ascultă articolul

Comunicat de Presă

În ceea ce privește proclamarea locală a canonizărilor în Arhiepiscopia Bucureștilor, vă aducem la cunoștință că Anul Centenar al Patriarhiei Române cuprinde o serie de evenimente importante, care necesită, din punct de vedere organizatoric, o pregătire minuțioasă.

Prin urmare, proclamările locale ale canonizărilor din Arhiepiscopia Bucureștilor vor avea loc în perioada 2025-2026. Astfel, în anul 2025 va avea loc proclamarea canonizărilor Sfântului Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, în data de 16 septembrie, și a Sfântului Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, în data de 4 octombrie.

Iar, în anul 2026, după finalizarea raclelor în care vor fi depuse sfintele moaște ale Sfântului Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu și ale Sfântului Preot Mucenic Constantin Sârbu, vor fi stabilite și datele la care se va săvârși proclamarea locală a canonizării acestora.

Însă slujbele Sfinților Ilie Lăcătușu și Constantin Sârbu vor fi săvârșite în acest an (2025), conform rânduielilor tipiconale, în zilele prăznuirii acestora (Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu – 22 iulie și Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu – 23 octombrie).

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Bucureștilor

"Mami, nu se mai poate așa ceva, bunelu' doar doarme când venim noi la el, dar nimeni nu îi dă să mănânce, mami? Oamenii aceștia toți și tu , mami, cer toți ceva, șoșotiți la urechea lui, dar uite ce slăbuț e bunelu' Ilie, i s-a ascuțit năsucul detot!
Hai să-l trezim să îi aducem să mănânce puțin, sigur e flămând!"- Dimitri (4 ani avea, 22 noiembrie 2016, notiță în Jurnalul meu de mamă) - copiii mereu au avut certitudinea că părintele Ilie, bunelu' Ilie, doarme când ajung ei la el, dar gândul că este "mort" nu le-a traversat nici mintea, nici inimile.

Se "întâmplă" canonizarea oficială a Părintelui Ilie Lăcătușu de către Sinod.
...dar pentru multe suflete, părintele Ilie era deja Sfânt. Sfânt în Ceruri și pe Pământ încă din timpul șederii Aici.
Am purtat în pântec și băieții gemeni și fetița sub ocrotirea blândului Bătrân, sfânt prin darul păcii sufletești și prin toate minunile cu care m-a înconjurat.
Iar faptul că dragul de părinte duhovnic Justin Pârvu îl purta pe Părintele Ilie în cuibul inimii sfinției sale, cu atât mai mult a sporit bucuria cerească de a-l simți mereu pe părintele Ilie alături.

Pe 22 iulie 1983, când este pomenită și Sfânta Maria Magdalena, întâiul suflet bine-vestitor al Învierii Mântuitorului, sfântul cel blând urca la Tatăl.

Recunoștință, Părinte Ilie, că îmi și ne sunteți familie de atâția ani, pentru că toți 3 puii mei, acum flăcăi și domniță, au venit la sfintele moaște, simt și gândesc ca despre "Bunelu' Ilie din Cer".

...dincolo de cuvinte...
Mărturia Părintelui Justin Pârvu:

"Cu Părintele Ilie Lăcătușu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică și prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, și atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie.

Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidență cu ceva, făcea pe neîsemnatul. Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf.

Vă dați seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toți înspăimântați, mai ales că îi văzusem și pe caraliii noștri cu mitraliera, vreo patru mitraliere.

Probabil așteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare și stuful era tocmai în adâncime. Toți am început să murmurăm și nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm și să scoatem câte doi snopi.

Pentru cine făceam noi astea? Nu avea nici un sens. Măi și cum să intri în apă? Calci te duci într-o știoalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început.

Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm și ne-a îmbărbătat pe toți: „Măi, intrăm pentru că ăștia îs puși pe gând rău; ăștia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați”.

Măi, și am intrat. Am ajuns acolo, până la bărbie am intrat în apă. Am tăiat frumos snopi. Și ne miram cu toții că lucram ca pe uscat.

Unii până la piept, unii până la gât, unii în sfârșit până la jumătate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Și am scos. Am mers vreo trei ore în apă, și am scos la mal cei doi snopi.

Dar nu era numai așa că-l tai cu frunze, trebuia frumos, curățat, măsurat, pus la dimensiune și era un ger de treizeci de grade afară, gheața groasă de 20-25 cm, încât vedea nufărul galben înflorit sub gheață. Sus ne însoțeau niște păsări, care ne-au urmărit în tot acest timp și dedesubt florile de sub gheață. Ei bine cu toții nevătămați și uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci.

Că dimineața, când am intrat noi era ceață, nori și rece, așa te prindea la oase. Și dintr-odată a apărut soarele, măi băieți, s-a luminat de ziuă. Era o căldură, de se minunau și caraliii.

Ne-am dezbrăcat și s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte sobă, așa aburi ieșea din toate. Ne-am încălțat, ne-am îmbrăcat și hai la colonie. Și așa Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi au fost cu noi și ne-au ajutat, chiar în ziua de 30 ianuarie.

Și vă spun că nu s-a întâmplat să fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Și aceasta datorită rugăciunilor Părintelui Ilie, că altfel cred că eram cu toții morți. Gardienii erau amărâți, ne-au lăsat acolo. Căldura devenea din ce în ce mai puternică. Ne-am stors hainele, ne-am spălat și ne-am uscat pe drumul de întoarcere în lagăr.

Am plecat de acolo cu emoția că Dumnezeu, pentru neputința noastră de a mai îndura, săvârșise o minune.

Credeți că acești ticăloși au spus ceva? Când au văzut că după două-trei zile nici unul dintre noi nu se îmbolnăvește, au gândit cu siguranță, uluiți fiind, că „acești bandiți sunt într-adevăr ticăloși: chiar și Dumnezeu este cu ei!”…”.