Se spune că orice creație artistică are un mesaj ascuns și chiar așa și este. Dar, nu întotdeauna ideea de a descoperi un secret a adus peliculei succesul de casă, ci o reclamă bine cumpănită. Nu despre aceste genuri de realizări vă voi vorbi, ci despre cele care nu poartă amprenta comercialului.

Să fim bine înțeleși. Eu nu condamn ideea de business, dar de multe ori genul acesta de filme falsifică realitatea, prezintă un trecut inexistent și promovează un viitor cel puțin dubios. Ați ghicit, este vorba despre Hollywood, dar, chiar și așa nu voi ocoli excepțiile. Oricum, va fi vorba despre filme nu neapărat noi, nici măcar obligatoriu anglofone, dar trebuie ca respectiva creație cinematografică să fi rămas în conștiința publicului pentru ceva. Un CEVA de care nu toată lumea a fost conștientă, deoarece mesajul subliminal este cel mai greu de identificat ca atare, cu toate că vei acționa în viață după aceea exact după schema filmului american "Inception".

 A doua categorie de filme despre care vă voi vorbi va fi reprezentată de cele care au în centrul lor omul. Omul simplu, cu problemele sale existențiale, cu ceea ce face bine în viață sau cu ceea ce lasă moștenire spirituală. Dar, o introducere prea lungă este în dezavantajul mesajului articolului, așa că să purcedem la prezentarea filmelor. Repet, într-o ordine total aleatorie, fie ele alb-negru, color, mute sau 3 D, americane, daneze sau japoneze. 

Un clasic al cinematografului și care își păstrează farmecul, chiar și la 50 ani de la lansare. Are marele merit de a fi prima producție intelectuală care desființează Revoluția Bolșevică a lui Lenin, dar și tipul de om nou pe care-l dorea noua societate comunistă utopică. O poveste de dragoste într-un oraș siberian, un triunghi amoros infernal, schimbările politice care se succes într-un interval atât de scurt, dar și fragmentele desprinse din viața oamenilor care se derula atât de normal în super puternicul Imperiu Rus, fac din acest film o capodoperă a celei de-a șaptea arte. În plus, Omar Sharif inventează un model de medic și de intelectual care va supraviețui secolelor viitoare. 

 

Film israelian de animatie, probabil, marea surpriză a Festivalului de la Cannes, ediția 2008. Ca și în precedenta producție cinematografică, este vorba tot de o premieră, și anume, de recunoașterea vinovăției Israelului pentru amestecul agresiv și inutil în Războiul Civil din Libanul vecin. Remușcările și animația 3 D, dar și un anume tip de muzică și o limbă semită cultă creează un efect de real, îți dă senzația că participi la o istorie trăită. Dar, asta până realizezi cât de fals și greșit poate fi visul. Un mesaj anti-militarist, câinii care te urmăresc un vis nu pot fi opriți decât cu gândul: "Nu dezlegați câinii războiului!"

Oare ce-ar mai fi de spus despre filmul care a încântat atâtea și atâtea generații de spectatori din întreaga lume? Mitul există și azi, deși vorbim de o creație interbelică, dar personajele au fost atât de bine creionate, povestea este atât de logică și de credibilă, puterea imaginii atât de mare, încât stai și te întrebi de ce nu s-a făcut niciodată un remake la această peliculă. Păi, oameni buni, care trăiți în lumea viselor, nu poți face un remake la un mit! E ca și cum ați încerca să faceți același lucru la un film cu Charlie Chaplin... Deci, lăsați-i pe Clark Gable și Vivien Leigh să-și trăiască la infinit povestea de dragoste amestecată cu accese de ură și să înțelegem o dată pentru totdeauna că dragostea organică pentru pământ este reală, atât la Rebreanu al nostru, cât și sau mai ales în Sudul cuprins de flăcări și de Războiul Civil American. 

Film vest-german produs în 1981 și unanim considerat a fi unul dintre cele mai producții de război din întreaga istorie a cinematografului. Un echipaj blocat într-un submarin încearcă să supraviețuiască urgiei războiului. Respectul dintre ei este atât de mare, încât nici măcar nu se salută militărește, pur și simplu își spun pe numele mic și se încurajează reciproc, deoarece știu foarte bine că nu vor avea dreptul la o a doua greșeală. Bun simț german, o lipsă totală a propagandei, doar dorința de viață a unor băieți tineri, care, înainte de izbucnirea teribilei conflagrații, nu visau decât să vadă Londra sau să se întâlnească cu o fată. Claustrofobia și sentimentul atotputernic de teamă și de insecuritate îi va schimba oarecum, dar niciunul dintre ei nu uită și nu va uita că înainte de a fi soldat, este un bun camarad și un om. Și, dacă ești om și ești născut în Germania, atunci trebuie să te comporți ca atare... 

Evident, această interminabilă poveste despre film va continua.