Reprezentanți ai AFDPR ne-au mărturisit că, în anul 1998, Miliția statului român redenumită Poliția Română pe 27 decembrie 1989 le-a „recomandat” să-și vadă de treabă și să toarne ciment peste acel loc, deși unul dintre schelete fusese deja identificat ca fiind al unui medic ce fusese operat în Germania și avea o schijă de susținere a unui os.

 

Undeva mai la dreapta, în dreptul troiței-monument și la maginea gardului ce străjuia în 1958 cimitirul „Eternitatea” și marca totodată capătul cimitirului la acea vreme, zac și osemintele ultimului partizan al Bucovinei, VASILE MOTRESCU, într-o groapă comună nedeschisă și neindentifică cu exactitate încă.

 

De curând, am aflat că un fost angajat al Penitenciarului Botoșani, căruțașul care l-a transportat pe Vasile Motrescu în noaptea de 29/30 iulie 1958, a mărturisit, înaintea morții, că l-a dus lângă gardul din dreapta, de la marginea cimitirului, nu departe de locul unde se află troița din această fotografie. Asemenea lui Vasile Motrescu, mulți alții au fost aruncați în gropi comune, iar călăii lor s-au bucurat de pensie lungă și tihnită mult după anii 1990.

 

Este și cazul lui Fehler Moritz (Fellăr, Feller), șeful departamentului de Anchete Penale de la Securitatea Suceava, instruit ca anchetator la Moscova, în 1948 - anchetator la Securitatea din Botoșani în ianuarie 1958 când este prins ultimul partizan din Bucovina, Vasile Motrescu, condamnat la moarte.

 

A asistat la execuția acestuia, care a avut loc în 29 iulie 1958 la Botoșani. A anchetat pe mai mulți dintre membrii grupării de partizani luptători împotriva colectivizării, cum a fost și Gruparea albastră, din zona Botoșanilor, în rândurile căreia se afla Gheorghe Anghelache, care mărturisește: „M-a bătut cu funia udă. Cu ochii lui bulbucați, părea turbat. Eu eram legat la spate cu niște cătușe țigănești. Când a văzut că n-o scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și m-a scuipat de nu puteam deschide ochii. Se amuza punându-i pe cei anchetați la curent electric. «Lui O.S. îi puneau legăturile la un dinte și la un testicol. Mie îmi puneau la ureche și la degete. Îi amuza nespus felul în care săream până în pod, urlând” (Alexandru Constantinescu, prof. n. 1930).

 

Din alte surse există informația că pe un alt partizan, din aceeași grupare, Toderință Fediuc, l-a schingiuit până ce l-a ucis... A anchetat și lotul de partizani condus de Vasile Blănaru, din Câmpulung Moldovenesc.

Înlăturat probabil din Securitate, la un moment dat, a ieșit la pensie ca salariat civil. Până târziu după decembrie 1989, locuia în Suceava. Ca pensionar, îi plăcea să joace șah cu foștii lui tovarăși, în parc.

_______________________________

Concomitent cu amenajarea primului muzeu sătesc al victimelor comunismului și al rezistenței anticomuniste Memorialul Vasile Motrescu de la Vicovu de Jos, amenajarea Traseului memorial tematic „Calea Partizanilor din Bucovina” și introducerea acestora în circuitul turistic istoric și cultural, ne adresăm instituțiilor abilitate pentru a obține avizele necesare în vederea scanării aeriene a zonei care mărginea cimitirul la 1958, cu tehnologia LiDAR și demararea unei campanii de săpături arheologice. Tehnologia LiDAR (Light Detection and Ranging) a revoluționat arheologia modernă, devenind un instrument esențial pentru prospectarea aeriană și terestră. Aceasta permite scanarea suprafețelor și crearea de hărți 3D de înaltă rezoluție, fiind capabilă să „privească” sub vegetația densă și să dezvăluie chiar structuri antice invizibile ochiului uman sau fotografiilor aeriene convenționale.