Andrei Tarkovski, considerat de către Agenția Reuters unul dintre cei mai mari regizori de film din istoria cinematografului, a avut sânge românesc. Dezvăluirea a fost făcută de către sora marelui regizor, Marina Tarkovskaia, într-un interviu acordat revistei Gordon Boulevard în urmă cu mai mulți ani.

Întrebată despre originile sale și ale fratelui său, Marina Tarkovskaia a răspuns că familia sa se trage din Polonia și România, nicidecum din Caucaz, așa cum circulă o legendă prin Rusia.

„Așa zisele origini caucaziene sunt un mit, o provocare. A apărut pentru că în Caucaz există un Munte Tarkitau, și un salt denumit „Tarki”, despre care a scris poetul Polejaev, aflat în exil acolo.Cineva chiar a venit la bunicul meu și i-a spus că ar trebui să moștenească oi și mine de argint, doar datorită similarității de nume. Bunicul a refuzat.

Toți cei din neamul Tarkovski au fost blonzi cu ochi albaștri - cu rădăcini pronunțate slave. Rădăcina este în Polonia, acolo unde numele „Tarkovski” este destul de comun. Acolo există și orașul Tarkov.

Când am conceput cartea de memorii „Fragmente dintr-o oglindă” am început să strâng material: am fost acasă, am căutat prin arhive. Am fost în Ucraina, la Kirovograd, locurile natale ale tatălui meu. Am reușit să găsesc o mulțime de dovezi cum că familia mea a părăsit Polonia. Există o scrisoare de la începutul secolului XIX, conform căreia genealogia poloneză a familiei noastre poate fi urmărită foarte clar. Un anume Vaclav Tarkovski a apărit la finalul secolului XVIII în Rusia. La început, familia Tarkovski a trăit în Vestul Ucrainei, apoi în provincia Jitomir, apoi în Elizavetgrad (Kirovogradul de azi). 

Apoi, bunica noastră (paternă -n.a.) era româncă, era din Iași. Aspectul fizic al meu și al lui Andrei arată că sângele românesc s-a amestecat cu cel slav. Sunt foarte supărată că versiunea despre așa zisa origine caucaziană a lui Andrei, fără nicio bază reală, continuă să apară în cărți”, a declarat ea atunci.
 
Andrei Tarkovski a fost un regizor rus care a primit numeroase premii, inclusiv la festivalurile de la Cannes și Veneția.

Trei dintre filmele sale, „Andrei Rubliov”, „Oglinda” și „Călăuza”, sunt considerate trei dintre cele mai mari 50 de filme din istorie.