Se spune că orice creație artistică are un mesaj ascuns și chiar așa și este. Dar, nu întotdeauna ideea de a descoperi un secret a adus peliculei succesul de casă, ci o reclamă bine cumpănită. Nu despre aceste genuri de realizări vă voi vorbi, ci despre cele care nu poartă amprenta comercialului.

Să fim bine înțeleși. Eu nu condamn ideea de business, dar de multe ori genul acesta de filme falsifică realitatea, prezintă un trecut inexistent și promovează un viitor cel puțin dubios. Ați ghicit, este vorba despre Hollywood, dar, chiar și așa nu voi ocoli excepțiile. Oricum, va fi vorba despre filme nu neapărat noi, nici măcar obligatoriu anglofone, dar trebuie ca respectiva creație cinematografică să fi rămas în conștiința publicului pentru ceva. Un CEVA de care nu toată lumea a fost conștientă, deoarece mesajul subliminal este cel mai greu de identificat ca atare, cu toate că vei acționa în viață după aceea exact după schema filmului american "Inception".

A doua categorie de filme despre care vă voi vorbi va fi reprezentată de cele care au în centrul lor omul. Omul simplu, cu problemele sale existențiale, cu ceea ce face bine în viață sau cu ceea ce lasă moștenire spirituală. Dar, o introducere prea lungă este în dezavantajul mesajului articolului, așa că să purcedem la prezentarea filmelor. Repet, într-o ordine total aleatorie, fie ele alb-negru, color, mute sau 3 D, americane, daneze sau japoneze. 

 

Primele două părți ale acestui serial le puteți DESCOPERI aici.

Cea mai frumoasa poveste de dragoste și ură din uriașa literatură british spusă pe marele ecran de doi titani ai filmului interbelic: Laurence Olivier și Merle Oberon. "I'm torn with desire... tortured by hate!", replică celebră care l-a transformat pe Laurence Olivier într-un star al filmului mondial. De altfel, actorul englez este și astăzi considerat cel mai credibil Hamlet și cel mai mare actor din istoria Marii Britanii. Varianta din 1939 este o capodoperă a celei de-a șaptea arte și nu poate lipsi din niciun Top Ten care ar dori să includă cele mai bune filme din istorie. S-au încercat mai multe remake-uri, unele reușite, dar, în ciuda progreselor tehnologice și a efectelor create de calculator, Laurence Olivier rămâne unic și inegalabil. Iar scenele filmate în semi-întuneric și în bătaia vântului au fost dovada faptului că americanii își învățaseră lecția și erau deja capabili să facă totul în materie de film. Pentru că am uitat să vă spun, pelicula este, totuși, o creație USA. 

Astăzi sunt "in the mood" să recunosc meritele americanilor în materie de film. L. A. Confidential este, în opinia mea, cel mai bun film noir creat vredată de cinematografia de peste Ocean. În plus, este greu de crezut că vei mai face prea curând să joace împreună atâția actori mari. Ideea filmului este clară de la bun început: trei polițiști, niciunul prea onest în efectuarea datoriei către cetățean, și care se urăsc de moarte între ei, își dau seama că au, totuși, ceva în comun, și anume o fărâmă de onoare și de demnitate. În fața pericolului iminent cei trei își vor da mâna pentru a reuși acolo unde ar da greș dacă ar rămâne fără ceilalți. Replica de final, alături de altele la fel de simpatice din timpul filmului, este bine gândită pentru ceea ce a fost gândit să fie punctul culminant.

- Cum? Știai că e o capcană și totuși ai venit să mă ajuți? Eu sunt chior și nici la bătaie nu sunt prea bun. Noi suntem doi, ei sunt mai bine de o duzină și sunt toți trăgători de elită.

- Da, dar cine îți spune că aceasta nu poate fi capcană pentru ei? Avem arme și aici suntem la noi acasă. Oricum, nu putem dovedi nimic, nu avem nicio dovadă. Cred că acesta este un loc bun să punem capăt acestei afaceri. Și pe urmă, ești fiul unui erou, ochelaristule. Tatăl tău a murit la datorie, nu-i așa?

Portretul polițistului jucat de Russel Crowe, un actor australian necunoscut la acea oră, trebuia să fie dat lui De Niro. Acesta a declinat oferta și, astfel, rolul i-a fost dat lui Russel Crowe. Prestația sa magistrală l-a făcut nemuritor și astfel am auzit cu toții și de "Gladiatorul" de peste numai câțiva ani. Nu-mi place să fac pe ghicitorul, dar L. A. Confidential va rămâne în istorie.

 

 

Film de o duritate extremă și la care trebuie să ai nervii tari ca să reziști. Rasism, dependența de droguri, un medicament minune care promite o talie excepțională și o doză de prostituție de ocazie fac o rețetă de excepție pentru un film care nu anunța nimic spectaculos. Și totuși, niște personaje mărunte amestecate într-o poveste de duzină în care faptul că apuci ziua de mâine este unica realizare, plus doza de psihologic turnată finuț pe post de catalizator fac din acest film marea surpriza a anului dintre cele două milenii. A doua revelație este actrița Jennifer Connelly, care dezminte ideea că la Hollywood nu contează ce știi să faci pe scenă, ci doar ce știi pe sofa. Personal, consider acest film printre cele mai bune cinci pe care le-am văzut vreodată. Plus doza de "anti-societate de consum", care îi dă un plus de farmec.

Cat on a hot thin roof, numele original al filmului, este, în opinia subsemnatului, proba de maturitate pentru doi mari actori: Elizabeth Taylor și Paul Newman, care interpretează un cuplu aflat în criză. Totul se petrece în casa părinților fiind, din acest punct de vedere, mai mult o piesă de teatru decât un film propriu-zis. De fapt, la origine, este chiar o piesa de teatru a lui Tennessee Williams și trebuie spus că mai multe dintre creațiile sale au fost ecranizate, toate fiind creditate la nivelul excepțional. Familia tipic americană a anilor 50, alcoolism atot-prezent, nițică violență conjugală, emanciparea femeii, dar și confruntarea dură a unor caractere diferite obligate să se zbată și să răzbată în noua realitate a societății de consum de după ultima mare conflagrație mondială. Oricum, un film care nu trebuie ratat. Fie și pentru vorba că puteți revedea doi actori excepționali care, din păcate, nu mai sunt printre noi. 

Cam atât, deocamdată... Dar, nu ne vom opri aici. Și, oricum, începând cu data viitoare, vă voi face și câte o recomandare la un film care trebuie să apară. Este posibil, însă, să dau chix cu unele recomandări, de multe ori nu trebuie să te duci la pomul lăudat cu sacul, dar vă rămâne plăcerea căutării si bucuria descoperirii, nu?