ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Liga Studenților - LS IAȘI a scos la iveală un text INEDIT scris de Valeriu Gafencu despre sărbătoarea Învierii: "De Paști în sat”. Textul a fost publicat în revista „Crenguța” a Societății de lectură „B.P. Hasdeu" a Liceului „Ion Creangă" din Bălți, nr. 3 din aprilie-mai 1938, când Valeriu Gafencu era în casa a X-a (clasa a VI-a după numărătoarea vremii), și a fost descoperit de domnul av. Iulian Rusanovschi, inițiatorul campaniei Monumentele Basarabiei Furate. Redăm textul mai jos:

DE PAȘTI ÎN SAT

Greu mai trece vremea când ești în așteptare, mai ales în așteptarea unei sărbători ca Paștile.
E Săptămâna cea Mare a Patimilor și parcă pe toți ne face mai buni amintirea chinurilor lui Hristos. Și-n sat trăiesc toți în post și rugăciune, iar Vineri fetele și flăcăii țin post negru, să le fie ursitul frumos.

Și firea-i posomorâtă. Lacrimi mari de ploaie cad din cerul cenușiu. Și lumea e-n așteptare. Vine Sâmbăta Mare și seara flăcăii aprind focuri, obiceiul rămas, se zice, de la străjuirea mormântului lui Hristos.

Și-n miez de noapte lumea-i adunată la biserică. În simple legături de pânză oamenii au păscuțele și ouăle roșii ce vor să le sfințească.

Ploaia a încetat. Bolta înstelată pare o biserică mare cu zeci de făclii și mereu se adună morod cu frunțile senine parcă luminate de măreția zilei și de puternica și neînfrânta credință din suflet.

Și la mijlocul nopții glasul preotului spune rar, cu pietate, cu sfințenie: „Hristos a înviat!”.
Și poporul răspunde cu suflet, ca un singur om: „Cu adevărat a înviat!”.

Și toată lumea parcă vede-n față, parcă simte Învierea. Și sănețele detună să s-audă-n lume că a înviat Iisus, iar femeile aleargă să prindă hârtiuțe afumate de pușcă pentru descântecele lor.

Tot satul, toată biserica, toți credincioșii parcă-s un cântec măreț și sublim de Înviere.

Toți cu inimi curate se sărută-n semn de împăcare. Se sfințește apoi pasca, ouăle și porumbul, pe care femeile-l aduc să-l dea sfințit la păsări, să se bucure și ele că de-a-ceea-i Paște. 

Se ciocnesc cu bucurie ouă roșii și toți se salută cu „Hristos a înviat!”.

În mijlocul satului, în bătătură se-ntinde hora, iar mai încolo-i dulapul. Peste tot sunt fețe vesele, numai vreun copil e trist că altul i-a câștigat oul roșu: „...Da... a tău îi di chitcî... lasă c-am sî vin și eu cu unu’ di lemn ș-am sî ți li strâc pe-a tali”…

Și-n toată veselia și voia bună îți dai seama de sănătatea țăranului român, îți dai seama că rădăcina noastră e tare, îți dai seama că poporul nostru e tânăr, verde, voinic și că nu va pieri niciodată fiindcă-i clădit pe temelii sufletești.

Valeriu Gafencu, clasa a VI-a