ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



ActiveNews din 26 iunie 2024 a publicat un frumos articol memorial despre parintele Ioan Iovan de la Vladimiresti, articol semnat de Laurentiu Cosmoiu si publicat initial in ziarul Lumina. Și mărturisitoarea Aspazia Oțel Petrescu îl evocase în luna mai, la 13 ani de la adormire. M-a impresionat portretul luminos al parintelui. Privindu-i fotografia mi-am adus aminte de preotul tinar care m-a impartasit si pe mine in vara anualui 1956 la inchisoarea Jilava.

Prin iunie 1956, cand inca nu implinisem varsta de 20 de ani, eram transferat de la inchisoarea din Timisoara la Jilava si de acolo urma sa fiu trimis la Aiud. Fusesem prins pe frontiera iugoslava si condamant la doi ani de inchisoare, dar aveam sa ma intorc acasa dupa aproape patru ani. Inchisoarea m-a traumatizat, dar mi-a deschis ochii mintii si m-a ajutat sa ma maturizez. Acolo, in temnitele comuniste, au intalnit cele mai frumoase caractere spirituale si intelectuale ale neamului romanesc. Unul din acestia a fost parintele Ioan Iovan.

In 1968 am reusit sa plec din tara si sa scap de communism. Un an de zile mai tarziu, am inceput sa scriu prima mea carte intitulata Amintiri din Inchisoare, carte publicata in 1973. Acum dupa alte cinci decenii, privind fotografia parintelui Iovan aparuta in Activenews m-au podidit lacrimile si m-am dus imediat la cartea mea de amintiri. Iata ce am scris despre acea intalnire cu parintele Iovan la paginile 62-64. Redau textul integral asa cum mi-am amintit insa la acea vreme. Deci, se intampla in vara anului 1956 intr-o celula din Jilava.

***

…Dimineata incepea cu o rugaciune in surdina condusa de parintele Iovan…Duminica se facea o adevarata slujba care dura pana aproape de pranz. Apoi, parintele spovedea si impartasea, uneori dand si canoane in functie de greseli. Nu stiu prin ce imprejurare reusise sa pastreze o cruce de argint din cele folosite in biserica. Mai avea si o sticluta cu vin tonic obtinuta in mod neasteptat de la cabinetul medical, si cu ea impartasea detinutii.

…Era un om retras si meditativ si aborda numai subiecte religioase. Fusese preotul manastirii Vladimiresti pe care securitatea o inchisese pentru ca devenise un punct de pelerinaj al multimii avide de adevar si dreptate. "Tot ce vor comunistii este sa pastreze biserica ca ziduri, ca muzee si institutii, si sa-i ucida spiritualitatea si credinta”, spunea.

Parintele Iovan refuzase. Desi fusese maltratat la Securitate, ne amintea intodeauna ca nu avem voie sa urâm si sa dusmanim. "Dumnezeu vede totul si va judeca. Noi sa ne inchinam si sa spunem Dumnezeu sa-I ierte…”

M-am spovedit si m–am impartasit si eu si l-am ascultat de multe ori vorbind despre crestinism si religie. Era un om si un preot cu care discutia era o baie spirituala... "Exista un singur Dumnezeu in lume” spunea el. "Religia crestina e religia adevarului, a iubirii. Cand te golesti de Adevar si de Iubire, esti gol complet pe dinauntru…

Dumnezeu a facut crestinismul pe masura nevoilor omului. Destul de larg ca sa-ti dea libertate de actiune si destul de stramt ca sa te opreasca de la greseli. Desigur, toti oamenii gresesc, dar ratacirile dincolo de limitele crestine si umane te pot apropia de satana...

Credinta adevarata te usureaza si iti da o cumpana in viata oriunde te-ai afla, pentru ca atunci cand te gandesti la Dumnezeu, El este langa tine si nimic nu te poate ameninta…” este ceace imi amintesc eu despre el si am consemnat in cartea mea de amintiri…

***

Parintele Iovan m-a ajutat sa-mi nivelez drumul interior. De atunci, cu fiecare zi, cu fiecare pas, m-am regasit si mai mult, reusind in cele din urma sa-mi realizez un puternic echilibru propriu. Atunci am descoperit Crestinismul logic…

Citind paginile scrise de confratele Laurentiu si doamna Aspazia și privind fotografia blanda a parintelui Iovan mi-am reamintit de figurile luminoase ale ierarhilor nostri care au patimit in inchisori, dar care prin credinta lor ne-au usurat si noua, celorlalti detinuti, greutatea zilelor de temnita.

Nicolae Dima, USA