Astăzi se împlinesc 97 de ani de la nașterea marelui om Radu Ciuceanu (16 aprilie 1928- 12 septembrie 2022), cel ce a pătimit 15 ani (1948-1963) în temnițele comuniste, pentru țară și pentru Dumnezeu, arestat fiind în timp ce era student la medicină și în același timp în comitetul de conducere al Mișcării Naționale de Rezistență din Oltenia, sub învinuirea de "uneltire contra ordinii sociale”.

În perioada detenției a suferit torturile și umilințele din închisorile Craiova, Pitești, Jilava, Târgșor, Gherla, Aiud, Văcărești, Dej, timp în care, a fost supus unor suplicii de nedescris dar relatate, chiar de dânsul, în seria de lucrări memorialistice publicată până aproape de trecerea sa la Domnul.Ieșit din închisoare la expirarea pedepsei, a urmat un drum lung și anevoios, cu suișuri și coborâșuri, inclusiv stabilirea de către autorități, în plina "libertate comunistă”, a unei perioade de domiciliu obligatoriu, pornind de la muncitor necalificat, statut atins abia după doi ani de la eliberare, până la, în 2019 - după ce a devenit absolvent al Facultății de Istorie și a lucrat ca muzeograf și cercetător, apoi Profesor -, membru de onoare al Academiei Române.

Odată cu această zi din acest an, consider să adresam cu toții un gând bun amintirii acestui creator, care se numără printre cei care au deschis cale bătută recunoașterii luptei poporului român pentru eliberarea de sub opresiunea comunisto-bolșevică de după actul de întoarcere a armelor și despre care aproape nimeni nu avea să ghicească ce tragedie aduce în viitor pentru România.Totodată, consider necesar să motivez acordarea denumirii de creator, deoarece Radu Ciuceanu a fondat AFDPR (Asociația Foștilor Deținuți Politici din România), a luptat pentru acordarea acestor martiri ai temnițelor comuniste și ai persecuțiilor din deportări și locuri de detenție și de supliciu, a unor drepturi reparatorii. A fost, după 1989, fondator al Primului Parlament al României, inițiator (1991-1992) al proiectului de lege pentru studierea dosarelor arhivelor Securității (CNSAS) și susținător al proiectului TVR ”Memorialul Durerii”, de asemenea, în 1993 fondator al al INST (Institutul National pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Române), al cărui director a fost, și care și acum așteaptă să i se atribuie, postum, numele său.

Creator doar pe acest tărâm, Radu Ciuceanu nu s-a dezis niciodată de Dumnezeu, și, cum mărturisea cândva, în închisorile comuniste a suferit însuși Iisus, căci L-a văzut acolo purtăndu-și crucea.

„L-am văzut pe Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, în fața mea, purtându-Și crucea și I-am auzit îndemnul: Și tu să-ți porți crucea!”, după cum scria în „Thalasa! Thalasa! Thalasa!” (Academia Română, INST, București, 2017).

Credință și atitudinea creștină nu l-au părăsit niciodată, în pofida suferințelor îndurate, iar în 2017 Patriarhul Daniel i-a conferit, pentru dragostea să nemărginită și dovedită pentru Biserica, ca Apărător al Ortodoxiei în timpul comunismului, Crucea Patriarhală.

Nu se poate uita suferință avuta de Radu Ciuceanu în urma unui proces de atribuire a sediului INST, care a aparținut întotdeauna Statului român, ca sediu secret al serviciilor de informații românești, către persoane private, proces care a durat 14 ani, cu deznodământ considerat corect juridic, însă nu și faptic și, poate, nedreptatea cea mai mare care i-a accelerat sfârșitul survenit în 12 septembrie 2022, a fost pronunțarea Tribunalului prin care acest sediu din Str. Arh. Grigore Cerchez nr.16 să treacă în respectiva proprietate privată, fară drept de apel, fară a se apela la opțiunea acordării unui alt imobil revendicatorilor, fie restituirea în bani.

Deși evacuase sediul, i-a fost trimis drept răzbunare pentru lupta sa pentru dreptate un executor judecătoresc și i s-a invocat plata unor penalități care cu greu i-au fost diminuate în contestație. În câteva luni sănătatea i s-a agravat substanțial și cred că este lesne de înțeles că aceasta amărăciune i-a grăbit sfârșitul.

Poate ar fi fost o ușurare pentru distinsul Profesor să afle că, postum, Parchetul a clasat dosarul privind atât reclamația atribuirii posibil frauduloase a sediului, precum și cu privire la suspiciunile unei morți dubioase, că Tribunalul a respins contestația fața de clasare, iar CEDO a respins de asemenea reluarea anchetei penale pe motiv că reclamantul, prieten apropiat al Profesorului, nu ar fi fost afectat suficient...

Adică, prin urmare, Radu Ciuceanu s-a aflat într-o situație fară posibilitate de reușită, în fața unor forțe malefice cu tentacule internaționale, posibil mult prea puternice chiar și pentru Statul român.

În continuare, în plimbările mele prin zona fostului sediu al INST, văd mereu placa memorială unde scrie că poetul Tudor Arghezi s-a săvârșit din viață în acel imobil, într-un apartament în care locuise Mitzura Arghezi. Mă întreb și vă întreb, oare vom vedea vreodată pusă pe el și o placa comemorativă pe care să scrie: "Aici a lucrat Radu Ciuceanu, martir al temnițelor comuniste, acest imobil fiind între martie 1993 și decembrie 2021 sediu al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului al cărui fondator a fost.”?...

Pioasă, duioasă amintire neuitatului Radu!

Sanda Florentina Popa, dr.ing., copil de fost deținut politic anticomunist prieten cu Radu Ciuceanu

Imagine de la mormântul său din Cimitirul Bellu (fig. 50)