L răstignit pe Mântuitorul Hristos în regimul trecut, vreme de zeci de ani, pe o cruce nevăzută mai mare decât cea de pe Caraiman, părintele nostru Arsenie Boca a fost printre puținii – dacă nu chiar singurul, precum Sfântul Ioan Evanghelistul – care au stat cu deplină statornicie și cu desăvârșită verticalitate, lângă crucea lui Hristos, fără vreun compromis cu cei fără de Dumnezeu.
Cuvintele unui mare ierarh, rostite cu un veac în urmă: „Țineți cu poporul, ca să nu rătăciți!", se potrivesc întocmai și în cazul părintelui Arsenie de la Prislop. Și poporul ține cu Sfinția Sa, pentru că-i confirmă sfințenia vieții; îi pecetluiește ortodoxia învățăturii și a spiritualității și îi simte și îi poartă pe umeri autenticitatea cultului și a evlaviei, până în pragul și în ziua „plinirii vremii" canonizării!
Urmașii răzvrătiților lui Core, Datan și Aviron împotriva evidenței (Numerii 16, 1) însă, precum și discipolii tâlharului batjocoritor, răstignit de-a stânga Domnului (Luca 23, 39), singuri se osândesc pe ei înșiși, în fața lui Dumnezeu și a neamului românesc, sporindu-și vina, împreună cu toți hulitorii, specialiști în pălmuiri, cărora Iisus le răspunde peste veacuri: „Dacă am vorbit rău, dovedește că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă bați?" (Ioan 18, 23), pentru că la Judecata de Apoi se vor da pe față „gândurile multor inimi" (cf. Luca 2, 35).
† Daniil arhiereul
Ziarul Lumina / MĂRTURISITORII - Cuvânt al Arhierelului cu ocazia blafemiei Humanitas, despre care s-a exprimat tranșant, aici: Tatiana
Niculescu Bran și Gabriel Liiceanu spulberați de ucenicul Părintelui
Arsenie Boca, Preasfințitul Daniil, Episcop-locțiitor al Daciei Felix:
Volumul Humanitas, o blasfemie și o infamie cu iz demonic
Perfect valabil și azi, la continuarea operațiunii bolșevice, prin BLASFEMIA NEOMULUI ALEXANDRU SOLOMON la adresa românilor și a Părintelui Arsenie Boca. Scrisoarea Deschisă a marelui regizor Nicolae Mărgineanu
ActiveNews nu a primit niciodată altă publicitate decât cea automată, de tip Google, din care o îndepărtăm pe cea imorală. Aceasta însă nu ne asigură toate costurile.
Ziarele incomode sunt sabotate de Sistem. Presa din România primeste publicitate (adică BANI) doar în măsura în care este parte a Sistemului sau/și a Rețelei Soros. Sau dacă se supune, TACE sau MINTE.
ActiveNews NU vrea să se supună. ActiveNews NU vrea să tacă. ActiveNews NU vrea să mintă. ActiveNews VREA să rămână exclusiv în slujba Adevărului și a cititorilor.
De aceea, are nevoie de cititorii săi pentru a supraviețui așa cum este acum. Dacă și tu crezi în ceea ce credem noi, te rugăm să ne sprijini să luptăm în continuare pentru Adevăr, pentru România!

RO02BTRLRONCRT0563030301 (lei) | RO49BTRLEURCRT0563030301 (euro)
Pe același subiect

Brâncuși a fost un mare monah al culturii românești iar Eminescu a fost ucis. Cuvânt memorabil despre creștinismul românesc, Brâncuși și Eminescu al unui mare pătimitor al închisorilor bolșevice: mărturisitorul Virgil Maxim (+ 19 martie 1997)

Din temnițele memoriei: Ioan Ladea – deținut politic la vârsta de 13 ani! (19 februarie 1935 - 15 martie 2001)

Jurnalul personal al Sfântului Părinte-martir Ilarion Felea și o mărturie a Biancăi Felea Darian - nepoata mucenicului răpus la Aiud (21 martie 1903 – 18 septembrie 1961)

Poetul mărturisitor și psaltul Ilie Tudor, tatăl rapsodului Tudor Gheorghe. 102 de ani de la naștere, 20 de ani de la adormire (3 Martie 1923 - 22 Martie 2015)

Sinaxarul Demnității Românești. 24 martie 1974: Generalul Platon Chirnoagă, eroul de pe Frontul de Est, personalitate luminoasă a exilului anticomunist

28 de ani de la săvârșirea lui Virgil Maxim, unul dintre cei mai mari rugători și mistici pe care i-a dat acest neam († 19 Martie 1997). VIDEO: Virgil Maxim recitând propriile poezii
Recomandările noastre
Locații: Prislop România Sâmbăta de Sus
Organizații: Editura Humanitas NKVD Patriarhia Română
Tip conținut: Opinii
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Comentarii (4)