ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Arhimandritul Benedict Ghiuș, unul dintre fondatorii Rugului Aprins, a trecut la viața veșnică în data de 12 iunie 1990, amintește Basilica.ro, Agenția de Presă a Patriarhiei Române.

Vasile, după numele său de botez, s-a născut în anul 1904 la Domnești, în județul Vrancea. A studiat la Facultatea de Teologie din Cernăuți, apoi a obținut doctoratul la Strasbourg, în Franța.

În 1934, a intrat în monahism la Mănăstirea „Noul Neamț” din Basarabia, a fost hirotonit ierodiacon în același an, ieromonah în 1936, iar mai târziu, în 1939, a fost hirotesit arhimandrit.

A fost ­duhovnic al elevilor de la Seminarul din Chișinău între 1938 și 1940, apoi duhovnic al Academiei Teologice de la Arad (1944) și asistent la Facultatea de Teologie din București (1944-1948).

Între anii 1949 și 1954 a fost profesor la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamț, unde alături de arhiereul Gherasim Cucoșel și Cuviosul Petroniu Tănase Prodromitul au crescut duhovnicește mulți călugări și preoți. Ulterior, a venit la București, unde a fost profesor și duhovnic la Seminarul Teologic.

Rugul Aprins

Patriarhul Justinian l-a numit stareț al Mănăstirii Antim pentru a scoate gruparea „Rugul aprins” de sub conducerea unui stareț impus de regimul comunist.

Arhimandritul Benedict Ghiuș, alături de Cuvioșii Sofian și Petroniu Prodromitul, a adunat mulți intelectuali cărora le-a insuflat practica Rugăciunii lui Iisus.

A fost condamnat în 1958 la 20 de ani de închisoare în seria de arestări „Rugul aprins”. Cu ­rugăciunea pe buze și în inimă, a făcut față torturilor de la Aiud și Salcia timp de șase ani.

După eliberarea din închisoare, în 1964, a fost timp de 10 ani preot slujitor și duhovnic la Catedrala Patriarhală, după care s-a retras la Mănăstirea Cernica. Acolo, s-a ocupat de reeditarea Proloagelor tipărite la Mănăstirea Neamț între anii 1854 și 1856.

Arhim. Benedict Ghiuș a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica de lângă București .

Monahul Filotheu Bălan de la Petru Vodă amintește la rândul său:

„Astăzi este și pomenirea părintelui Arhimandrit Benedict Ghiuș, un om al lui Dumnezeu cu totul dedicat Sfintei Scripturi și Sfinților Părinți.

Înainte de venirea comuniștilor fusese propus pentru hirotonie întru episcop, lucru care nu s-a mai petrecut vreodată. Restul vieții și-a dedicat-o rugăciunii și vieții în Hristos.

Convorbirile sale cu Părintele Ioanichie Bălan, păstrate în volumele de Convorbiri Duhovnicești, vor rămîne ca o icoană a sufletului său.

Înainte de ultima sa arestare, mergînd la Mănăstirea Cernica la o sfîntă liturghie, părintele Gheorghe Calciu l-a văzut pe bătrînul monah în altar îmbrăcat în lumină.

Părintele Benedict ne-a lăsat, dintre ostenelile sale, actuala reeditare a Proloagelor celor 12 luni (cărora le-a adăugat datele istorice exacte la fiecare din Sfinții pomeniți).

Să avem parte de rugăciunile sale.”

Mărturia Părintelui Gheorghe Calciu:

„Îmi amintesc de un călugãr român, Părintele Benedict Ghiuș de la mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureștiului.

Părintele acesta practica, de mai multã vreme, rugăciunea inimii.

Într-o Duminică, slujeam Sfânta Liturghie în aceasta mănăstire, împreună cu câțiva călugãri. Părintele Ghiuș, foarte înaintat în vârstă, ne însoțea și era așezat pe un scaun în colțul altarului.

Soarele nu pătrundea în biserică, așa că era destul de întuneric.

La un moment dat, o lumină dulce a început sã se răspândeasca din colțul în care era așezat părintele Ghiuș.

Fără a se întinde în tot altarul, lumina aceasta înconjura chipul surâzãtor și transfigurat al părintelui. Această lumină a durat pe tot parcursul Liturghiei iar în momentul în care părintele a luat Sfânta Împărtășanie, mâinile i-au devenit luminoase.

Cu toate acestea, părintele nu realiza ce se întâmpla.

Atunci, fiecare s-a închinat înaintea sa, dar părintele s-a întristat, simțindu-se prea onorat, și se retrase timid în colțul său. Odată cu sfârșitul slujbei părintele s-a îndreptat umil spre chilia sa, cu privirile plecate.”

Citiți și Camelia Suruianu: Membrii RUGULUI APRINS - văzuți prin ochii celor care i-au cunoscut

Toate părțile studiului doamnei Camelia Suruianu despre Rugul Aprins pot fi citite AICI