Se spune că orice creație artistică are un mesaj ascuns și chiar așa și este. Dar, nu întotdeauna ideea de a descoperi un secret a adus peliculei succesul de casă, ci o reclamă bine cumpănită. Nu despre aceste genuri de realizări vă voi vorbi, ci despre cele care nu poartă amprenta comercialului.

Să fim bine înțeleși. Eu nu condamn ideea de business, dar de multe ori genul acesta de filme falsifică realitatea, prezintă un trecut inexistent și promovează un viitor cel puțin dubios. Ați ghicit, este vorba despre Hollywood, dar, chiar și așa nu voi ocoli excepțiile. Oricum, va fi vorba despre filme nu neapărat noi, nici măcar obligatoriu anglofone, dar trebuie ca respectiva creație cinematografică să fi rămas în conștiința publicului pentru ceva. Un CEVA de care nu toată lumea a fost conștientă, deoarece mesajul subliminal este cel mai greu de identificat ca atare, cu toate că vei acționa în viață după aceea exact după schema filmului american "Inception".

A doua categorie de filme despre care vă voi vorbi va fi reprezentată de cele care au în centrul lor omul. Omul simplu, cu problemele sale existențiale, cu ceea ce face bine în viață sau cu ceea ce lasă moștenire spirituală. Dar, o introducere prea lungă este în dezavantajul mesajului articolului, așa că să purcedem la prezentarea filmelor. Repet, într-o ordine total aleatorie, fie ele alb-negru, color, mute sau 3 D, americane, daneze sau japoneze. 

De data aceasta, nu mi-am propus o temă anume, dar consider că ar fi interesant să fie prezentate și filme care fie pot avea mai multe finaluri posibile, fie prezintă mai multe povești care se desfășoară simultan pe mai multe planuri. Oricum, ideea comună este aceea că deși se dorește ca mersul lucrurilor să meargă într-o direcție prestabilită, lucrurile o pot lua razna. Și asta, tot din cauza sau datorită personajului principal, omul, cel care încearcă mereu să adapteze mediul și pe cei cu care intră în contact potrivit propriilor vise sau dorinți. Dar, și ceilalți jucători pe marea scenă a vieții au propriile lor idei. De obicei, diferite și chiar contradictorii.

Numele original al filmului este Lola rennt, Lola fuge, dar am privilegiat denumirea internațională a peliculei. Personajul principal este o persoană de sex feminin care are vădite probleme sociale și este considerată a fi un rebel fără cauză de propria ei familie. Un hold-up în stil american ar rezolva situația Lolei, dar pentru asta trebuie ca ea să facă o cursă contra-cronometru, să calce pe cadavre și să facă rost de banii care i-ar salva viața și onoarea. Conștientă de faptul că ceea ce face este un lucru rău, ea încearcă să aleagă calea cea dreaptă, dar se dovedește că se află, de fapt, într-o situație fără ieșire. Cele patru posibilități ale Lolei, cea care ia startul și fuge de mănâncă pământul sunt prezentate în tot atâtea filmulețe de animație care fac tot farmecul peliculei. Și totuși, există și o cale de scăpare pentru Lola, dar pentru asta trebuie ca ea să se împace cu cei pe care i-a nedreptățit și i-a jignit de-a lungul vieții. Oricum, o abordare germană a ceea ce înseamnă condiția umană și singurătatea în momentul luării marilor decizii în viață. Dacă-mi permiteți o abordare mai colocvială, aș zice "Fugi, fetița lu' tăticu', fugi! Run for your life!"

 

După îndelungi ezitări l-am catalogat ca fiind american, cu toate că este o coproducție la care au contribuit și germanii, iar regizorul este canadian. Dar, având în vedere că acțiunea se desfășoară în Los Angeles, una dintre cele mai americane construcții posibile, am socotit că e ceva gen USA, cu toate că abordarea filmului n-are nimic de-a face cu o construcție de tip Hollywood. Pe scurt, patru povești total diferite despre sex, politică, religie și prejudecăți într-o țară care, de fapt, se laudă că ar fi rezolvat toate aceste probleme. În realitate, nimic nu este la locul lui, iar cele patru istorioare au un numitor comun, și acelea sunt personajele, care interacționează între ele fără să știe că sunt personaje principale într-o anumită derulare a poveștii, dar secundare sau insignifiante în celelalte trei. Poți fi un om bun într-o situație, dar rău în alta. Sau pur și simplu inutil într-o a treia. Sau doar un ucigaș fără voie în a patra. Oricum, o abordare originală tocmai prin mutarea protagoniștilor dintr-un plan în altul, deseori fără nicio atenționare vizibilă, deoarece scenele urmează un sistem secvențial extrem de bine pus la punct. Nimeni nu este apriori rău și nimeni nu este bun. Totul este o problemă de sistem și de interacțiune. Și totuși, există și îngerul salvator în tot acest puzzle de situații și imagini, Răbdare și îl veți descoperi!

 

Aceeași problemă ca mai sus, am îndoieli serioase că acest film ar fi american, cu toate că îl puteți revedea pe Brad Pitt, un actor celebru care, mie personal, nu-mi place deloc. Regizorul mexican al filmului,  Alejandro González Iñárritu, este arhicunoscut pentru pozițiile sale anti-americane și anti-corporatiste, dar atâta timp cât capitalul filmului este american... Pelicula este o poveste refăcută în stil Crash, de la care a copiat în mod evident ideea poveștilor simultane, dar le-a mutat la nivel mondial. Ceea ce este nou este faptul că de data aceasta anumite personaje pot interacționa între ele fără să se fi cunoscut vreodată și fără să știe acest lucru. Asta, cu toate că își influențează unele altora propriile destine. Un glonț tras aiurea devine un atentat terorist, un japonez de treabă care făcuse arma cadou unui berber algerian este considerat traficant de arme... Se poate spune că este și o șaradă despre cum poți face din țânțar armăsar fără a vrea acest lucru și cu atât mai puțin în mod conștient. La nivel de extensie și de portretizare este mult peste Crash, dar, repet, are dezavantajul de a fi preluat o idee deja lansată pe piață. Dar, ca și primul, este anti-american. Ceea ce îi dă un farmec aparte.

36. Loin des Hommes (Far from Men) (Franța, 2014)

După părerea mea, ultimul mare film francez. Povestea a doi oameni simpli și săraci, care se întâlnesc în cel mai greu moment posibil. În timpul revoltei algerienilor împotriva coloniștilor francezi. Și totuși, francezul, care este creștin, nu ține partea compatrioților săi. Nici algerianul, un arab musulman care dorește să moară prin împușcare, nu are nimic de-a face cu ura anti-colonială. Dorește doar să fie împușcat de francezi, în timp ce creștinul face tot posibilul să-i înțeleagă motivele și să-l convingă să aleagă viața. Pentru cei doi urmează un drum lung, cel al regăsirii de sine. Se vor privi în ochi și își vor spune că Dumnezeu este unul singur. Repet, un film excepțional realizat după o nuvelă scrisă de marele umanist Albert Camus. Viggo Mortensen și Reda Khateb sunt doi actori cu o mare forță de pătrundere și, cu adevărat, își dau examenul de maturitate. Nu de alta, dar lumea filmului îl considera pe primul dintre ei bun doar în filmele violente și pe cel de-al doilea doar în peliculele cu teroriști. Evident, arabi.